Memory of a Killer

Din episoadele anterioare...

Îl ai pe Earl în custodie?

Trăncănea într-una c-o să fie plătit dacă reduce la tăcere o fată.

E ceva ce-mi poți spune despre familia ta

ce ar determina pe cineva să vrea să te rănească?

Vreau să știu cui i-ai vândut gloanțele.

Îl cheamă Bloch... Henry Bloch.

A fost Luntrașul.

Cred că tatăl tău și-a uitat geaca.

Mă sperie.

Ce-mi scapă?

Legislatorii reanalizează moartea dr. Robert Parks.

Biochimistul ce-a murit acum doi ani sub circumstanțe misterioase.

Nu știu de ce și nu-mi pasă. Ne facem treaba fără întrebări.

Cine te-a trimis aici, te-a mințit.

Eddie? M-ai speriat de moarte cu mesajul ăla.

Ne-am ars. Suntem morți. Eu, tu și Angelo, s-a terminat.

- Ce vorbești acolo? - Ne-au descoperit. Vom fi închiși.

Ai face bine să-l suni pe Angelo și pe Marty.

- McGee. - Avem o problemă.

- De ce nu ești la Cucina? - Sunt la un loc al crimei, Eddie.

- Ce faceți? - Marty, e vorba de Afaceri Interne.

- Cât e de rău? - Doar treci aici.

Fir-ar...

Reynolds, vreau să te ocupi tu.

Nenorocitul.

E totul și mă refer la absolut totul în acel dosar.

- Spune-mi în mare, Eddie. - Un idiot...

Afacerile Interne-s după noi, lasă baltă ultimii 30 de ani.

Vorbeam cu Eddie.

Tipul care-i după noi, detectivul Marco Garcia.

- Cât e de grav? - Trebuie eliminat.

E un dosar gros pe biroul lui.

Luni dimineața îl duce la biroul unui procuror.

Întreaga noastră afacere va fi făcută public.

Trebuie s-o faci în 48 de ore și să pară accident, dacă nu, o mușcăm.

Știu că-i o cerere mare.

Auzi că mare. De câte ori ne-am riscat ca să vă salvăm?

Am făcut dovezi să dispară, te-am anunțat...

- McGee. - Ce?

Dutch e verișorul tău, nu al meu, iar un criminal în costum tot criminal e.

Îmi pare rău. E foarte supărat. Crede-mă, n-a vorbit serios.

A vorbit serios fiecare cuvânt.

Trebuie să rezolvăm problema și să nu ducă la noi.

Ce? Nu omori un agent de la Afaceri Interne?

Îți jignește principiile?

Ce naiba-i cu tine?

O să rezolv problema.

Să mergem.

Mulțumesc.

Se numește Ordin de protecție de urgență.

Înseamnă că-ți pot pune o unitate în fața casei 24/7.

- Până când? - Până nu mai există amenințare.

- Dar ai spus că nu există așa ceva. - Nu-mi asum niciun risc.

Bine...

- Unde-i Jeff? - La o conferință.

Nu voia să mă lase singură. A trebuit să-l scot afară.

Înțeleg.

- Te pot întreba ceva? - Sigur.

Dacă cineva a găsit ceva...

ceva ce-l îngrijora,

dar a depășit o limită ca să afle acel lucru,

ce sugerezi să facă?

- Îmi ceri sfatul profesional? - Da.

Limitele sunt importante.

Sunt moduri de a afla răspunsuri de la oameni, fără să-i confrunți.

Sigur.

Ești bine?

Da, sunt puțin irascibilă.

Am nevoie să știu ce securitate are Garcia.

Toate specificațiile: camerele din față, spate și...

adună cât de mult gunoi posibil.

- Gunoiul lui? - Da. Cât poți căra.

- Bine, mă ocup. - Mulțumesc.

Angelo...

McGee e un măgar, dar are dreptate. Îi suntem datori lui Eddie, amândoi.

Bine.

N-am spus niciodată, dar acum ceva timp, NYPD te investiga.

- Vorbesc serios. - Mă verificau?

Eddie a făcut să dispară asta.

- Cum? - Ne-am ocupat noi.

A fost acum doi, trei ani. Nu-ți face griji.

Erai în misiune și trebuia să fii concentrat, cum trebuie să fii acum.

Unde ai mers după petrecere?

Lasă-mă să ghicesc. Nicky?

Cum arată?

Casa detectivului Garcia e o fortăreață.

Are camere cu câmp vizual mare, alarmă PTZ cu senzori IR

și senzori de contact la fiecare ușă și geam.

Care-i soluția?

Teoretic, dacă pot intra în casă, pot opri camerele.

- Teoretic? - Mă descurc, bine?

Mai știi ce ți-am spus ultima dată?

Da. Cum aș putea uita?

- O să găsesc eu un mod de intrare. - Bun. Vin imediat.

Ești bine?!

Bun. Sunt bine.

La ce mă uit?

Ăla-i fiul lui Garcia, Lordul Samurai.

