The Good Place

‎UN SERIAL ORIGINAL NETFLIX

‎Salut, tâmpitule!

‎Bună, Janet cea Rea! Ce faci azi?

‎Groaznic.

‎Am venit să te anunț ‎că, după șase luni de captivitate

‎în vidul lui Janet cea Bună, ‎azi e ultima ta zi aici.

‎O să-ți spun o poveste.

‎După ce termin, scap de tine.

‎Se pare că cineva vrea să arate ‎că e demon în toată firea.

‎Ce-i cu povestea asta?

‎E o nouă tentativă de a arăta

‎că oamenii sunt „buni” ‎și „demni de respect”,

‎nu niște „saci grași de căcăței”?

‎Ceva de genul ăsta.

‎Ești gata?

‎Încă ceva, înainte să începi...

‎CAPITOLUL 45

‎O să reziste.

‎Asta e povestea ta? Pare plictisitoare.

‎Cartea asta e doar o parte din poveste. ‎Vei vedea.

‎Totul a început acum o săptămână.

‎Trimiseserăm cei patru oameni la schi...

‎Au căzut într-o prăpastie, ‎și-au rupt toate oasele,

‎le-au căzut pantalonii ‎și li se vedeau fundurile, sfârșit.

‎De fapt, ‎a mers mai bine decât puteam spera.

‎Recunosc. M-am înșelat.

‎A fost foarte distractiv.

‎Da. Eu nu am putut să schiez,

‎pentru că deplasarea în unghi ‎mă îngrozește,

‎dar cabana aia ‎avea atâtea locuri pentru citit!

‎Oriunde te uitai era câte unul.

‎Și Jianyu ne-a condus ‎în acea meditație fantastică!

‎Vreți să ne împărtășim mantrele?

‎A mea e Cate Blanchett spunând: „Rihanna.”

‎Felicitări pentru victoria ‎de la gin rummy!

‎Credeam că o să te bat,

‎pentru că am jucat mult în facultate.

‎Ai învățat la Rutgers, nu?

‎Nu, la Princeton.

‎Știu, îmi băteam joc de tine.

‎Tare! Dar glumeai, nu?

‎Știi că am fost la Prince... Da, știi.

‎Echipă, felicitări!

‎Toți sunt tari, ‎dar Brent a făcut cele mai mari progrese.

‎Când Simone l-a bătut la cărți, ‎n-a răsturnat masa și a plecat furios.

‎Doar a plecat furios. E important!

‎Tot nu știm dacă s-a schimbat

‎sau vrea să ajungă în „superparadis”.

‎Dar purtarea lui se schimbă.

‎Nu uitați, asta e ordinea.

‎Mai întâi schimbăm purtarea, ‎apoi trecem la motivație.

‎Și acum...

‎momentul pe care-l așteptați.

‎Mântuitorul Săptămânii este...

‎Jason!

‎Da!

‎Continuă treaba fantastică cu Chidi.

‎lar premiul pentru Cel mai Sexy Mântuitor ‎al Săptămânii îi revine lui...

‎Eleanor Shellstrop!

‎Mulțumesc, accept.

‎Eu nu câștig niciodată „cel mai sexy”.

‎Nu știu ce să zic...

‎Mai fă niște genuflexiuni. ‎Evidențiază-ți fundul.

‎A fost un moment de glorie,

‎mă refer la excursia la schi, ‎nu la concursul corupt de frumusețe.

‎Eram mai optimiști ca niciodată ‎în privința experimentului.

‎Apoi Brent a făcut ceva...

‎foarte brentian.

‎Cine s-ar fi așteptat?

‎Pasionați de schi!

‎Am vești bune.

‎Am scris o carte și, cum voi sunteți ‎prietenii mei tocilari,

‎voi o citiți primii.

‎„La doi metri sub medie: ‎Un mister cu Chip Driver.”

‎Da. E pe jumătate roman de spionaj ‎și pe jumătate roman polițist.

‎Pe jumătate aventură submarină, ‎pe jumătate autobiografie erotică,

‎pe jumătate thriller politic.

‎Pe jumătate manual de golf, ‎pe jumătate comentariu social.

‎Sunt trei cărți și jumătate?

‎Cel puțin. Citiți-o rapid.

‎Organizez o ședință de autografe ‎și vreau să mă prezinți.

‎Să spui cât de bună e.

‎E peste două zile, grăbiți-vă!

‎Tahani! Anulează-ți planurile.

‎Bem o sticlă de vin ‎și citim romanul oribil al lui Brent.

‎Vai de mine!

‎Poate n-ar trebui să râdem de el.

‎A părut mai de treabă la schi.

‎Ne-a făcut biscuiți cu bezele.

‎Deși a afirmat că sunt invenția lui.

‎Înainte să-l aperi, ‎uite cine e iubita lui Chip Driver.

‎Nu!

‎„O chema Scarlett Pakistan

‎și era genul de fată pe care n-o puteai ‎avea cu totul, pentru că mureai.

‎Trebuia s-o savurezi pas cu pas, ‎ca pe o operă de artă,

‎ca pe Luvru.”

‎„Ochii ei căprui erau maro ‎ca cel mai maro creion.

‎Avea picioare ca Jessica Rabbit, ‎din filmul ăla.”

‎„Părul ei lung mirosea ca luna la amurg, ‎pe terenul de golf.”

‎Îmi pare rău.

‎Am avut și clipe mai rele.

‎Odată, la ziua lui Elon Musk,

‎am stat ‎între Silvio Berlusconi și Elon Musk.

‎E oribil.

