பவுல்வர்டு (Boulevard)

Nu mi-a zis nimeni că iubirea poate durea atât.

Că e ca un trandafir.

Dacă suporți spinii, ajungi și la floare.

DUPĂ ROMANUL BOULEVARD, DE PE WATTPAD, SCRIS DE FLOR M. SALVADOR

Bună dimineața!

Azi e prima ta zi de liceu. Sper să ai o zi grozavă, scumpo.

Sigur o să-ți placă și o să-ți faci mulți prieteni.

Eu deja am ajuns la spital. Urează-mi noroc, bine?

Pupici, scumpo! Te iubesc.

Scuze, unde e sala pentru elevii din anul doi?

- Pe ușa aia. - Mersi.

Scuze pentru întârziere!

Tu cine ești?

Ce idiot!

- Printre cele mai strălucite perioade… - Bună ziua!

Scuzați-mă! Sunt nouă și…

Ai întârziat.

Hasley… Weigel?

Weigel.

- Tatăl meu e neamț. - În regulă.

Domnule…

La ora mea nu accept întârziați.

Pe bune?

Cum spuneam, anul ăsta începem cu Epoca de Aur.

Ești un nesimțit.

- M-a dat afară. - Practic, nu te-a dat.

Mai întâi ar fi trebuit să te primească.

Și tu de ce stai aici și fumezi jointuri?

Încerci să pari cool?

- Vrei și tu? - Scârbos!

Ce ai acolo?

La naiba!

E pastă de dinți, bine?

Ești amuzantă…

Hasley.

Weigel. Hasley Weigel. Tatăl meu e neamț. Ești fericit?

„Hasley Weigel.”

Doar Hasley.

Cum te cheamă?

Hasley!

- Tu ești Hasley, nu? - Da.

Super! Eu sunt Olivia. Zi-mi Oli!

- De la oră? - Da.

A fost nasol mai devreme.

Dar stai liniștită! El e cel mai rău. Restul nu-s așa răi.

- Doar puțin. - Doar puțin.

Noi stăm afară, pe scări. Bem ceva.

Vrei să ni te alături?

- Pot? - Da.

Bine, iau ceva și vin imediat.

Super! Ne vedem imediat.

Hasley!

Oameni buni, o să fac prezentările. Ea e Hasley.

- Dylan. - Bună!

- Zev. - Bună!

Neizan și Carla.

- Bună! - Bună!

Cum merge?

Oli, cine e tipul ăla blond?

Ăla?

E Luke Howland.

E un ratat. Mai bine stai departe de el.

- De ce? - Nu e zdravăn la cap.

E un dubios. Uneori o ia razna.

- Ce răi sunteți! - Ce e?

- Despre ce vorbiți? - Salut! Despre drogat.

- A, despre Luke. - Super!

Bună! Eu sunt Matt.

Încântat!

Hasley.

Hasley?

Ce nume frumos! Ești nouă, nu?

Încă ai timp să fugi.

Ignoră-l!

O să fie dificil. Mama mea e noua psihologă.

- A școlii? - La naiba!

Și la spital.

Mama ta e alienista școlii?

Ce-i cu cuvântul ăsta? Ești prost?

- Scuze, nu fi fătălău! - Ce e în neregulă cu tine?

Sunt simpatici, promit.

Dacă te deranjează, sună-mă! Dacă nu, sună-mă oricum!

E timpul să ne întoarcem în cușcă.

În weekend avem antrenament. Veniți și voi, nu?

Da, sigur.

Poți veni și tu, ca să te punem la curent cu tot.

Bine, vin.

Nu mă dezamăgi, Hasley!

Bine, Romeo.

Pe mai târziu!

Ce zici? E mișto, nu?

Ce e în neregulă cu acest Luke?

- Totul. - De când s-a sinucis fratele lui.

- E nebun, face numai probleme. - Carla!

Ce e? Ar trebui să știe, să nu se apropie de el.

Scumpo, dacă te gândești să fugi,

scrie-mi un bilet fără greșeli de ortografie, te rog!

Noapte bună!

Te iubesc.

La naiba!

