Inside Man

Mă numesc Dalton Russell.

Fiți foarte atenți la ce spun...

căci îmi aleg cu grijă cuvintele și nu mă repet niciodată.

V-am spus numele meu, adică "cine".

"Unde" ar putea fi cel mai rapid descris ca o celulă de închisoare.

Dar e o diferență enormă...

între a fi închis într-o celulă mică și a fi în recluziune.

"Ce" e ușor.

Recent, am plănuit și am pus în mișcare executarea unui jaf bancar perfect.

Asta e și "când".

Cât despre "de ce", dincolo de motivația financiară vădită,

e foarte simplu.

Pentru că pot.

Ne mai rămâne "cum".

Și, așa cum se spune în popor,

aici e buba!

OMUL DIN INTERIOR

BANCA MANHATTAN TRUST FONDATĂ ÎN 1948

ZUGRĂVEALĂ PLĂNUITĂ PERFECT PLECĂM DUPĂ CE TERMINĂM TREABA!

Mi-a spus mama ta...

că te ajută o tânără la proiectul cu podul Triborough.

- Bine? - Bine.

E nebun.

- Acum? Pe strada 51? 50... - Da, e acolo.

Nu, e tot pe strada 47, dar e spațiu mult mai mic.

Ce trebuie să...

Luăm homar. Cu cartea de credit a dlui Ansinori.

Mă rog. E o întâlnire cu un client sau așa ceva.

A trecut mai bine de un an de-acum.

Îmi vine să-i rup gâtul.

Și ce?

Sunt flori. E posibil să fi fost pentru bunica lui.

Sau pentru mine. E ziua mea.

Bine, poate e o clientă.

Hai că-i nostim.

Tipul din fața mea crede că nu văd că se uită la mine.

Fantastic! Fir-ar să fie!

- Scuzați-mă. - Da.

Puteți coborî puțin tonul?

Vorbiți cam tare la telefon. Vă rog.

Bine.

Deranjați ceilalți clienți.

- Scuze. - De acord?

- În regulă. - Mulțumesc.

Un tip de la securitate.

Nu știam că sunt într-o bibliotecă. E o bancă, fir-ar să fie!

Manhattan Trust.

De la un bogătaș jegos pentru care lucrez.

Mulțumesc.

Scuzați-mă, dle.

Ușurel.

Toată lumea la podea! Acum!

Jos!

Aveți patru secunde! Cine mai e în picioare, e împușcat!

Unu, doi, trei!

Îndepărtați-vă de tejghea! Nu puneți mâna pe butonul ăla!

Mâinile pe podea!

Ce dra...?! Ce e asta?

- Ce facem? - Ce vrei să fac?

- Capul jos, umflatule! - Bine!

Fața la podea!

Și tu primești același tratament, rabinule.

Jos.

Eu și prietenii mei o să extragem...

o sumă foarte mare de bani din banca asta.

Oricine ne stă în cale, primește un glonț în cap.

Jos, bătrâne! Mâinile jos!

- Fața la podea! - Sunt cu fața la pământ!

Dle ofițer, iese fum de acolo.

Posibil jaf. Manhattan Trust. Exchange Place nr. 20.

Am ostatici.

Dacă sticleții se apropie de ușa asta, încep să omor oameni.

Nu glumesc.

Centrala. Am nevoie de întăriri.

Înapoi, dle! Tu!

- La dracu'! - Înapoi!

Stați după colț!

Centrala, trimiteți întăriri.

Infractor înarmat. Posibili ostatici.

Manhattan Trust, Exchange nr. 20.

Mă lupt pentru viața mea.

Keith, mereu spui același lucru.

- "Nu acum." - Ascultă.

Sunt într-o situație delicată...

cu încasarea cecului ăsta. Aș putea fi închis.

Dacă acești 140.000 de dolari nu apar,

- se împute treaba. - Nu i-ai luat.

Nu. Un traficant de droguri mincinos...

a încercat să-și salveze pielea înscenându-mă.

- O să treacă. - Și după aia?

- Cum rămâne cu noi? - Mă ridică în grad.

O să am bani să ne luăm o casă mai mare.

Trebuie să vorbim de fiecare dată când fratele tău e închis?

- Sau fură o mașină? - E singura mea rudă.

Îmi pare rău.

- Mă mai iubești? - Și mie îmi pare rău.

- Mă mai iubești? - Te iubesc.

Vrei să-I vezi pe ăla micu' când ajung acasă?

- Eu am cătușele. - Eu, pușcociul.

Pa, tăticule!

- Pe ăla micu' zici? - Corect.

Ratatul de frate-său are trei antecedente. Unul pentru jaf armat.

S-a Iăsat de liceu la 17 ani. E pus numai pe șmecherii,

dar e prea prost să facă ceva, chiar și ca infractor.

