The Devil's Hour

O VOI FACE MÂINE

ORA DIAVOLULUI

Mami a urcat în dormitorul tău, dar dispăruseși.

Îți amintești ce s-a întâmplat?

A venit un om.

- Era un bărbat în dormitorul tău? - A spus că nu este al meu.

Voia să plec.

Unde te-ai dus, Isaac?

- În pădure. - Și cum ai ajuns acolo?

Într-o mașină.

Îți amintești cum arăta mașina?

Neagră.

Isaac.

Ce s-a întâmplat când ai ajuns în pădure?

- M-au părăsit. - Cine te-a părăsit?

„Rămâi aici. O să găsesc pe cineva care să-l ducă înapoi la gară.”

Își amintește ce spun oamenii.

E ca memoria fotografică, dar în cuvinte.

Îți amintești ce altceva au spus?

„Ține ușa încuiată.

„E în regulă. Se întoarce.

„Ești în regulă. Ce zici dacă ascultăm niște muzică?”

Cine a vrut să asculte muzică?

Omul din mașina neagră?

L-ai mai văzut vreodată?

Ai putea să ne spui cum arată?

Ai lăsat astea pe imprimantă.

Mersi.

Nu mai este cazul nostru.

- Crime Majore știe de dovezi? - Doar interes personal.

- Nu-ți face griji. - Nu-mi fac.

Aici, aruncă o privire la asta. De la groapa mea de gunoi.

Cum ai obținut asta?

Un vechi coleg s-a mutat la Crime Majore acum un an.

El este omul meu din interior.

Cum rămâne cu celelalte camere?

Unghiuri greșite. Nu am prins nimic.

Trebuie să o fi văzut pe asta, totuși.

S-a speriat. A plecat în grabă.

A pierdut un capac.

Putem să-l identificăm?

Restrângem cercul.

În mare, dimensiunea roții, amprenta anvelopei.

S-ar putea să găsim ceva în teoria ta.

Și cei de la Crime Majore? Care este teoria lor?

Filme deocheate. Pornografie.

Indiferent ce făcea Slade, suspectul nostru era implicat.

Dar au avut o neînțelegere.

Omul nostru l-a ucis pe Slade, a început să lucreze singur.

Grozav! Acum urmează Shane Fisher, câinele mort, ceasul...

Ceasul nu a fost furat. Îl purta.

Isaac nu l-a purtat ani de zile,

și suspectul nostru avea o poză cu el.

- Cum explici asta? - Nu trebuie. Nu mai este cazul nostru.

- De câte ori ai urmărit asta? - Doar ascult muzică.

Corect. Ce prostie să cred altceva!

Ai putea să ne spui cum arată?

Ai crezut dintotdeauna în supranatural?

Definește „supranatural”.

Clarviziune, precogniție.

Se pare că ai o relație distorsionată cu timpul.

Percep timpul mai bine decât oricine.

- Crezi că vezi viitorul. - Nu îl văd...

Mi-l amintesc.

Și, în această amăgire a ta, ești un călător în timp sau un ghicitor?

Nu una dintre ele. Sunt ambele.

Știi ce voi spune în continuare?

Nu mai există întrebări, domnule Shepherd.

Ești liber să pleci.

- Asta e amuzant. - Asta e amuzant.

Scuze. Ar fi trebuit să știu că urmează asta.

Cum rămâne cu acele cătușe?

Știai că urmează și alea?

Într-un final. Știam că nu vei renunța.

Nu după ce s-a întâmplat cu Aiden Stenner.

Dar, probabil, nu vrei să vorbești despre asta.

Nu știu ce vrei să spun.

Ai putea începe prin a ne spune unde este Aiden.

- Când l-ai văzut ultima dată? - Sâmbătă.

Nu, vineri.

De ce nu ai raportat dispariția lui?

Nu a dispărut. Pur și simplu nu este aici.

- Face ceea ce îi place. - Are 17 ani, Kate.

- Optsprezece în ianuarie. - Acum are 17.

E încă treaba noastră să avem grijă de el,

și nu putem face asta decât dacă ne spui unde este.

La dracu', stă cu amicii din oraș.

Cum câștigă bani?

Kate, avem nevoie de nume și adrese.

- Ați putea încerca la Mia Thomas. - Bine.

- Cine e? - Locuia la parter.

Aveau o relație.

- Unde locuiește acum? - Nu știu.

Întreab-o pe mama ei.