În ciuda comportamentului, are de fapt 21 de ani.

Și cum ne ajută asta?

Mai vinde pastile sub numele de Baubau. Garcia nu știe despre asta.

Își vede de treabă, lucrează mereu.

Cred că împușcarea lui ar fi cea mai sigură cale.

Da, mie-mi spui.

Cererea foarte grea: fă să pară un accident.

- Știi cum facem asta? - Îi tăiem frânele de la mașină?

Obiceiuri, comportament, ce activități face și-l poate răni.

Suntem ceea ce aruncăm.

E diabetic.

O să-i umblăm la insulină.

Bine.

Ai o problemă cu asta? Acum două minute voiai să-l împuști.

Nu, n-am o problemă cu asta. Doar că-i polițist.

E de la Afaceri Interne. Nu-i asta cumva...

Ce crezi că-i aici? Ori noi ori el.

Doar intră-n casă și oprește camerele. Trebuie să mă ocup de ceva.

- Frate! - Sunt bine.

- Ești bine? Ce s-a întâmplat? - Mersi, frate.

Nu știu. Cred că...

Scuze. Ești cumva... Ești Lordul Samurai, nu?!

Da, eu sunt. Sunt el.

- Te uiți la videoclipurile mele? - Frate, ăla la 180 de grade?

Mereu zic: „O să-și taie degetele!”

- Da, e grea schema. - Da.

Cred c-am mai văzut și alte postări, Baubau parcă.

Tu...

Baubau? Cine-i ăla?

Greșeala mea. Scuze.

Doar că am o petrecere. Am fiecare culoare din curcubeu.

Mai puțin E.

- Da, încă-s în afacere. - Da?

Memory of a Killer - S01E03 „Samurai”

Dl Flannery.

- Vreau să știi că ce-am făcut... - Ia loc!

Ai spus detectivului Woods despre Luntraș.

Da. I-am spus tot ce știu.

- Nu, nu i-ai spus. - Jur.

Ce altceva a mai spus?

Nimic. Doar că... treaba o să se rezolve, atâta tot.

- Ce treabă? - Nu știu.

N-am auzit tot. Asta-i tot ce-am auzit.

Doar că „Luntrașul se va ocupa,” ceva de genul.

- A spus ceva despre familia mea? - Nu, nimic de genul.

A spus ceva despre o fată.

Da.

- Ce a spus? - Că-i o țintă.

A mai spus ceva despre un bărbat Henry Bloch?

Nu.

Cum de ai ajuns în acest bar, în acea zi, auzind toate alea?

Știu cum sună.

Știi despre Luntrașul din mitologia greacă?

Cară sufletele dincolo de râu.

Ia omul din viață...

spre moarte.

Cineva te-a vrut acolo.

Voia să auzi discuția.

Ești un mesager. Și Earl...

cineva te folosește.

Dl Flannery, îmi pare foarte rău.

Pleacă din oraș.

La noapte.

Și dacă te mai văd vreodată aproape de familia mea...

ești un om mort.

Vreau o armă.

Îți dau un pont. Nu-i bine să strigi asta când intri într-o secție de poliție.

- Cum ai ajuns aici? - Oamenii tăi au vrut să mă oprească.

Dar i-am amenințat că sar de la etaj dacă nu mă lasă și au cedat.

- Vreau să mă înveți să trag cu arma. - Maria, tu urăști armele.

Prima dată când am venit acasă la tatăl tău, m-ai pus s-o las în mașină.

Atunci eram o studentă naivă în care n-a tras nimeni.

Maria, e un proces întreg. Trebuie să aplici pentru permis.

Trebuie să preiau controlul.

Mă vei ajuta sau nu?

Ai oprit camerele din casa lui Garcia?

Da. Poți intra.

Da, e uimitor, mai ales partea unde te învârți și faci chestia aia.

Te referi la asta? Sau la asta?

Poți repeta partea aia? Da, trebuie să...

Lasă-mă să-ți arăt.

Știi ce ar fi mai bine? Dacă ambele mâini...

- Da! - Da, înțeleg ce zici.

Da, tare.

- Mai ai bere? Mi-ar prinde bine una. - Cred că mai am ceva...

Nu pune degetul pe trăgaci până n-ai ținta-n cătare.

Nimeni nu va fi rănit pe parcurs.

Relaxează-te.

Expiră și... trage.

Super tare.

Mai știi când Judy Dixon

a protestat împotriva armelor în Hudson Springs acum câțiva ani?

Îmi aduc aminte de o persoană ce aranja scaunele, ducea cafea.

- N-am dus niciodată cafea. - Dacă te-ar vedea acum.

- Cum încarc? - Uită-te.

Când a murit mama ta, ce te-a făcut să te întorci în Hudson Springs?

Am venit pentru tata.

- Ce te-a făcut să rămâi? - N-a fost ceva anume.

Mă întrebi dacă m-am întors pentru tine?

- Nu, normal că nu. - Bine.

Erai căsătorit, Dave.