The Last of Us

16 KILOMETRI LA VEST DE BOSTON

Îți vrei geaca înapoi?

N-am fost niciodată în pădure.

Mai multe insecte decât credeam.

Uite, m-am gândit…

- N-am nevoie de scuzele tale. - Nu-ți ceream scuze.

Voiam să spun că m-am gândit la ce s-a întâmplat.

Nu v-a pus nimeni să mă luați cu voi.

Nu v-a pus nimeni să urmați planul ăsta.

Aveați nevoie de o baterie de camionetă și ați făcut o alegere.

Așa că nu mă învinovăți pentru ceva care nu e din vina mea!

Cât mai avem?

Cinci ore de mers.

Ne descurcăm.

Mergi des pe drumul ăsta?

Nu sunt Infectați?

- Nu des, nu. - Ce cauți?

Oameni.

Bill și Frank sunt drăguți?

Frank este.

Cum ai căpătat cicatricea de pe cap?

Ce e? E ceva penibil?

Ai căzut pe scări sau așa ceva?

- N-am căzut pe scări. - Bine, și atunci?

- A tras cineva spre mine și a ratat. - Uite, asta e tare.

Ai tras înapoi?

- Da. - L-ai nimerit?

Nu, am ratat și eu.

Se întâmplă mai des decât crezi.

Fiindcă ești un țintaș lamentabil sau în general?

În general.

Fiindcă suntem doar noi doi,

- …mă gândeam să… - Nu.

Ferma Cumberland.

Așteaptă puțin! Trebuie să iau niște lucruri pe care le-am ascuns.

Le-ai ascuns?

De ce ai ascuns lucruri aici?

Pui o mulțime de întrebări afurisite.

Așa e.

Deci, ai de gând să-mi răspunzi sau nu?

Ascundem provizii pe trasee,

în caz că rămânem fără echipament, ceea ce se întâmplă acum, fiindcă…

Nu pot să cred!

L-ai jucat vreodată pe ăsta?

Aveam un prieten care știa tot despre jocul ăsta.

E un personaj pe nume Mileena

care își scoate masca și are dinți de monstru

și te înghite cu totul și îți vomită oasele.

Măi să fie!

Ai uitat unde le-ai ascuns.

Nu.

Doar o iau prin eliminare.

Au trecut câțiva ani.

Bine. O să mă uit să văd dacă e ceva folositor.

Crede-mă, s-a luat deja totul.

Poate că da, poate că nu.

E ceva rău aici?

Doar tu.

Devii mai amuzant.

La naiba!

- Ești bine acolo? - Da.

Așa, mă!

Ellie?

Ellie?

Ellie?

Pe naiba s-a luat totul!

Ce faci?

Nu prea mai e muniție pentru ea.

Asta o face cam inutilă.

Păi, dacă tot o lași acolo…

Nu.

Măiculiță!

Ai zburat cu așa ceva?

De câteva ori, da.

Ce norocos!

Pe atunci nu părea așa.

Erai îndesat pe scaunul din mijloc și plăteai 12$ pe un sendviș.

Frate, ai apucat să zbori pe cer.

Da, și ei la fel.

Sumbru.

Deci s-a ales praful de tot într-o zi?

- Cam așa. - Cum?

Adică, nimeni nu era infectat cu cordyceps,

toată lumea era bine, mânca la restaurante

și zbura cu avioane,

după care toți deodată?

Cum a început totul?

Dacă trebuie să fii mușcat ca să te infectezi,

atunci, cine a mușcat prima persoană?

A fost o maimuță? Sigur așa a fost.

N-a fost maimuță. Parcă ai mers la școală.

La școala FEDRA. Nu ne învață

cum a eșuat guvernul lor de rahat să prevină o pandemie.

Nu știe nimeni sigur,

dar cea mai bună teorie este că…

a suferit Cordyceps o mutație.

O parte s-a infiltrat în alimente,

probabil într-un ingredient de bază precum făina sau zahărul.

