Alice (Aelriseu / 앨리스)

"Orice tehnologie suficient de avansata... nu se distinge de magie." - Arthur Clarke -

Suntem calatori prin timp.

In 2050, Alice a noastra a reusit in cele din urma sa calatoreasca in timp.

La gandul ca, in curand, ii putem intalni pe cei dragi morti,

si gandul...

ca putem trai o noua viata intorcandu-ne in timp,

oamenii au fost in al noualea cer de bucurie.

Si asa, timpul a devenit fluid , la fel si lumea,

si vietile oamenilor au devenit mult mai bogate.

Si asta, pana cand a fost descoperita cartea.

Zvonurile spun...

ca cartea contine un sfarsit tragic... pentru calatoriile in timp care de-abia au inceput.

Oamenii au numit aceasta carte,

"Cartea Profetiei".

Trebuie sa gasec cartea...

ca sa-mi pot continua calatoria in timp.

Si de aceea... am ajuns azi in 1992,

ca sa gasesc... cartea.

Baby, de ce plangi?

Pentruc a cerul a mugit.

Ce teribil e cerul.

Tata, la ce uiti?

Tata?

Vrei sa ne jucam de-a v-ati ascunselea?

De-a v-ati ascunselea? Tu esti cel care cauta?

De data asta, si tu si eu,

ne ascundem amandoi.

Suna distractiv.

Acum te poti duce sa te ascunzi.

Sa nu iesi pana cand nu-ti spun eu s-o faci, da?

Stai putin.

Sa nu pierzi asta, da?

Tine-o strans bine, da? Promite-mi.

Doctore Jang Song Shik. Am venit dupa carte.

Deci, incepe. Ai venit din 2050?

Inchide-l si da-mi cartea.

Nu-l poti folosi.

Arunca cutitul.

Am gasit-o.

Da.

Nu voi citi.

Da. O aduc acolo. E-n regula.

Da-mi cartea.

Cine te-a trimis?

Sunt Yoo Min Hyeok de la Alice.

Vom lua noi aceasta carte.

Ce-i cu cartea asta, de sunt toti obsedati de ea?

Sa mergem.

Stai putin.

Cred ca e cineva aici.

Verifica la etaj. Eu voi verifica aici.

Bine.

Unde e? Une-i restul?

Spune-mi? Unde-i restul?

Spune-mi!

Imi pare rau. Imi pare rau.

Acum e-n regula.

Care e numele tau? - Nu stiu!

Ce e? Ce faci?

Ii las pe oamenii din aceasta lume sa te pedepseasca aici pentru crimele tale.

Vine politia. Sa mergem.

E in stare de soc.

Nu putem sa o parasim aici. - Dar nici nu putem sa o luam.

Aici politia va avea grija de ea.

Bine. Am inteles.

Dar macar pana ajung ei.

Verificati aici. - Bine.

E-n regula.

Nu stiu...

Nu poti verifica continutul. Asta e regula.

Scrie si despre copil? - Da.

Scrie ca a fost dusa la spital.

Zau? Ce bine!

Hai sa ne pregatim pentru intoarcere.

Ma cam supara stomacul. Cred ca e de la radiatiile din gaura de vierme.

N-am mancat nimic de ieri si vomit intruna.

Daca ti-e atat de rau, de ce nu iei niste pastile?

Ai putea macar sa te prefaci ca-ti faci griji pentru mine?

Am fost preocupat de indeplinirea misiunii.

Iarta-ma. Gaura de vierme e activa doar pana la miezul noptii.

Hai sa iesim. Daca e din cauza radiatiilor, aerul proaspat iti va face bine.

Nu-ti face griji pentru mine.

Cum sa nu-mi fac, cand esti femeia pe care-o iubesc cel mai mult in lumea asta?

Iesim dupa ce fac un dus?

Bine.

De unde sa incep?

Tragedia... a inceput cand ea a deschis poarta catre timp.

Oare nimic nu s-ar fi intamplat daca bebelusul n-ar fi trecut prin portalul timpului?

Lucrurile ar fi stat altfel daca nu s-ar fi nascut copilul?

Ce e? Tot te mai doare stomacul?

Da, inca ma mai doare.

Sunteti insarcinata in 12 saptamani. N-ati stiut?

Faceti un consult prenatal si reveniti dupa aceea.

Doamna?

Esti insarcinata si ai trecut printr-o gaura de vierme plina de radiatii.

Hai sa fim rationali. Daca ne intoarcem, vom trece iar prin gaura de vierme. Si atunci...

