The first 200 lines.
PARIS, FRANȚA PRELUDIU LA REVOLUȚIE
Pentru cei dintre voi care cumva nu știu,
numele meu este
Wolfgang Amadeus...
... Mozart.
Deoarece ați fost un public minunat,
cred că aș primi niște cereri.
Simfonia 25.
Nr. 2.
Nr. 4.
Concertul nr. 5 pentru vioară.
Ăla îmi place foarte mult. Nr. 5, atunci.
Pot să cânt cu dv, monsieur?
Poftim?
Pot să cânt alături de dv?
Bine, fie. Vino încoace!
Haide, cine te-a pus să faci asta?
Eu, monsieur.
Scuză-mă.
Crezi că-ți va trebui...
... o din asta?
Se pare că am lăsat-o pe-a mea la magazin.
La magazin!
Acum, dnelor și dlor, vă ofer muzică,
ajutat...
... de un străin întunecat.
Presupun că știi bucata asta.
Da, monsieur.
Sper să nu fie jenant pentru tine.
De la allegro.
La cadența mea.
Bravo!
Bravo!
Cine dracu' e ăla?
CAVALERUL
ACADEMIA LA BOESSIERE
Bun-venit la Paris, Joseph!
Fiul tău?
Da.
Și mama?
Și soția ta?
Nu vă privesc pe dv.
Monsieur, există locuri mai bune
pentru a ascunde astfel de indiscreții.
De la Guadelupa la Paris nu e drum scurt.
Sigur nu vă așteptați
să vă lăsați bastardul negru de pe plantație
la prima academie pe care ați pus ochii.
Pot să plătesc.
Sunt convins.
Însă mă tem că ăsta nu va fi un loc bun
pentru un astfel de băiat.
E talentat.
Astfel de haruri n-ar trebui lăsate să se irosească pe plantație.
Îi datorez măcar atâta.
Haruri?
Talente.
Băiatul are multe, dar unul anume e excepțional.
Asta pretindeți că cultivați aici, nu,
monsieur La Boëssière?
Prea bine.
Joseph, asta e casa ta acum.
Locul ăsta s-ar putea să nu te îmbrățișeze imediat, băiete.
Dar trebuie să fii excelent.
Mereu excelent.
Nu-i da nimănui niciun motiv să te doboare.
Nu uita...
Nimeni nu poate doborî un francez excelent.
Maimuță neîndemânatică!
Lovește-l! Lovește-l!
Vei înfrunta cei mai duri adversari, așa că fii în alertă.
Atac, parare, atac, parare.
Foarte bine. Umărul jos.
Îl provocăm pe elevul cel mai de preț de la La Boëssière la duel.
Așa că, dacă ați venit pentru o luptă, o luptă veți primi.
Mesdames et messieurs.
Majestățile Voastre.
Dragi cetățeni ai Franței,
țara noastră, casa noastră...
... e sub asediu.
Un asediu nu cu oțel și tunuri, ci un asediu
împotriva purității sângelui.
Puritatea națiunii noastre, iar acest dușman...
... dușmanul Franței,
este deja aici, mă tem.
Negroteiul.
Nu mai sunt izolați pe plantațiile îndepărtate din colonii.
Și-au croit drum spre țara noastră.
Nu vă agitați, există speranță într-un bărbat pe care sunt mândru să-l prezint.
Un adevărat fiu al Franței.
Aici, să zdrobească molima neagră.
Campionul stimat al Franței, din Rouen,
Alexandre Picard!
Ce? Ce-a fost asta?
Doamnelor și domnilor...
... ascultați-mă acum!
Franța se schimbă, da.
Dar la fel și lumea.
Să rămânem în urmă?
Marea noastră națiune se va opune transformării?
O să rămânem pe loc,
agățați de modurile înapoiate ale înaintașilor,
până țara asta se face praf?
Priviți...
... viitorul Franței!
E și înger, e și diavol.
Războinic și poet.
Un adevărat fiu al Franței.
Cel mai bun prieten al meu.
Stăpânul sabiei.
Maestrul arcușului.
Îl cunoașteți bine!
Joseph Bologne!
Joseph Bologne.
Sunt încântată să văd cu ochii mei cât de senzațional ești.
Bun la călărit, limbi străine și poezie.
Și cânți la instrumentul tău la fel de bine cum mânuiești sabia.
Munca ta ca director la Le Concert des Amateurs e fără egal.
Gossec și Leclair îți cântă laudele. Și concertele.
Vai mie!
Încântător.
Și, după această victorie impresionantă,
te-ai dovedit a fi un adevărat om al Franței.
Cred că este, în sfârșit, timpul să răsplătim această excelență.
Eu, Maria Antoaneta, regina Franței,
te numesc pe tine, Joseph Bologne,
Cavaler de Saint-Georges.
Haideți, să-i dea cineva o panglică lucioasă.
Să fie festiv!
Tu.
Du-te!
UN AN MAI TÂRZIU
Majestate.
Doamne, să vin aici a devenit atât de anost!
La Guimard. Chiar își arată vârsta.
Și Francoeur ai zice că a fost scos din criptă.
Să mă duc să-i verific pulsul?
Să-l stropesc cu apă sfințită și să-i revoc invitația?
Îmi înfigi un ac de păr în inimă
ca să sângerez și să plecăm mai devreme?
Va trebui să revitalizez locul ăsta,
altfel ticăloșii din comitetul muzical vor vrea să-mi ia gâtul.
Cine e ăla care e cu el?
Christoph Gluck.
Da, doar ce-a venit din Viena. Dă un concert pentru cineva.
Cineva fără urechi sau gusturi, probabil.
Joseph. Cât de crud ești!
Ce bine! S-a terminat.
Slavă Domnului!
Joseph, auzi? Cântă muzica ta.
Păi, firește.
Trebuie să-i salut.
La Guimard.
Majestate.
Minunat! Minunat, minunat!
Uite-l!
Cavalere!
Mă bucur să te văd!
E și frumos.
Ți-am spus că o să vină.
Cavalerul e aici.
Uite-l!
Cavalere!
Bună seara, cavalere!
E la fel cu totul. O invenție. Ca mine.
Ia uite-l! Philippe.
Joseph.
O să mă prezinți?
Vino! Ea e Claire... Nu.
Ea e Claire și ea e... Scuză-mă, cum te cheamă?
- Philomène. - Pot să-l răpesc?
Cavalere.
Grozavă interpretare în seara asta, Guimard!
Mulțumesc.
Nu există voce mai bună în operă.
Ai dreptate.
Mă gândeam...
Trebuie să vii la mine în vizită odată, la Pantin.
Am construit o sală mică în casa mea.
Ți-aș putea oferi un spectacol privat.
N-aș vrea să-i fac geloși pe nenumărații tăi pretendenți.
Bărbații ar trebui să fie geloși din când în când.
Le face bine. Nu crezi?
De pildă...
... sunt extrem de geloși...
... pe enormul tău...
... talent.
Cred că e timpul să colaborăm.
Vino în trăsura mea și am putea face...
... o scurtă repetiție.
Ești o artistă frumoasă, Guimard.
Și sper ca într-o zi să colaborăm.
Ca profesioniști.
Cred că vei afla că, de obicei, obțin ceea ce vreau.
O seară plăcută!
Ei, asta este jenant.
Poftim?
De obicei, eu sunt cea mai impresionantă persoană la petreceri,
dar se pare că tu ai furat toată atenția.
Nu mai spune?
No comments yet. Be the first to leave one.