Ratched

Vino, scumpa mea!

Mi-ai lipsit.

Nu te așteptam.

Nici eu nu mă așteptam să fii nătâng.

Știu ce ai făcut cu Dolly.

Ai lăsat-o să ți-o frece printre gratii.

Sunt bărbat.

Nu, ești un băiețel...

ale cărui acțiuni pun în pericol toată strădania noastră.

Mănâncă-ți cina!

Ești tot mai slab.

Ce se va întâmpla dacă ies?

Cum e viața...

pentru unul ca mine?

Vom fi împreună.

Și vom fi liberi.

Și vei avea un viitor.

Ce viitor pot avea dacă nu pot interacționa cu oameni

și dacă nu mă lași să simt căldura și atingerea unei femei?

Tu te-ai băgat în buclucul ăsta.

Știu că am dat-o în bară, Mildred.

Dar știi ce am pățit în locul ăla.

Și tu ai pățit același lucru.

Vreau să fiu normal, Mildred.

N-ar fi în beneficiul nostru dacă m-ai lăsa...

să învăț să iubesc?

Nu ești îndrăgostit de asistenta aia ordinară.

Nu ești.

Atunci...

dacă nu mă lași să am o relație cu o femeie adevărată...

ei bine... va trebui să mă ajuți tu.

Să-ți fie clar.

Nu voi mai face asta cu tine niciodată.

Ei bine, se pare...

că ai luat o decizie.

Edmund.

Acesta este hühnerleberpastete,

un cuvânt simandicos pentru paté, în germană.

Nu-l poți lăsa afară sub nicio formă, bine?

Spune-mi că mergi în San Diego și te întorci diseară.

Plec, Trevor.

Nu am de ales.

INSPIRAT DIN ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE CUCI

Știu că ți se pare că e o decizie mult prea crudă.

Și știu că nu mă înțelegi.

Dar e un miracol.

Îți ofer o nouă viață.

Nu mai trebuie să trăim în minciună și poate...

vom găsi adevărata iubire.

Trevor...

ți-o poți închipui?

Nu voi permite așa ceva.

Voi veni după tine. Și după așa-zisa Mildred.

- Te rog din suflet. - Trevor, ascultă-mă!

Dacă nu te dai la o parte, îți mut falca.

Te rog, Gwenny...

Un pat sau două?

Da, e bine.

V-am dat două opțiuni.

Vă întreb dacă veți fi singură

sau dacă veți avea companie, dnă Briggs.

- Sunt singură. - Dar sunteți măritată.

Vreau doar să știu ce bifez.

- Pui aceste întrebări tuturor clienților? - Dacă chiar vreți să știți, da.

Bună!

Înțeleg. Vă cunoașteți?

- Ce faci aici? - Mă cazez.

Îmi pare rău, nu știam...

E singurul motel de aici.

Mi-am părăsit soțul azi.

Sunteți despărțită. E nevoie de alt formular.

Trebuie să bifez altă căsuță.

Dă-i cheia, te rog!

Trebuie să notez ceva.

Ședere pe o perioadă nedeterminată.

Te vei obișnui.

Nu va fi ca la tine acasă, dar are anumite avantaje.

Te-a lovit cumva?

Nu.

E un bărbat minunat. Dar nu mă mai puteam preface.

Am simțit că e timpul să mă deschid pentru ceva mai mult.

Să simt...

o iubire împlinită și adevărată.

Aparatul de gheață e pe hol.

Voi întârzia la muncă.

E trist, nu?

Un băiat așa de tânăr într-un asemenea loc.

Cică visează cu ochii deschiși. Dar de ce e imaginația așa de periculoasă?

Depinde ce lucruri imaginează, presupun.

Tu visezi ca el?

- La ce aș putea visa eu? - La masturbare, de pildă.

Te masturbezi, Dolly?

Chiar vrei să știi asta?

Cât de des ai orgasm?

De fiecare dată?

Nu poți funcționa toată ziua dacă nu atingi acea stare de jubilare?

Nu înțeleg ce insinuezi.

Știu ce ai făcut cu Edmund.

De unde știi?

Nu voi spune nimănui.

Desigur, femeile au...

nevoi erotice uneori.

N-am cunoscut nicio femeie care să vadă lucrurile așa.

Mama mea, cu atât mai puțin.

