Gossip Girl

Aici Gossip Girl.

Singura voastrã sursã în vieþile scandaloase ale elitei din Manhattan.

Te iubesc.

- Dan. - Nu mã aºteptam la reacþia asta.

- Ce e asta? - E de la tata ºi a fost deschisã.

Nu mai ai voie sã mã judeci.

Spune-mi cã nu te-ai culcat cu fostul tãu soþ.

L-am sãrutat, dar asta a fost tot.

Þi-ai format o impresie greºitã. Nu sunt un soþ-trofeu.

Nu-i nimic. Cu toþii ne sacrificãm independenþa pentru dragoste.

- Ai luat barca greºitã. - Nu, de fapt în asta sunt banii.

A mea avea "E" în ea.

Timp de 18 ani am încercat sã accept moartea mamei mele.

Mama ta adevãratã nu ar întoarce spatele unei ºanse de a te cunoaºte.

- Nu am o mamã adevãratã, Blair. - Asta nu înseamnã cã eºti singur.

Cred cã trebuie sã luãm lucrurile cu încetiºorul.

Da, da, ºi eu mã gândeam la acelaºi lucru.

Asta nu a fost o întâlnire. Dacã vrei una, trebuie sã mã inviþi.

Trezeºte-te ºi dã-i bãtaie, Upper East Side.

Am auzit cã micuþa J. întreþine "relaþii externe"

cu un bãiat chipeº din corpul diplomatic.

Mereu am ºtiut cã are prieteni sus-puºi.

Dar cât de mult se va înjosi?

ªi ce cauþi aici?

Ai spus cã mama ta nu s-a trezit înainte de prânz toatã sãptãmâna.

Dar dacã se trezeºte, o sã te ascunzi toatã ziua la mine în dulap.

Pervers. Bine, voi pleca.

- Voiam sã mã asigur cã ne vedem disearã. - Mã gândeam la mâncare italianã.

Poate Morandi sau Il Buco?

Sau, dacã nu vrei sã mergi în centru,

putem merge pânã la Tony's.

Nu cã nu mi-ar plãcea un film ºi popcorn,

dar e sâmbãtã seara. Voiam sã ieºim.

Asta ºi vom face.

De fapt, avem vreo ºase livrãri de fãcut la niºte petreceri.

Iarãºi? Eºti singurul dealer din oraº?

Cei rãi nu au odihnã.

O sã le las pe astea aici astãzi, dacã nu te deranjeazã.

Da, bine. Staþia de droguri a lui Jenny.

Cred cã ãsta e singurul lucru bun

din faptul cã ai mei s-au certat, din senin.

Mã pot gândi ºi la altele.

Hei, nu... nu vrei sã rãspunzi?

Nu.

Bunã, tatã.

Nu. Nu, nu pot în seara asta.

Am planuri.

Doar o prietenã.

Bine.

Ne ocupãm de astea?

Ce-i?

Nimic.

De când gãteºti tu?

Sincer, nici nu ºtiam cã avem frigider pânã-n dimineaþa asta.

Hei, hei, hei, hei! Nu suntem pãgâni.

Opreºte-te.

Þi-am spus cã sunt bun în bucãtãrie.

Deºi, cred cã puteam sã renunþ la mãslinele de cocktail.

- Nu prea se mãnâncã de dimineaþã. - Mie tot mi-e foame.

Rufus nu pregãteºte micul-dejun duminica?

Îl prefer pe ãsta.

O, Doamne!

- O, Doamne. - Chuck!

Desigur. De neîntrecut.

Doamne fereºte.

Da! Aºa! Doamne.

Da!

Nu te opri! Doamne, Chuck!

- O, Doamne! Aºa! Da! - Alo?

- Hei, eu sunt. - Chuck?

Unde eºti?

Întâlnire matinalã.

Uite, mi-am uitat mobilul. Mi-l poþi pune în servietã?

Doamne, da! Chuck! Nu te opri!

Blair e cam acolo, înãuntru.

De aceea vreau sã-l iei. Poate fi curioasã, ºi nu e momentul.

O, Doamne! Da!

- Da, omule. S-a fãcut. - Super.

Da! Doamne, Chuck!

Doamne, Chuck!

Da!

- O, Doamne, Chuck! - Blair?

Da, chiar acolo!

- Nu ºtii sã ciocãneºti? - Am ciocãnit, dar nu m-ai auzit.

- Noi în schimb... - Îmi pare rãu. A fost ciudat?

- Încerci sã demonstrezi ceva? - Da. Dar nu ar trebui.

Mã bucur cã am protejat canapeaua lui Chuck.

Acum, dacã nu te superi,

Louis Vuitton creeazã botine metalice pentru primãvarã.

B.?

S.?

Vorbeºte cu mine. Ce s-a întâmplat?

Chuck ºi cu mine nu suntem pe aceeaºi lungime de undã.

Adicã...

Nu doar aºa.

Dar mulþumesc cã-mi reaminteºti continuu.

Scuze.

Mã exclude...

Preferã singurãtatea tot timpul.

În mod normal, aº spune cã aºa este el.

Dar... acum o sãptãmânã a trecut prin ceva

ºi...

Dacã încã e supãrat, vreau sã poatã vorbi cu mine.

ªi cum afli chestiile astea de la el?

