Ride or Die

Îl caut pe Billy Donovan.

Acum se ascunde.

Anterior…

Pașaportul a fost raportat la un aeroport.

Ruta duce în nordul Spaniei, unde are o casă secretă.

Dacă ținem drumul…

- Mi-au furat 24 de milioane. - La naiba!

Du-te și găsește-le!

Paravan pentru o agenție de asasini.

Ce nu puteți înțelege?

Eliminați problema!

Ne-au dat de urmă!

- Trebuie să coborâm acum! - Cum adică? Să sărim?

Nu obișnuiesc să fac așa ceva.

Dar, dacă vrei să mai faci așa ceva, să mă anunți.

Îți bag numărul meu în telefon.

Băga-mi-aș!

E viu.

ORFELINATUL ST. MARY

Mulțumesc că m-ați primit, Maică Stareță!

Am constatat că, după o vârstă, e foarte greu să iasă din sistem.

Scuze, Maică!

Cei prea mici ca să aibă amintiri de aici

au cele mai mari șanse de a fi aleși.

N-o lua personal dacă nu vorbește cu tine. Este…

dificilă.

Nu totul apare în dosar.

Se comportă tot mai rău de când a fost dată înapoi.

Dată înapoi?

Toți copiii visează să fie aleși.

Când sunt adoptați, apoi trimiși înapoi…

tuturor le dispare ceva.

Speranța.

Bună!

Pot să mă așez?

Patru acuzații de incendiere, trei de furt,

două de furt calificat, una de violare de domiciliu,

una de opunere la arestare.

Și totuși, ai un IQ excepțional, după cum mi s-a spus.

Cine te-a învățat franceză?

Am învățat singură.

Nu e dificil.

De când ești aici?

Cu pauze, de-o viață.

„După o vârstă, le e foarte greu să iasă din sistem.”

Nu adoptă nimeni pe cineva ca mine.

Eu nu vreau să te adopt.

Nu zău!

- Dar aș vrea să-ți ofer o bursă. - Pentru ce?

Program vocațional pentru copii supradotați.

Implică pregătire sportivă intensivă,

limbi străine, un alt fel de educație,

- … rutină strictă… - De ce eu?

Știi ce văd în tine?

Sfidarea autorității,

- … tendințe sociopate… - Potențial.

Cred că ai putea ajunge cineva…

extraordinar.

Nu, mersi!

Bine.

Și gata?

Da.

Gata.

Înțeleg că ai fost…

dată înapoi.

Este de neiertat să-i faci așa ceva unui copil.

Nimeni din programul meu nu e dat înapoi, niciodată.

Treci imediat înapoi, fată!

Da, vă rog!

LA BINE ȘI LA RĂU

SPANIA

Dă-mi-l!

- Nu e o rugăminte. Fă-o acum! - Bună, Whiptail!

Nu face asta!

N-o ucide pe Debbie!

Nu am făcut-o eu. Tu ai făcut-o.

N-o să vorbească. N-o să spună nimic.

Te implor, retrage ordinul de execuție!

Cei trimiși după ea o să moară.

Cu asta te-ai făcut deja înțeleasă.

Ai sfidat regulile și ai ucis un coleg pentru o civilă.

Ce reprezintă Debbie Claybourne pentru tine?

Să nu mă minți!

Este…

Spune-o!

Este prietena mea.

Nu te-am învățat nimic? Legăturile emoționale ne fac vulnerabili.

Nu reziști în munca noastră și în viața asta având…

- … prieteni. - Dar eu am făcut-o.

Eu am reușit.

N-ai avut habar de ea.

Nici n-ai știut că există.

Și totuși, am ajuns aici.

Acum eu știu de ea, iar ea știe de mine.

N-ai decât, alege-ți prietena!

Am să retrag ordinul.

Dar ai rămas pe cont propriu.

Poftim?

Nu!

Nu, te rog!

Îmi fac treaba, o să rezolv cu Billy Donovan.

Alege! Ea sau eu.

Încheie misiunea! Ai 24 de ore, altfel ai zburat.