‎Brent și Simone ‎ne dau cel mai mult de furcă.

‎Ea are tendința să judece oamenii rapid,

‎el e tipul care îi confirmă ‎în mod repetat judecățile.

‎Trebuie ca ea să creadă că Brent e mai bun ‎decât cele mai urâte gesturi ale sale.

‎Ca atunci când spune că Tahani ‎„are un accent ca regina Angliei,

‎dar fără părțile scârboase de pe față.”

‎Credeam că putem limita ‎daunele cărții lui Brent.

‎Dar, cum e deseori cazul,

‎efectele negative s-au propagat.

‎Ca atunci când cineva vomită în autobuz,

‎apoi altcineva simte mirosul și vomită?

‎Sigur că da.

‎Ce e, prietene?

‎Brent a scris cartea asta ‎și e evident că ne-a descris și pe noi.

‎E un personaj laș, ‎numit Igby Ochelaristul,

‎care „poartă ochelari și vestuțe,

‎nu face nimic spontan sau tare”.

‎Te învăț etică! Ce e mai tare de atât?

‎Dacă vrei să încerci ceva spontan, ‎vino la mine.

‎Pe Pământ nu mă gândeam niciodată ‎înainte să fac ceva,

‎nici nu îmi păsa de consecințe.

‎Așa mi-am primit porecla „Inculpatul”.

‎Nu e cel mai bun argument, ‎dar ai dreptate.

‎Ce lucru spontan aș putea face acum?

‎Să facem o listă cu zece posibilități,

‎pe care s-o analizăm ‎în următoarele patru zile.

‎Am o idee mai bună, hai să dansăm!

‎Nu te mai gândi atât!

‎Așa îl învingem pe Igby, ‎tocilarul care nu se distrează.

‎Da.

‎- Uite cum se mișcă Igby! ‎- Așa.

‎N-am mai auzit melodia asta. Cine e?

‎Eu am compus-o. ‎Se numește „Te voi iubi veșnic”,

‎paranteză, „Fă fundul ‎să se miște în baie”.

‎Și sirenele de poliție din fundal ‎sunt reale.

‎Eram urmărit când înregistram.

‎Bine. Nu...

‎Vai, „Gaga” mea!

‎Evident, era un eveniment tulburător.

‎Poți să treci direct la sfârșit?

‎Nu, trebuie să-ți spun toată povestea.

‎De ce? Fiecare poveste despre oameni ‎se termină la fel.

‎Spune-mi cu ce au greșit ‎și curmă-mi suferința.

‎Îi judeci prea repede.

‎Crede-mă, am petrecut ‎mult mai multă vreme cu ei decât tine.

‎Și eu știu ‎absolut tot ce au făcut până acum.

‎Știi ce se întâmplă acum pe Pământ?

‎Războaie, crime, femei în pantaloni de 400 ‎de dolari care nu-și vaccinează copiii,

‎ticăloșii răzbunători de la Apple ‎schimbă iar forma încărcătorului.

‎De unde vine speranța asta?

‎Speranța dementă ‎că oamenii merită chinul ăsta.

‎Ca să citez dintr-o melodie oribilă,

‎a unui muzician oribil, ‎pe care oamenii îl iubesc mult

‎și-l folosesc mereu în forșpanuri,

‎oamenii sunt „răi până în măduva oaselor”.

‎Eu cred că sunt buni uneori

‎și ar trebui să le dai o șansă.

‎Deci...

‎unde rămăsesem?

‎John tocmai descoperise accidental ‎adevărul despre Jason.

‎Un asemenea secret

‎e genul de lucru ‎care-l chinuise pe John pe Pământ.

‎Sau, ca să înțelegi și tu, ‎toaleta bârfelor era gata să refuleze.

‎Acum înțeleg, mulțumesc.

‎Jianyu e, de fapt, Jason, din Florida?

‎Cine mai știe?

‎Doar eu? E o exclusivitate?

‎Da, dar așa trebuie să rămână.

‎Dacă se află adevărul, ‎nu știm ce va păți Jason.

‎Nu știi ce-mi ceri!

‎Cartierul e minunat,

‎dar are ceva ‎din „sezonul patru din ‎Downton Abbey”.

‎Scenografie minunată, dar plictisitor.

‎Greșeala cu Jason

‎e cel mai palpitant lucru ‎care mi s-a întâmplat de când am venit.

‎Dacă, în schimbul discreției tale, ‎Jason te învață

‎mișcarea aia din ‎Magic Mike?

‎Mereu ai spus că vrei s-o înveți.

‎Bine.

‎Dar vreau să învăț tot dansul.

‎MÂNCARE BUNĂ

‎Speram că Simone va uita ‎de cartea lui Brent,

‎dar, din păcate...

‎„Chip Driver sosi la locul crimei ‎în Cadillacul său model 1968.

‎«Ține-o aproape», mârâi la valetul Luis.

‎«Sigur că da, ‎señor», ‎spuse Luis,

‎care în secret îl admira pe Chip ‎mai mult decât pe propriul tată.”

‎„Chip privi la conturul sexy ‎al victimei crimei.

‎«Ce risipă de curbe», mârâi el.

‎Se uită la ceasul Rolex, ‎care era autentic.

‎Era aproape ora pentru golf, ‎deci cazul avea să aștepte.

‎Bine că-l rezolvase deja.

‎Ucigașul era Luis, valetul.”

‎Rezolvă crima în a zecea pagină. ‎Despre ce e restul cărții?

‎Ce faceți, doamnelor?

‎Ne bucurăm de marile opere literare.