Alexander: The Making of a God

TEMPLUL LUI AMUN OAZA SIWA, EGIPT

Se apropie războiul.

O luptă atât de aprigă și atât de distrugătoare,

că va împărți lumea în două.

Atacați !

Sfâșiați de rivalitatea cumplită

dintre doi bărbați,

Alexandru cel Mare

și Darius, regele regilor.

Doi inamici înverșunați...

la mare depărtare unul de celălalt, dar ambii fețe ale aceleiași monede.

Un tânăr prinț macedonean

luptă pentru patrie și pentru glorie

și un rege persan hotărât să protejeze

cel mai mare imperiu de pe Pământ.

Încleștați într-un război al voinței

care va remodela lumea

prin foc

și sânge.

Dar cine-și va adjudeca victoria ?

Cine va învinge ?

Doar zeii pot decide.

CREAREA UNUI ZEU

Alexandru ne aprinde imaginația.

Întruchipează un moment astral în istorie.

Alexandru a fost cel mai mare strateg militar al tuturor timpurilor.

PROFESOR

În același timp, a fost poet și filosof.

A fost om de știință, a fost inventator

și a clădit un imperiu.

Nu e de mirare că, după 2.000 de ani...

... încă ne fascinează.

Alexandru a întemeiat Alexandria,

care a devenit unul dintre marile metropole ale lumii.

În prezent, dr. Pepi Papakosta

scoate la iveală vestigiile măreței metropole a lui Alexandru.

Doamne !

E un element de arhitectură. E foarte important.

O altă surpriză. Fiecare zi vine cu o surpriză.

E un dar minunat pentru noi.

Făcând săpături în acest oraș măreț,

mă simt mult mai aproape de eroul meu...

fiindcă Alexandru dăinuie în Alexandria.

E peste tot.

Dr. Pepi și-a dedicat aproape două decenii

căutării Alexandriei antice.

A excavat strat după strat,

în efortul de a o găsi.

Am început săpăturile cu mult timp în urmă

cu un mic șanț,

iar până acum am scos la lumină mii de metri pătrați.

Doar cu mâna.

Sunt arheolog și lucrez cu dna Papakosta.

Sunt mândră să fac parte din această echipă.

Lucrez la excavări încă din 2007.

Pot spune că asta e viața mea.

Fiecare zi de muncă vine cu noi obiecte,

cu și mai multe dovezi despre Alexandru.

Am găsit multe artefacte impresionante,

am făcut multe descoperiri importante.

Dar cea mai frumoasă și mai importantă am descoperit-o aici,

o statuie de marmură a lui Alexandru.

A fost un miracol.

Oamenii caută în continuare indicii despre Alexandru, omul.

Caută statui ale sale,

inscripții ale sale,

monede.

Ai găsit-o !

E important să ne amintim că Alexandru cel Mare,

cel de la finalul poveștii, legenda,

e departe de Alexandru pe care-l știam la început.

Am dat de el prima oară în 336 î.Hr.

Cu un an înainte, se autoexilase

într-un loc numit Iliria.

ILIRIA 334 Î.HR.

E un prinț de 20 de ani fugit din regatul tatălui său.

Luptăm de plăcere, nu, Alex ?

Cred că, în acest loc,

încearcă să afle care e rolul său în lume.

Alex !

Histe !

Înapoi !

Histe, Alex !

Am zis să te oprești !

Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

E în regulă.

Nu cu mine te luptai.

Ci cu tatăl tău, nu-i așa ?

Așa e ?

Credeam că luptăm în joacă.

Putem lupta în joacă ?

Alexander a crescut cu doi tovarăși apropiați.

Iar unul dintre ei, Hefestion,

nu era doar un tovarăș important al său,

ci probabil marea lui iubire.

Relațiile între persoane de același sex erau obișnuite în lumea grecească.

Grecii nu aveau un termen pentru homosexualitate

sau pentru a fi „gay”.

Nu exista în vocabularul lor.

Așa se manifestau sexual.

Alex, sigur vrei să mergi acasă după atâta timp ?

Trebuie să-l înfrunt pe tata.

În plus, vei fi alături de mine.

Până la capăt.

Dacă tot ne vedem cu regele, vă sugerez să vă îmbrăcați.

Haideți !

Ptolemeu era un confident al lui Alexandru

și, la acest moment, Alexandru avea un grup de însoțitori

de la curtea regală.

Cei doi prieteni ai săi par să fi fost Hefestion și Ptolemeu.