Dacă mă uitam la un băiat,

mă plesnea cu cureaua și spunea că sunt o curvă.

Când te masturbezi, te gândești la Edmund?

Mereu am fost atrasă de bărbați periculoși.

Voiam să-mi sfidez mama,

dar apoi mi-am dat seama că bărbații mă vor doar pentru asta.

Și mi-a plăcut.

Apoi mi-a fost rușine.

Ești nimfomană, Dolly. Am citit despre asta.

Ai dorințe sexuale de nestăpânit.

Mie mi se pare dezgustător, dar nu trebuie să-ți fie rușine.

E o boală mintală pentru care nu există leac.

Pot aranja să întreții relații cu el.

- Cu cine? - Cu Edmund.

Va avea o reabilitare mai grabnică

dacă ar avea parte de contact uman real și câte o descărcare ocazională.

Glumești.

Vrei să fii asistentă, nu?

Datoria unei asistente e de a-și ajuta pacientul.

Dacă am rămâne singuri, fără gratii între noi...

de unde știi că nu m-ar omorî?

Ești preot?

- Nu. - Atunci va fi bine.

Crimele lui au fost specifice, nu aleatorii, și n-a atacat femei.

Crezi că e periculos și acum, nu?

Da.

Nu se știe dacă nu-și va pierde mințile iar.

Când am face-o?

Sunt mulți ochi aici.

Contează doar ochii dnei Bucket.

Tu ieși din tură la 14:00, când dna Bucket ia prânzul.

Stă în același loc zilnic...

și mănâncă aceeași mâncare în timp ce citește o carte.

Va citi All the King's Men.

Va sta în locul acela până la 14:30.

Cum îl vei aduce sus?

Tu gândește-te cum să ajungi în camera cu căzile la 14:05.

Mă ocup eu de el.

TIOPENTAL SODIC

Plec. Ne vedem mâine.

Dnă Bucket, dna Cartwright spune că și-a pierdut verigheta

în timpul hidroterapiei.

Are un acces de furie.

Brusc, e preocupată de simbolurile căsniciei.

- Dnă Bucket? - Dnă Bucket!

Am găsit-o.

Data viitoare să fiți mai meticuloase și să nu-mi întrerupeți pauza!

07. Ai cinci minute.

- Nu-l descătușezi? - Ești sigură?

Da, scoate-i-le!

Ai încredere în mine?

Nu.

Dar mă excită.

Te-aș putea prinde de gât

și ți l-aș frânge ca pe o crenguță.

Dar nu vreau s-o fac.

Nu ție.

Mie ce vrei să-mi faci?

Nici aia.

Vreau să te sărut.

N-am mai sărutat de mult o femeie.

E în regulă?

Intră!

- Bună ziua! Betty a zis că m-ați căutat. - Da, ia loc!

Ai văzut asta?

67% dintre alegători sunt în favoarea pedepsei capitale.

Acum trei luni, erau 47%. Ce s-a întâmplat?

- Edmund Tolleson. - Așa e.

Oamenii mei, alegătorii mei...

vor să-l vadă mort.

Dr. Hanover cooperează sau nu?

Încă nu.

Nu am reușit să dau de el în ultimele zile.

Vreau liniște. Se aleg delegații într-o lună.

Probabil Olsen va fi contracandidatul.

Vreau să știe că statul ăsta e al meu.

Nu vreau să-și bage nasul și să spună că tolerez crima. S-a înțeles?

Îl voi presa pe dr. Hanover.

Ingrid, e timpul pentru tratament.

Știu deja ce o să se întâmple cu mine acolo.

Am vorbit cu dna Cartwright, deși n-a fost ușor.

Acum nici măcar nu se uită la mine.

Se pare că tratamentul a avut succes.

Îți dorim același lucru.

Vreau să mă fierbi.

Să mă fierbi până nu mai rămâne nimic, decât o carne atât de fragedă,

încât să mi se desprindă de pe oase și să o poți mânca cu lingura.

Dr. Hanover încearcă să te ajute.

Nu vrei să scapi de boala aceasta?

Toată viața m-am luptat cu chestia asta din mine.

Nu puteam spune nimănui, nici măcar doctorilor.

Până la urmă, mi-am pierdut mințile.

Am ascuns-o din răsputeri pe adevărata Ingrid,

dar am simțit mereu

cum își înfigea ghearele în pielea mea,

implorându-mă s-o eliberez.