The first 200 lines.
In zilele noastre, se pare ca a aparut un grup de semeni de ai nostri,
care poseda ceea ce numim "abilitati speciale".
Desi nu realizeaza, acesti indivizi nu numai ca vor salva lumea,
ci o vor si schimba pentru totdeauna. Aceastra transformare din ordinar...
in extraordinar nu va avea loc peste noapte. Fiecare poveste are un inceput.
Primul capitol al acestei epopei incepe aici.
De unde incepe totul?
Aceasta cautare...
trebuie sa rezolve misterele vietii,
atunci cand cele mai simple intrebari nu-si gasesc raspunsul.
De ce suntem aici?
Ce este sufletul?
De ce visam?
Poate e mai bine sa nu cercetam deloc.
Sa nu exploram, sa nu tanjim.
IN PROPIA IMAGINATIE
Dar natura umana e diferita.
Nu e inima umana.
Nu pentru asta suntem aici.
Ce face?
- Imi pare rau, te-am speriat? - Nu.
Nu, doar...tot am visele alea extraordinare...
de fiecare data cand inchid ochii si...
Nu conteaza.
Ii place sa-i citesc pagina de capital.
- Este constient macar? - Nu.
A trecut deja o saptamana.
Cred ca mai are putin.
Cateva zile, poate.
Nu stiu ce s-ar fi facut fara tine.
- Ai un adevarat har. - Doar imi fac meseria.
Nu, ii esti ca un fiu.
Nu, asta ar insemna ca noi doi sa fim frate si sora.
Si ar putea fi...Ar putea fi cam ciudat... daca as vrea vreodata sa te invit in oras.
Imi pare rau. A fost... un moment nepotrivit.
Nu, e dragut, e...
- Ma vad cu cineva... - Da. Nu, serios, este in regula.
Trebuie sa-i schimb perfuzia.
Scuze, desigur.
Omul este, prin natura sa, o specie narcisiaca.
Am colonizat toate colturile micii noastre planete.
Dar nu am atins varful evolutiei.
Aceasta onoare revine umilului gandac de bucatarie.
Poate sa traiasca luni de zile fara mancare. Ramanand viu si sanatos saptamani intregi.
Rezistent la radiatii.
Daca Dumnezeu s-a creat intradevar dupa imaginea Sa...
Se spune ca omul foloseste numai o zecime din puterea creierului sau.
Inca un procent si am putea fi demni de imaginea Domnului.
Daca nu cumva, desigur, ziua aceea a sosit deja.
Proiectul "Structura Genetica a Omului" a descoperit ca mici variatii...
in codul genetic al omului au loc din ce in ce mai des.
Teleportarea, levitatia, regenerarea tesutului,
sunt aceastea in afara ariei de posibilitate?
Sau omul intra intr-un nou stadiu al evolutiei?
In sfarsit a atins...
pragul adevaratului potential uman?
Imi pare rau. A expirat timpul.
Stiu, stiu...
Incep sa vorbesc ca tatal meu. Nu ma pot abtine.
Stii, ma pot concedia daca doresc,
dar este un sambure de adevar, Nirad,
asa nebuneste cum suna...
Ce este?
Este vorba de tatal tau...
Este mort.
- Cum? - Condusul unui taxi in New York,
este o slujba foarte periculoasa.
Clientul nepotrivit, momentul nepotrivit. Poate nu vom stii niciodata ce s-a petrecut.
Nu, am vorbit cu el acum doua zile.
Era convins ca il urmareste cineva
care incearca sa-i fure cercetarile.
A murit din cauza teoriilor sale.
- E o nebunie! - Oare?
Omul si-a parasit familia,
si-a discreditat cariera, pentru a risipi teorii ciudate...
...in jurul lumii.
- Unde te duci? - La apartmentul lui,
sa iau dosarele si lucrarile.
Era pe punctul de a-l gasi pe primul dintre ei.
Pacientul zero. A dat de urma lui in Queens, New York.
Asculta-ma, Mohinder.
Tatal tau mi-a fost coleg si prieten.
Un profesor respectat si un genetician stralucit.
Dar a pierdut contactul cu realitatea.
I-am calcat pe urme. Lucrarile mele se bazeaza pe cercetarile lui.
Da, mereu i-ai cautat aprobarea.
Si acum imi spui ca totul a fost in zadar?
Iti spun...
sa renunti.
Trebuie sa stiu de ce a murit.
Trebuie sa stiu ca nu a fost in zadar.
Apoi trebuie sa termin ce a inceput.
Da, da, sunt in locuinta lui acum.
Nu, nu, a lasat totul in afara de computer.
Rezultatele cercetarilor, harta.
Da, sa trimitem o echipa aici sa impacheteze si sa eticheteze totul.