Unele mărci de alimente se vindeau peste tot,

în toată țara, în întreaga lume.

Pâine, cereale…

amestec de clătite.

Dacă mâncai suficient de mult, te infectai.

Deci mâncarea alterată a ajuns în magazine

cam în același timp, joi.

Oamenii au cumpărat-o.

Au mâncat-o joi seară sau vineri dimineață.

Pe măsură trecea ziua,

au început să se infecteze.

Spre după-amiază, seara… s-a înrăutățit.

Apoi au început să muște.

Vineri seară, 26 septembrie 2003.

Până luni, totul dispăruse.

Are mai mult sens decât cu maimuțele.

Mersi.

Sigur.

Ce e?

O luăm prin pădure, pe aici.

Nu e mai ușor pe drum?

Ba da, doar că…

sunt lucruri pe care n-ar trebui să le vezi.

Ei bine, acum trebuie să văd.

Nu vreau să vezi.

Vorbesc serios. Ellie!

Mă poate răni?

Nu.

Ești prea sincer, omule. Zi și tu: „criminal cu toporul”.

Orice a fost,

cred că a dispărut.

Cam la o săptămână după Ziua Originii, soldații…

s-au dus în mediile rurale, au evacuat micile orașe.

Ți se spunea că ești dus la ZC și chiar erai dus…

dacă era loc.

Dacă nu…

Acești oameni nu erau bolnavi?

Nu, probabil că nu.

De ce i-au omorât?

De ce nu i-au lăsat în pace?

Oamenii morți nu pot fi infectați.

30 SEPTEMBRIE 2003

E mami cu tine.

Recepție, vedeți pe cineva?

Nu, dle. Suntem la subsol, nu e nimeni aici.

Regrupați-vă cu ceilalți!

Nu astăzi, cătane ale Noii Ordini Mondiale.

NOTIFICARE OBLIGATORIE DE EVACUARE

VĂ RUGĂM SĂ URMAȚI INSTRUCȚIUNILE AUTORITĂȚILOR DESEMNATE

N-a durat mult.

CENTRALĂ PE GAZ NATURAL

PERICOL - NU INTRAȚI

LINCOLN VIN ȘI BĂUTURI SPIRTOASE

PODGORIILE CAYMUS

Hai, vino!

Nu mă plictisesc niciodată.

PERICOL - NU INTRAȚI

PATRU ANI MAI TÂRZIU - 2007

NU MĂ CĂLCA PE COADĂ

Nu sunt infectat.

Ești înarmat?

- Nu. - De ce ai răspuns atât de greu?

Nu știu…

Dintr-un oarecare motiv, m-am gândit să mint, dar n-am găsit motivul.

Încerc doar să ajung la Boston.

Singur?

Eram zece când am plecat.

Dar, da, sunt singur.

De unde?

De la ZC din Baltimore

Nu mai e.

Ești rănit?

E doar… Doar o vânătaie.

La naiba!

Oprește-te acolo!

De unde ai ăsta?

Boston e în direcția aia.

Poți ajunge până la noapte.

Mi-e foarte foame.

Nu am mâncat de două zile.

Nu sună așa grav când o spun cu voce tare.

- Dar se simte grav. - Te las să pleci.

- Așa că pleacă! - Bine, uite!

În primul rând, eu sunt Frank.

- Da? Uite ce e, Frank! - Da.

Dacă te hrănesc, fiecare nătărău cu care vorbești despre asta

o să vină aici în căutarea unui prânz gratis.

Și aici nu e Arby's.

Arby's nu oferea prânz gratis, era restaurant.

Nu o să menționez asta…

golanilor, haimanalelor sau vagabonzilor. Promit.

Deja știi că nu sunt un mincinos bun.

Ți-am lăsat niște haine aici.

Poftim?

Haine!

Mulțumesc.

Aproape am terminat.

Deși, mă mai poți lăsa cinci minute?

Sigur.

- Sigur! - Mulțumesc!

E uimitor!

Ce mama naibii?