Cam ce ai auzit, fãrã revista de modã.

Mi-am încercat toate ºmecheriile. Nu-mi dã atenþie.

Vreau doar sã se simtã mai bine.

Hei. Melissa.

- Dan. - Cam îmbrãcat, nu-i aºa?

Mai am o pereche de Bermude

dacã vrei sã vii cu mine. Sã mergem la Ocean Dive?

Poate altãdatã.

Ascultã-mã. Bine, ºtiu cã am dat-o-n barã

ºi nu e vina ta cã nu mi-ai rãspuns la apeluri.

Dar... mi-e dor de tine.

ªi ce þi-am spus la spital, m-am referit ca la o prietenã,

- doar ca la o prietenã. - Dan, nu-i nimic. Nu trebuie sã...

Nu, nu, nu, nu, nu, chiar trebuie pentru cã... chiar vreau ca lucrurile

sã se întoarcã la cum erau înainte. Ce spui?

Am putea ieºi azi, ne-am putea aminti

- cât de normale erau lucrurile între noi. - De fapt, cãminul organizeazã

- o petrecere cu tema pe plajã, disearã. - Super, iubesc petrecerile.

- ªi eu merg cu Paul. - Îl iubesc pe Paul.

Crezi cã dacã am ieºi toþi trei ar fi cam ciudat?

Ciudat?

- Nu, nu. O sã aduc pe cineva. - Pe cine?

Dacã mi-ai fi rãspuns la oricare

din cele 10,000 de apeluri,

ai fi ºtiut cã am început sã ies cu altcineva.

Adicã, nu e ceva serios, dar...

- Uite, va fi amuzant ºi normal. Promit. - Bine. Petrecerea începe într-o orã.

Bine, super.

Stai. Cum o cheamã?

Melissa.

Da, o cheamã Melissa. E un nume bun. Ne vedem.

Bunã.

Hei, o cunoºti cumva pe Melissa?

Toatã lumea e îmbrãcatã?

Bunã.

- L-am gãsit. - Ce faci?

Telefonul meu e mort. Vreau sã-l folosesc pe-al lui Chuck.

- Avem un telefon în sufragerie. - ªtiu.

- Voiam sã verific ceva pe Tweeter. - Stai aºa.

Chuck te-a rugat sã-i iei telefonul când a sunat, nu-i aºa?

Chuck a sunat?

Nu. Adicã, da, a sunat.

Dar a vrut doar sã-i pun telefonul în servietã

- ca sã nu-l uite. Asta e tot. - Doamne, mi-era dor de asta.

De ce?

Sã fiu cu cineva care nu ºtie sã mintã. Era mult mai uºor.

Chuck nu a vrut sã-i vãd telefonul.

- Dã-l încoace, Archibald. - Nate.

Sunt vreo ºase apeluri de la un numãr necunoscut,

ºi... un mesaj.

- Unu, doi, trei, patru, cinci. - Jenny?

O sã ies la o cafea...

Bunã, Lily. Te-ai trezit devreme.

Îl ºtii pe Damien, nu? Doar ce-a trecut pe aici.

Ce se întâmplã aici? Sau mai trebuie sã întreb?

Lily, eu... eu...

Îmi pare foarte rãu. Te rog, te rog, nu-i spune tatei. Te rog.

Vreau sã veniþi în sufragerie, acum.

Tu, îmbracã-te.

N-ar trebui.

Am deschis un nou ca...

un capitol nou, la locul lui, din cartea încrederii.

Dacã vrea sã aibã secrete, atunci...

Dar nu ar trebui. Ceva îl deranjeazã,

ºi nu-mi spune despre ce e vorba.

- Ce ar trebui sã fac? - Blair, lasã telefonul

ºi vorbeºte cu el când vine acasã.

- Ce? - E numãrul ãsta.

E acelaºi numãr de unde m-a sunat de dimineaþã.

Charles, tot eu sunt.

ªtiu cã insist, dar nu mi-ai rãspuns

ºi trebuie sã ºtii anumite lucruri,

trebuie sã-þi povestesc.

Sunt încã la Algonquin, dar plec astãzi.

- Sper sã te rãzgândeºti. - Elizabeth Fisher stãtea la Algonquin.

- Cine este Elizabeth Fisher? - Numele ei era Evelyn

ºi este mama mea.

ªi uite-aºa,

punem mama tuturor întrebãrilor.

Chuck, cum de e posibil?

Bart þi-a spus cã mama ta a murit.

Mi-a spus ºi cã, la grãdiniþã, copiii poartã costume

ºi cã acþiunile sunt cadouri minunate pentru zilele de naºtere.

Mi-a spus ce voia sã cred.

Chuck a dat peste o femeie la mormântul lui Bart ºi a gãsit-o.

Ne-a spus cã e doar una din prietenele lui Bart,

dar cred cã...

Eºti bine, omule?

- De ce n-aº fi? - Nu pari încântat.

Dupã tot timpul ãsta în care ai crezut cã a murit, ai o a doua ºansã.

O ºansã pentru ce? De ce s-a întors?

- E aici acum. Cui îi pasã de ce? - Cred cã ºtiu care e motivul ei.

- Aruncã asta. - Chuck, nu.

Serena, doar...

Nu ºtii ce s-a întâmplat acum 20 de ani,

de ce a plecat.