Te sun eu imediat.
- Timpul a expirat. - Inca putin. Te rog.
Te va mai costa inca 39 $.
Nenorocito!
Pervertitule!
E timpul sa te trezesti, Micah.
Micah.
- Micah! - Ce este?
- La naiba, Micah, nu-mi mai fa asta. - Ce sa fac?
Doar trebuie sa ai grija.
Bine?
Nu faceam decat sa lucrez la computer.
Placa de baza era proasta, asa ca a trebuit sa fac una noua.
Una noua.
Ti-a mai zis cineva ca esti cel mai inteligent micut de pe Pamant?
Tu, tot timpul.
Ce-i asta?
O camera cu lentila mica. Este pentru eclipsa.
Luna va acoperi Soarele azi.
Ar trebui sa o privim de la scoala.
Ca tot vorbeam de asta, ar trebui sa fii gata.
Nu poti intarzia. Nu astazi.
Mama, sunt imbracat deja, mi-am impachetat singur mancarea.
Asta am facut de dimineata.
- Tu ce ai facut? - Nu face pe desteptul cu mine.
Am lucrat pentru plata facturilor.
Da, de asta ne-au oprit iar gazul?
Impacheteaza-ti lucrurile si asteapta la usa din spate, bine?
- De ce? - Fa ce ti-am spus.
Mama, ce se intampla?
Nimic, vorbeste incet si stai langa mine.
- Camera e pregatita? - Aproape. Asteapta.
Sunt aproximativ 25-30 metri. Este de necrezut.
Bine, sunt gata.
Dumnezeule! Claire!
Sunt Claire Bennett. A fost proba numarul 6.
- Aici cobori, nu? - Da.
- Scuze. - Multumesc.
Domnule Linderman, va sun eu in 5 minute, bine?
Multumesc.
Am intarziat. Trebuie sa ajung, la o strangere de fonduri si...
S-a mai intamplat de doua ori.
Uneori cad, alteori zbor.
- Uneori esti si tu acolo. - N-am timp de asta acum.
Nu sunt doar vise, Nathan.
Tine asta.
Am crezut ca o sa dispara dar nu se intampla asta.
Dimineata cand m-am dat jos din pat, picioarele imi pluteau...
inainte sa atinga pamantul.
Am levitat pentru o clipa... Ca si cum as pluti.
Cred ca pot zbura.
Owen s-a hotarat?
Daca tu crezi ca poti zbura,
de ce nu sari de pe podul Brooklyn?
Vezi ce se intampla.
O sa incep cu ceva mai putin inalt. Este ca si cum as invata sa merg.
- Vorbesti serios? - Da, vorbesc serios.
Trebuie sa scapi de asta, Peter.
Mergi la un doctor. Ia niste medicamente.
Nu-l urca pe Roger Clinton peste mine in sondaje.
- Am scazut 8 puncte in sondaje. - Nu e vorba despre tine, intelegi?
Se intampla ceva cu mine.
Si am senzatia ca esti singurul care intelege.
De ce naiba trebuie sa inteleg ca tu crezi ca poti zbura?
Pentru ca esti fratele meu.
Mama, asculta... Nu pot vorbi acum. Trebuie sa...
Ce?
Vin in zece minute.
Ce a mai facut acum?
A fost arestata.
- Pentru? - Furt din magazin.
Sunt atat de deprimata.
Ce? Ce tot spui? De ce?
- Camera e gata? - Da.
In afara de faptul ca a fost atat de scarbos ca vorbeam singur,
e cea mai tare chestie...
care s-a intamplat in oras in ultima suta de ani.
Nu si daca nu afla nimeni.
De ce ai vrut sa filmez eu?
Am motivele mele.
Nu e vorba ca nu vei mai fi vedeta.
Vedeta?
Cine a spus ca vreau sa fiu vedeta?
Viata mea se va schimba radical.
Avem meci saptamana viitoare, admitere in octombrie.
Serbarea e peste 3 saptamani iar eu sunt o ciudatenie!
Nu crezi ca exagerezi putin?
Nu, nu cred.
Mi-am rupt fiecare oscior,
m-am injunghiat in piept.
Mi-am bagat o tepusa de 0,6 m prin gat si n-am nicio zgarietura.
Si cum se numeste chestia aia care iese pe acolo?
Grozav!
Da-mi caseta si gata.
Pot sa te duc pe ghidon.
Daca vrei.
Asculta...
Iti multumesc. Bine?
Maine voi vorbi cu tine de fata cu ceilalti.
Promit.
Am reusit!
- Ce mai este acum? - Am trecut bariera spatio-temporara.
- Bravo. - Ceasul meu.
L-am facut sa mearga inapoi o secunda,
No comments yet. Be the first to leave one.