… treizeci și cinci în Sevilla, la Palacio de Dueñas,

care a fost închiriat mai multor familii care locuiau acolo.

Când avea opt ani…

VISURI

Weigel!

Presupun că ar trebui să fii la oră.

Presupui bine, Luke Howland.

N-am avut chef să intru.

Deci știi cum mă cheamă.

Te droghezi așa devreme?

Mă eliberează de stres.

„Să dorm sub stele.”

„Să merg la Paris.”

„Să merg cu o dubă de hipioți…”

Alo!

„Să plantez un copac.”

„Să dansez în public fără să-mi pese.”

„Să aprind artificii.”

Ajunge! E ceva personal.

Ce e? O listă de dorințe sau ce?

Ești pe moarte.

Sunt visuri.

Cam ciudat, nu?

Se vede că tu n-a trebuit să trăiești mereu pe drum.

Să știi că te invidiez.

Tu ai visuri.

Astea nu-s de mine.

În cele din urmă, visurile sunt spulberate.

Nu, nu sunt de acord.

Mie îmi dau speranță. De parcă…

De parcă aș mai avea pentru ce să trăiesc.

Cu alte cuvinte, țeluri inventate pentru a da sens unei vieți de rahat, nu?

Ce rost are să trăiești o viață de minciuni?

Sunt minciuni doar dacă nu le împlinești.

Și calmează-te, sigur ai și tu visuri.

Acum mă gândesc că aș mânca o negresă cu iarbă,

ca să suport dimineața.

- Sigur, doar la asta te gândești, nu? - Nu.

Mă gândesc și că aș înota cu delfinii, de exemplu.

Și că aș vrea să sar de pe o stâncă. Să conduc fără destinație.

Și să merg la Amsterdam. Și asta.

Ca să mănânci negrese?

Exact.

Pe tricoul tău e dispersia luminii?

Glumești.

N-ai auzit de Pink Floyd?

Ba da, îmi sună cunoscut.

Cum e posibil? E una dintre cele mai bune trupe rock din istorie.

Radiohead.

The Offspring. The Doors.

Sunt sigură că le-am ascultat la un moment dat.

Măcar Green Day?

Bine, ajunge! Cruță-mi viața! O să-mi scot telefonul și…

Poftim? Nu, oprește-te!

Prima dată trebuie s-o faci cum trebuie.

Și cum, mai exact?

Pe vinil.

Câți ani ai, 80?

Trebuie să-ți arăt cum s-a născut muzica grozavă.

Ești un dubios.

Vrei un fum? Uneori e bine să încalci regulile.

Nu-mi bag jointul ăla în gură.

Hei, voi doi! Ce faceți? În picioare!

La director, acum.

- E al meu. - Acum!

Nici n-o cunosc.

Tu du-te la director! Și tu du-te la oră!

Am chiulit de la ore aproape involuntar.

Zău! Iar am întârziat

și, fiindcă ăla nu m-ar fi lăsat să intru, asta a fost.

Da, „aproape” involuntar. Ai tupeu.

Nu-ți face griji! O să te obișnuiești cu orarul.

Hasley, ai treabă mai târziu?

Nu, de ce?

Vrei să bem ceva?

Da, sigur.

Perfect! Ne vedem mai târziu.

Bine, luați loc!

Matt, ce cauți aici? Întoarce-te la clasa ta! Ai întârziat.

Am avut motiv bun.

Cum te descurci cu mutarea?

De obicei, nu despachetez cutiile.

Cum așa?

De obicei, ne mutăm iar înainte să ajung la ele.

Eu am trăit toată viața aici, dar călătoresc cu echipa.

Joci baschet, nu?

Sunt căpitanul echipei, nu oricum.

Cum e viața aici?

Viața poate fi un calvar într-un oraș mic.

Dar nu te teme! Pentru tine o s-o fac un paradis.

Sunt foarte flatată.

Un nou început!

Mersi că m-ai condus până acasă.

Mi-a făcut plăcere. Așa am petrecut mai mult timp cu tine.

Am ajuns.

M-am simțit bine azi, Has.

Și eu.

A fost de o mie de ori mai bine decât mi-am imaginat.

Hasley, dragă!

Mamă, ce faci?