Amândoi i-au rămas alături și au avut relații apropiate

pe durata campaniilor sale.

Anul de exil al lui Alexandru se încheie în 336 î.Hr.,

când e chemat de tatăl său

să participe la o nuntă regală în Aigai, capitala Macedoniei.

MACEDONIA AIGAI

Nunta avea loc între fiica lui Filip, sora lui Alexandru,

și una dintre căpeteniile vecine.

Filip obișnuia să organizeze căsătorii

cu bărbați puternici din vecinătate.

Totul pentru a întări alianța

pe care și-o dorea pentru războiul cu Persia.

PALATUL AIGAI MACEDONIA

Mamă.

Ce formal, agapi mou !

Adică mami.

Iliria nu a fost blândă cu tenul tău,

dar ești la fel de chipeș ca întotdeauna.

Bun-venit acasă, scumpule !

Acasă ?

Nu e o revenire triumfătoare.

E o măsură de precauție până ne restabilim rangul la curte.

Tata mi-a spus clar care e al meu în ultima discuție.

Toate vor fi îndreptate în curând. Ai să vezi.

În plus, nu-i așa că tuturor le plac nunțile ?

Să ne grăbim. Urmează-mă !

Olimpia, mama lui Alexandru,

e una dintre marile eminențe cenușii din istorie.

Era prințesă străină. A fost una dintre cele șapte soții ale lui Filip al II-lea,

dar deținea rangul suprem în rândul femeilor de la curte,

deoarece la începutul căsniciei a dat naștere moștenitorului la tron.

Deodată, peste ani, se simte aproape nedorită,

când Filip, traversând criza vârstei mijlocii,

își găsește o mireasă tânără și se însoară cu ea.

E vorba despre o prințesă macedoneană

care poate să-i ofere alți moștenitori la tron.

Olimpia ar fi devenit inutilă, iar Alexandru, alungat.

Atmosfera e foarte tensionată,

iar punctul culminant e atins, ca întotdeauna, la o nuntă.

Nu știam că această nuntă va fi atât de fascinantă.

La cine te referi ?

La noi.

Regina căzută în dizgrație și bietul ei fiu exilat.

De ce te-ai obosit să mă chemi ?

Nu eu am făcut-o.

El a făcut-o.

Regele.

Tatăl meu ?

Mamă, ce se petrece aici ?

Alexandru a fugit de la curte cu un an în urmă,

fiindcă tatăl său Filip pusese să fie ucis.

Avea loc un banchet uriaș în Macedonia

și, desigur, pe măsură ce lucrurile înaintau, lumea bea tot mai mult.

În toată această beție,

generalul Atal l-a insultat pe Alexandru, spunând:

„Ești un bastard. Nu ești moștenitorul de drept.”

Iar Alexandru s-a înfuriat.

Iar Filip, tatăl său, în loc să-i ia apărarea, a spus:

„Mi-ai insultat prietenul !” Și a încercat să-l ucidă pe Alexandru.

Alexandru a plecat de la curte, nu atât fiindcă se temea pentru viața lui,

cât pentru că tatăl lui nu-i luase apărarea.

Alexandru ! Nu ți-ai evitat tatăl, nu ?

Pe regele tău.

Depinde.

Ai să mă îmbrățișezi sau ai să mă ucizi ?

Un an în sălbăticie și tot faci pe deșteptul.

- M-ai umilit. - Atal era doar beat.

Dar i-ai luat partea.

A fost o prostie.

Pe lângă asta,

sângele apă nu se face.

Nu și vinul, în cazul tău ?

Ce se întâmplă ?

- Alexandru are nevoie de mine ? - Îl cocoloșești mai mult ca mine.

O fi Atal unul dintre cei mai buni generali,

dar tu ești fiul meu, iar asta contează.

Omul nostru pare încordat.

E în ordine. Trebuie să-și amintească doar cine e.

Sau să bea până uită.

La mine funcționează.

Dacă e să-mi înfrunt vechiul inamic, te vreau alături.

Aș fi onorat să luptăm cot la cot, ca pe vremuri.

- Când pornim spre Persia ? - Vorbim despre război mai târziu.

O altă parte importantă a nunții e împăcarea lui Filip cu Alexandru.

Lumea grecească era conștientă de ruptura dintre cei doi,

așa că Filip s-a folosit de nuntă

să demonstreze că relația lui cu potențialul moștenitor al Macedoniei

era solidă și că statele din imperiu nu puteau profita de această slăbiciune.

Liniște !