- Nu poți scăpa de el? - N-ar fi o idee rea.

Nu, îl iubește. Nu puteam să-I dau în stradă.

- El ce părere are despre tine? - E încântat.

Un polițist în camera de alături,

care i-o trage lui soră-sa. Ea mi-o pune mie în cârcă:

"Dacă am avea o cameră mai mare, ar fi altceva."

Dacă ne-am căsători, lucrurile s-ar schimba.

- Ce e rău în asta? - Nuntă. Mobilă. Copii.

Inel cu diamant?

- Ai fost însurat. - Aveam 21 de ani.

- Ei i-ai dat un inel? - Da, și nu mi I-a înapoiat.

- Sunteți polițiști? - Fir-ar, ne-a ghicit!

Crăciunul a venit mai devreme anul ăsta.

Jaf bancar. Ostatici. Exchange Place 20.

- Cum? - Grossman e în concediu. Vă duceți voi.

Cum rămâne cu Madrugada? Chestia cu banii?

- Sunt un câine hăituit. - Tocmai ți-am aruncat un os.

În ceea ce mă privește, încă lucrezi aici,

- dar dacă nu ești pregătit... - E pregătit!

Bine.

Îți dau o șansă. Nu mă face de râs.

- Asta e! Începe distracția! - Da.

S-a deschis portița!

Ar trebui să mă bucur. Pot amâna Afacerile Interne.

Uite tot ce trebuie să știi. Intri dezarmat.

Șeful ticăloșilor îți pune pistolul la cap.

Te uiți împrejur. Cinci oameni îndreaptă niște Uzi spre tine.

Imaginează-ți-i în chiloți.

Sau în uniforme portocalii și cătușe.

- Exact. Poți s-o faci. - Atenție, ticăloșilor! Vin.

Înapoi, după colț!

Mișcați-vă, v-am spus!

Dați-i pe oamenii ăia înapoi! Scoateți-i de aici!

Când oprim, toată lumea coboară.

Geamul de la etajul doi. Acum.

- Lasă-i să intre! - Să mergem! Acum!

Ce-mi spui?

Infractor în bancă. Posibili ostatici.

Cine e de serviciu azi?

- Sergentul Hernandez. - Să vină încoace.

- Sergent? - Vă ascult.

Sergentul Collins a anunțat asta.

Puteți veni aici?

Da. Haideți!

Înapoi! După colț!

- Retragerea. - Trebuie să debarasăm zona.

- Collins? Ce ai aici? - Hernandez.

Infractor înarmat. Zice că are ostatici.

Atenție! Eliberați drumul!

POST COMANDAMENT NYPD

Haide. Ține-i la distanță. Bine.

Avem situația sub control.

Înapoi, vă rog!

- Înapoi! - Dați-vă înapoi! Mulțumesc.

Nu se întâmplă nimic.

O să vedeți totul la știri diseară.

Înapoi, vă rog.

Dle Case.

Bună dimineața, Katherine. Cu ce te pot ajuta?

E un jaf în desfășurare la una din sucursalele noastre.

Vai de mine!

- A fost cineva rănit? - Nu cred, dar sunt ostatici.

Ce îngrozitor!

- Ce sucursală? - Numărul 32. Exchange Place 20.

- Care? - Exchange Place 20.

Mulțumesc, Katherine.

Îmi pare rău, dle Case.

Dumnezeule!

Scoateți oamenii ăștia de aici! Deschideți porțile astea.

Pe trotuar! Vino.

Collins, primul la locul faptei. Sunteți negociatorul?

Da. Insp. Frazier. El e insp. Mitchell. Care-i treaba?

Am văzut banca plină de fum.

Ușa era închisă. Am încercat să mă uit înăuntru.

Un tip înarmat a deschis ușa, mi-a vârât un 357 sub nas...

și a țipat cu un accent străin că omoară ostatici.

- Mai era vreunul? - N-am văzut.

- Ai auzit ceva? - Nu, dle.

Dar cu arma aia sub nas, nu pot fi sigur. Îmi pare rău.

Bine, bine.

Foarte bine. Ai făcut treabă bună, sergent.

Te-ai mai trezit cu o armă în față?

- O dată. - Serios?

Era un puști de 12 ani.

- Cum a fost? - Nu una din zilele mele bune.

Sunt convins.

După ce Iămurim treaba aici, îți dau drumul.

Dacă nu vă supărați, aș mai sta puțin...

până luăm legătura.

Asta îmi place să aud.

Hai, zău, de ce-mi faci asta?

Tată, ce se întâmplă? Hei!

Toți angajații băncii să ridice mâna!

Angajații băncii, în partea asta! Restul, acolo!

Vreau ca toată lumea să-și scoată mobilul și cheile...

din buzunar sau din geantă și să le țină ridicate.