Numărul opt. Am nevoie la baie.

Bineînțeles că ai.

Al cui caz a fost ăsta?

Al lui Karen. Uite ce, nu e vina ei.

Ultimele săptămâni au fost o nebunie.

Îi voi spune fiului meu să nu mai fie răpit.

Ai putea? Pentru că nu am nicio idee cum să-ți fac treaba.

Ai făcut-o bine, Rob, sincer. Mulțumesc că mi-ai ținut locul.

Sincer.

Dacă ai nevoie de mai mult timp, ar trebui să-ți iei.

Probabil că e clovn la petreceri.

Protoxid de azot. Crezi că mai are? Mi-ar prinde bine un râs zdravăn.

Fotografiezi? De ce faci poze?

- Vorbesc cu tine. - Calmează-te!

De ce faci poze?

Ești surdă sau ce?

Te calmezi?

- Te calmezi? - Da. Da.

Curva dracu'!

Sun la poliție.

Ești în regulă?

Cum ai făcut asta?

Habar n-am.

Poți să-mi faci o favoare?

Poți rămâne perfect nemișcată?

Doar pentru o secundă?

Este pe moarte?

Doar are nevoie de mâncare.

Albinele sunt supraviețuirea noastră.

Fără albine, nu sunt culturi și nu avem hrană. Fără mâncare, nu existăm.

Sora mea e alergică la înțepătura de albine.

Dacă aia zboară și o înțeapă,

e vina ta.

Se simte bine.

Este o chestie mică, dar face viața puțin mai bună,

fără a face ceva mai rău.

Am dat peste un câine intenționat acum două săptămâni.

Apoi i-am zdrobit capul, ca să fiu sigur că e mort.

Era al unei fete de patru ani.

Hei, mai ești acolo?

Da.

Îmi pare rău, nu te-am auzit spunând nimic.

Ei bine, nu prea știu ce să spun.

E un pic din senin.

Aproape că l-am pierdut, Luce.

Eu aproape l-am pierdut.

Da. Nu, știu. Știu.

Și înțeleg de ce mi-ai ignorat apelurile. Am dat-o-n bară.

Dar eu doar... Vreau să încerc din nou, știi.

Pentru el sau pentru mine?

Pentru amândoi.

Mă gândeam că...

Mă gândeam că putem merge toți la vechea cabană a mamei tale,

doar noi trei.

- Am rezervări. - Și ce, anulează-le.

Spune că e o problemă cu umezeala.

Chiar e o asemenea problemă.

Vezi? Nici măcar nu trebuie să minți.

Lasă-mă să mă gândesc la asta.

Bine.

- La revedere, Mike. - La revedere.

Bună.

- Îmi pare rău. Știu că e târziu. - E în regulă.

- Credeam că te-ai dus în oraș. - M-am dus.

Am fost.

Am vrut să îți dau asta.

Ce este?

Interviul lui Isaac. Ai spus că un psihiatru vrea să vadă filmarea.

Ai spus că nu poți să mi-o dai.

Nu pot,

așa că nu o pierde.

Și nu face copii.

Mulțumesc. Nu voi face.

Și, apoi, să-mi spui ce spune ea. Bine?

Îți voi spune.

Vrei să intri?

- De fapt, vreau să te întreb ceva. - Rahat!

Intră, intră!

La dracu'!

Da, e stricată.

- Vreau să spun... - Acesta...

Nu pare a fi un moment bun.

Nu este.

Nu poți fugi, este în întregime vina ta.

Este. Îmi pare rău.

Îți va părea. Trebuie să ne faci cina.

- Eu? - Evident.

- Ce ți-ar plăcea? - Nu contează. Lui Isaac îi place homarul.

Ce ai vrut să mă întrebi?

Casa lui Slade.

Spui că ai ghicit codul de la seiful lui.

Fan al muzicii clasice. 1812.

Adică nu e o chestie prea complicată.

Și vioara?

M-ai întrebat dacă Slade avea o vioară deasupra scărilor.

Îmi pare rău, acesta e probabil ultimul lucru la care vrei să te gândești.

Mi-am amintit.

Deci ai mai fost acolo?

Nu. Dar îmi amintesc acum și este ca și cum

amintirea exista cumva înainte.

Ce altceva îți amintești?

Îmi amintesc casa,

acea cameră îngrozitoare de la subsol.

Acele două fetițe moarte din fotografii,

cum sunt scoase din apă.

Asta nu s-a întâmplat.