A Real Bug's Life

New York.

Marea junglă de beton.

Nu pare un cămin extraordinar din perspectiva unei insecte.

Dar chiar şi în această impunătoare metropolă

unele insecte norocoase se bucură de viața în zonele rezidenţiale.

Dacă eşti un păianjen săritor, aici e un loc de mare clasă.

O plantă într-un ghiveci de lux,

cu tot ce-i trebuie unui păianjen mic.

E cel mai frunzos loc din cartier.

În fiecare dimineaţă, micul-dejun ţi-e servit pe tavă.

Mă rog, oarecum.

Nici nu vrea ouă, ci acele garnituri înaripate.

Trec aşa de multe muşte,

încât merge la sigur.

Chiar şi cel mai norocos păianjen are zile care încep prost.

Ba uneori se mai şi înrăutăţesc.

L-ar putea mânca acest graur.

Bine că e la adăpost printre frunzele lui.

Nu ! A apărut un mascul mai mare decât el.

Această plantă are un singur locatar, să fie clar.

Păianjenii săritori îşi apără teritoriul cu străşnicie.

Să recunoaştem, cine ştie ce se întâmplă când se bat doi păienjenei ?

Dar putem fi siguri

că va câştiga cel mai mare.

A fost evacuat. Acum e pe drumuri şi vulnerabil.

Zău aşa !

Ce să mai facă un păianjen săritor acum,

în afară să sară !

Când eşti uşor ca o gâză, şi aterizarea e pe măsură.

Dar, de acum, ziua lui va fi tot mai grea.

E greu să găseşti hrană şi adăpost pe străzile newyorkeze.

VIAŢA ÎNTR-UN ORAŞ MARE

Pe stradă, e haos, mizerie

şi sunt mai multe picioare.

Doar cele mai descurcăreţe gângănii se pot instala aici.

Gândacul de bucătărie e printre cele mai rapide vietăţi cu şase picioare.

La dimensiunile sale, se deplasează cu echivalentul a 320 km/h

ca să-şi câştige existenţa sub picioarele noastre.

Când vine ora de vârf a dimineţii, şi-a plănuit deja fuga.

Pa, fraierilor !

Nu oricine ştie de această ascunzătoare.

Strecurându-se prin crăpături de 2,5 mm lăţime,

pătrunde într-o lume subterană ascunsă.

E locul ideal pentru a se ţine departe până trece aglomeraţia.

Metroul e nimica toată

faţă de magistrala gândacilor.

O reţea vastă de ţevi şi tuneluri,

prin care circulă tot felul de vietăţi.

Şi unde se împerechează.

Dacă vorbim de numărul de insecte din oraş,

aceşti gândaci sunt peste tot.

Proporţia ar fi de 120 de gândaci la un newyorkez.

O femelă poate produce 150 de pui pe parcursul vieţii.

Nici nu ne deranjează, nu ?

Înainte să vă scârbiţi,

să ştiţi că trăiesc aici, jos, şi vietăţi mai simpatice.

Furnicile de trotuar prosperă la New York datorită hărniciei lor.

Chiar şi regina coloniei munceşte. Depune până la 40 de ouă pe zi.

Echipa ei de lucrătoare are grijă de progenituri

şi aduc hrană.

Dar e nevoie de un mic miracol ca să hrăneşti 5.000 de guri.

Această furnică cercetaş are doar 2,5 mm lungime.

O aşteaptă o mare încercare.

Trebuie să caute hrană afară,

printre uriaşi.

Păianjenii rătăciţi se confruntă cu o problemă presantă: pot fi striviţi.

Aici nu mai iese ușor din bucluc.

Trebuie să găsească un loc întunecos.

Dar ascunzătoarea nu e atât de sigură pe cât pare.

Asta e, trebuie să mai caute.

Poate credeţi că străzile par şi mai înfricoşătoare în ochii unei furnici.

Dar nu e speriată, fiindcă nici nu vede prea bine.

Se bizuie pe antene.

Adulmecă mirosul de la aproape 5 m.

Nimic nu se compară cu mirosul de fast-food.

Asemenea nouă, şi furnicile se dau în vânt după aşa ceva.

Dar, pentru ea, hotdogul ar fi la 3 km distanţă

şi îi stau în cale piedici uriaşe.

Dar ea ştie cum să profite de pe urma faptului că e micuţă.

A dat lovitura !

Însă hotdogul e prea mare ca să-l ducă singură.

E timpul să cheme echipa.

În drum spre colonie, lasă o dâră de miros,

ca suratele ei să treacă la treabă.

Fiecare furnică poate căra o greutate de 50 de ori mai mare decât a ei.

Dar, chiar şi dacă lucrează împreună,

o să le ia ceva timp.

Străzile se coc la soare toată ziua.

După-amiază, în oraş e cu şase grade mai cald decât în zona rurală din jur.

Dar aceste furnici dure nu se opresc din mărunţit.

Nimic nu e prea greu când nu muncești singur.

Dar când te-ai rătăcit, ți-e foame şi ești singură,

viaţa pe străzi nu e uşoară.

Pare măcar să fi găsit un adăpost.

Asta da plantă în ghiveci !

Cartierul pare promiţător, n-o deranjează puţin gunoi.

Mai degrabă vecina.

E înarmată, periculoasă şi iute la mânie.

Această călugăriţă pândeşte oraşul, vânând insecte mai mici.

Furnica noastră iese rapid din scenă, în căutarea unui loc umbros.

Hai, pa !

Căruciorul acesta merge în Queens ?

Insectele ajung adesea să facă autostopul astfel.

Zi de zi, fără să știm, le transportăm prin oraş.

Dar cutezătorul păianjen nu poate decide încotro merge.

Asta nu mai e o problemă dacă poţi...

să zbori.

Această muscă se descurcă de minune prin oraş.

Antenele supersensibile simt hrana de la 30 de străzi distanţă.

Dar rareori trebuie să meargă atât de departe.

Uneori, i-o aduce cineva.

Dar de ce te-ai mulţumi cu hrană reciclată,

când poţi şterpeli ceva proaspăt ?

Cum este mică, rapidă şi se furișează,

delictele îi trec neobservate.

Noi prelucrăm 60 de imagini pe secundă. Musca, 250.

E ca şi cum ar vedea cu încetinitorul.

Poate face cele mai temerare manevre în mare viteză.

Dacă se împute treaba,

mai are un as în mânecă.