Bine. Avem…

Șapte euro,

patruzeci de cenți, o bombonică roz.

Ești bine?

Da, sunt bine.

A răspuns David?

Nu, nimic. Dar văd că citește mesajele.

„Știu de albanezi.”

Vă rog, acum! Dați telefonul înapoi?

Știu de albanezi!

RĂSPUNDE-MI

Unde-s…

Tu ai ucis oamenii ăia.

Da.

Și mi-ai făcut asta.

Nu, eu te-am sedat cu grijă. Asta ți-ai făcut-o singur.

Te-ai panicat atât de rău, că te-ai izbit de perete și ai leșinat.

Unde sunt? Ce vrei?

- Cum îi spui soției tale? - Ce?

Soția ta. Cum îi spui?

Când sunteți acasă singuri, nas în nas,

numele de alint sau așa ceva.

Soția?

„D.” Îi spun „D”.

Îmi place.

Dar ce dorești?

Vorbești cu soția mea? Cu Debbie? Debbie!

D, nu complica mai mult decât trebuie. Rezolv eu.

„Mai bine să nu știu multe”?

- Mai bine să nu știu multe? - Javra!

Ce javră!

M-a blocat.

- Chiar m-a blocat. - Poftim?

Trebuie să dăm de Billy imediat!

Dă-mi să văd!

CUMPĂR - VÂND - SCHIMB

Cât face?

Jacques Boucher, Interpol.

Nu știam că veniți, domnule. Avem situația sub control.

Trenul a traversat frontiere internaționale. Arată-mi!

Nu am mișcat cadavrul, urmează să vină criminaliștii.

Am găsit toți călătorii, cu excepția a două femei.

Veronica Gillingsby și Susan Stewart.

S-au urcat la Calais. N-avem dovezi că ar fi coborât.

- Unde crezi că sunt? - Nu știm.

A fost o fel de încăierare, fără martori.

Dar, după cum puteți vedea…

Crucea mă-sii!

Am pus-o. Grav de tot.

Lucrez la o agenție secretă de asasini

și am adus acasă o tipă dintr-un bar.

E încălcat o regulă de bază.

Au chiar un seminar întreg pe tema asta.

M-a sedus ca-n filme.

Vezi că o iei razna! Da?

Softul pe care ți l-a pus în telefon

e cum n-am mai văzut până acum.

Oricine-ar fi femeia asta, e expertă.

- Agenția o să mă omoare. - Bine.

Atunci, noi nu spunem nimic.

- „Noi”? - Da, „noi”.

Dacă mori, nu mai ajung să mă văd cu directorul.

Sigur a lăsat ceva în urmă, amprente sau ADN.

A pus mâna pe ceva?

În afară de… știi tu.

N-o să-ți spăl vasele.

A băut o cafea!

Bravo, puștiule!

Bine că n-am pus ciclul lung de spălare!

Revin imediat cu amprentele.

Poate e Whiptail. Am încercat toată noaptea s-o sun.

Sam. Ascult!

Stai! Mai rar. Ce?

Da. Da, vin imediat.

Agenția a vrut s-o ucidă pe amica lui Whiptail.

Și ce-a ieșit?

Tu ce crezi c-a ieșit?

Sunt doar flecuștețe pentru nepoții mei.

Avea pașapoartele celor două femei.

„Veronica Gillingsby…”

cine ești?

Nu, vă asigur că nu sunt camere.

Avem bani gheață. Mi-am vândut verighetele cu 4.000 de euro.

Minus costul a două cafele,

două ghivece de teracotă și niște săpunuri în formă de lămâie.

Am bătut drum lung. Te rog, unde e cel mai bun hotel de aici?

Uitați ce e, în acest oraș, hotel, nu. Doar hostel.

Dar…

Doar pentru voi, am cameră. Două paturi, pentru la noapte, 12 dolari.

Bun.

Bun așa! Și vă dau astea.

Brățările prieteniei.

Fiindcă voi două sunteți prietene la cataramă, nu?

Bine.

Să mergem!

O treaptă e ruptă, atenție la scări!

Avem băi comune în stânga…