Ai putea naste un copil groaznic.

Si daca... Ce se intampla daca nasc aici?

Nu fi absurda. Avem treaba acasa. Faci avort.

Avem treaba?

Tae Yi, vreau sa spun ca... - Mi-e foame.

O sa fac avort. Il voi avorta.

Inainte sa fac avort, vreau sa mananc ceva gustos.

Da?

Sunt ofiter de politie. Va rog sa iesiti din masina.

Am inteles.

Cer intariri!

Am inconjurat suspectul.

O, nu!

Ce?

Cinematograful Central

Ne-au pierdut. Tu du-te la hotel.

Ai grija.

Tae Yi.

Yoon Tae Yi.

Tae Yi?

Draga Min Hyuk, acum am inca o inima.

E mai mica si mai slaba decat a mea, dar o simt.

Sunetul inimii copilului meu...

Cum pot sa-l avortez? E copilul meu.

Copilul meu, care traieste si respira in mine.

Asta e alegerea mea.

Asa cum tu, Min Hyuk, ai ales Alice,

tot asa am ales si eu viitorul copilului.

Asadar, nu-ti face griji.

Si nici sa nu-ti para rau.

Nu mai sunt Yoon Ta Yi.

Carte de Identitate Numele: Park Sun Young

Park Sun Young, 25 de ani

Inca o data!

O sa-l cresc bine fiindca sunt... mama.

Anul 1997

Jin Gyeom!

Jin Gyeom, ce faci?

Ma joc cu o libelula.

Cu o libelula? - Da.

Pot sa ma joc si eu? - Sigur.

Da, doamna profesoara.

Nu prea inteleg ce ziceti...

Ieri, baietii s-au jucat cu iepurii.

Dar Jin Gyeom a zis ca e plictisitor si...

Si... a taiat urechea iepurelui.

Cand spunem cuiva sa nu rupa hartia, o spunem pentru ca e risipa,

nu pentru ca ne pare rau pentru foaia de hartie.

Dar Jin Gyeom nu face diferenta intre emotii.

Sunt sigur ca nu cunoaste empatia.

Din fericire, are abilitati cognitive,

care pot fi imbunatatite prin invatare repetitiva.

Care sa fie cauza?

Uitati-va aici pentru o clipa.

Lobul frontal stang, care e responsabil pentru controlul emotiilor

e mult mai mic decat media, in cazul lui Jin Gyeom.

Nu ne dam seama daca e o cauza genetica

sau poate sa fie de vina stresul excesiv la care a fost supus fatul

in timpul sarcinii si nasterii.

Nu putem fi siguri.

Insarcinata fiind, ai trecut printr-o gaura de vierme plina de radiatii.

Trebuie sa fiti puternica.

Nu sunt singurul responsabil pentru tratamentul lui Jin gyeom, si dvs sunteti.

Nu.

Nu am nevoie de ajutorul dvs.

O sa am grija de el singura.

Ai incredere in mine.

De dragul tau, sunt in stare de orice.

Jin Gyeom, o apendicectomie nu e nimic grav.

Intr-o saptamana, voi fi externata.

Nu vrei sa te duci acasa, sa aduci niste carti si haine pentru maine?

De ce?

Cum sa stai singur acasa? Stai aici, cu mine.

Ia niste calmante si gata.

Ai spus ca o apendicectomie nu e mare lucru.

E multa galagie si nu e deloc confortabil aici.

Jin Gyeom, hai sa luam masa.

Bine.

Ce faci? Vino si tu la spital. Ia-ti o jacheta si hai.

Maine trebuie sa merg la scoala.

Haide. Unu, doi!

Ai gasit ceva?

Ce sa gasesc?

Probabil a fost din cauza notelor mici sau vreo dezamagire in dragoste.

Am auzit ca nu au gasit niciun bilet de adio.

In ziua de azi, pustii nu lasa bilete de adio pe hartie.

In general, scriu pe bloguri sau ceva de genul.

Nu esti la curent cu timpurile.

Sa mergem.

Seong Eun nu s-a sinucis.

Cum te numesti?

Kim Do Yeon.

Do Yeon.

O sa te contactez daca am nevoie de ajutor,

dar acum, du-te la cursuri.

Seong Eun nu era singura pe acoperis!

El a impins-o.

Cine?

Jin Gyeom.

O cunosti pe eleva care s-a sinucis?

Da, eram in aceeasi grupa la teatru.

La teatru?

Vrei sa te faci actor? - Nu.

Mama ma obliga sa particip, spunand ca o sa ma ajute.