Castaway Diva (무인도의 디바)

DIVĂ NAUFRAGIATĂ

Cine e?

Cine e acolo?

Cine…

Tată…

eu sunt.

Sunt Ki-ho.

Îți amintești ce ai spus?

Voiai să trăiești în liniște, departe de tatăl tău, măcar o zi.

Da, îmi amintesc.

Cum a fost prima zi

fără tatăl tău?

L-au adus apele

pe țărmul insulei pustii.

Murise.

Cred că ai fost îngrozită.

Nu.

Am fost tristă.

Ki-ho…

Cum ai ajuns aici?

Tată…

Nu te-ai schimbat deloc.

La fel m-ai trădat și acum 15 ani.

Iar acum o iei de la capăt?

Nici tu nu te-ai schimbat.

O să mă bați iar?

Am motive s-o fac!

Când fiul meu mă înjunghie în spate,

cum să nu-l pedepsesc?

Ce tată ar da totul uitării?

După cât m-am zbătut

ca să vă port de grijă!

Cum ai putut?

Mori, ticălosule!

Nenorocitule!

Am fost tristă

pentru că viața tatălui meu

a fost nemiloasă.

De ce a fost nemiloasă?

Te-a chinuit mult.

Când era în gimnaziu

și-a pierdut părinții.

De la 20 de ani a muncit ca pescar.

A strâns bani zece ani

și și-a deschis un restaurant.

Dar se încăiera mereu cu clienții rău-platnici

și era bătut.

Băutura era singurul lui prieten.

Iar la beție

devenea furios.

Și-și vărsa nervii

pe tine.

Așa că…

atunci când am văzut că a murit,

am plâns până la epuizare.

„Bietul de el!

A dus

o viață mizerabilă.

Ar fi trebuit să fie mai fericit.

De ce a trebuit să trăiască așa și să mă chinuiască?

De ce a trebuit

să-și verse nervii…

pe mine?”

Am păstrat casa pentru că voiam

să-mi aduc aici familia care m-a abandonat!

Ca să vă las toți banii de asigurare,

am plătit-o integral din salariul meu!

Ar fi trebuit să fii mai fericit.

Trebuia să uiți de nerecunoscătorul care te-a părăsit

și să trăiești fericit!

Uită-te la tine!

De ce trăiești așa?

Cred că sunteți fericiți.

Atât de mult, încât mă compătimiți.

Am dreptate?

Da.

Suntem fericiți. Așa că te rog!

Uită-ne și trăiește-ți viața!

Nu mai pot face asta.

În sfârșit, v-am găsit.

Dacă te apropii de noi,

chem poliția.

Pentru ce?

Sunt un tată care-și caută familia!

Am motive s-o fac!

Când fiul meu mă înjunghie în spate,

cum să nu-l pedepsesc?

Și asta nu-i nimic.

Am adunat toate dovezile agresiunilor tale…

din ultimii 15 ani.

Am instalat camere în casă și afară.

Așa că nu veni!

Dacă te apropii de casa noastră,

iau toate dovezile…

și mă duc direct la poliție.

Cum îndrăznești, Ki-ho?

Ticălosule!

Nu te-am lăsat să mă bați fiindcă eram slab.

Ci pentru dovezi.

Tu erai la gara din Seul, nu?

Tu ai fugit cu Mok-ha.

Las-o în pace!

Altfel…

nu o să mai dau înapoi.

Sunt fericiți?

Cum să fie fericiți?

Ai auzit, da?

Nu-i nevoie de 20 de milioane.

Uită și de acțiuni!

Stai!

Chiar te dai bătută?

Atât timp și energie irosite?

Nu e nedrept? Nu ești supărată?

Deci înțelegi.

Exact asta am simțit și eu

când ai spus că renunți.

Acum multă vreme

a mai fost cineva ca tine.

Era prea bătrân pentru a debuta,

iar slăbiciunile lui erau mai mari decât atuurile.

Dar era talentat,

așa că am mizat pe el.

De ce vrei să renunți acum?

Deja ai cheltuit

prea mult cu mine.

Era bun, ca tine.

De asta trebuie să continui!

Banii ăia au fost cheltuiți degeaba

dacă te dai bătut acum.

Era slab, ca tine.

De data asta cedez eu prima.

Nu sunt slabă, Ran-joo.

Adică…

Dacă renunți,

am ajuns degeaba până aici datorită ție.

Tu ești visul meu.

Modelul meu.

Asta e cea mai tristă parte.

N-ai putut să visezi

să fii mai presus de mine.

Să lăsăm prostiile

și să ne despărțim.

Rămas-bun! Numai bine!

- Ran-joo! - Nu pricepi?

Nu mai…

Poftim!

Mama ta mi-a spus să-ți dau asta.

Ce e?

Nu știu.

Mi-a spus să ți-o dau

de cum am cunoscut-o.

Rămas-bun!

La naiba!

Bo-geol!

- Woo-hak! - Ce e?

Ce-ai pățit la față?

Păi…

Am căzut pe scări.

Am băut prea mult.

Alcool? Tu nu bei niciodată.

Am luat cina cu colegii.

Cină cu compania.

Mă duci acasă?

Ran-joo a rupt legătura cu tine, nu?

O va face în curând.

Te adoră și te răsfață.

Apoi rupe orice legătură și dispare.

Asta e specialitatea ei.

Uite!

Ești fata de pe insula pustie, nu?

De la Din nou pe val.

Da.

- Incredibil! Fă o poză! - Ai fost tare.

Să facem o poză! Zâmbește!

- Păsărica! - Inimă!

- Inimă! - Nu știi ce-i obrazul-inimă?

E de pe insulă, poate că nu știe.

Obraz-inimă.

- Așa. - Bine.

Mulțumesc.

Cum au ieșit? Ia să văd!

Nu arată grozav.

Nu e prea prietenoasă. N-o să fie mult timp vedetă.

Te aude!

Cunosc oamenii ca ea.

- Dacă fac poze așa… - Scuzați-mă!

Ce amețit sunt!

Cât ai băut? Să te duc la spital?

Nu-i așa de grav.

Nu mă coordonez când sunt beat.

Tu nu bei ca mine.

Uite ce e…

Nu sunt supărată.

Doar că nu înțeleg.

Când m-ați văzut, zâmbeați cu gura până la urechi.

Ce-i asta?

E Mok-ha?

- Poftim? - Dar, când ați plecat,

de ce m-ați vorbit de rău?

De ce vă purtați diferit și derutant?