Stalingrad: Dogs, Do You Want to Live Forever?

Paradele sunt un spectacol magnific.

Sunetul muzicii puternice si cizmele strãlucitoare mãrsaluind pe asfalt...,

Ochii strãlucitori,

avanseaza in acelasi ritm,

pânã în mijlocul zãpezii si a vântului,

care acoperã ceea ce a început atât de strãlucitor.

Erau atât de încrezãtori în victorie...

Unui soldat mort nu-i pasa,

cine a câstigat sau pierdut rãzboiul.

În anul 1942,

când majoritatea poporului german încã mai credea în victoria finalã,

în Est au crescut semnele cã armata germanã era

în fata unei înrãutãtiri a situatiei,

iar rusii pregãteau un contraatac.

Sunt o mie de tancuri... la Volga.

Potrivit spionilor nostri, a imaginilor aeriene si a rapoartelor inamice,

stim cã rusii avanseazã puternic în zonele Volga

si pe malul drept al Donului.

Armata a 6-a a sosit, comform ordinelor, la Stalingrad la sfârsitul verii.

Astfel, a apãrut frontal o noua linie a frontului,

dar care nu poate rezista unui atac inamic.

Dar Hitler a gãsit aceste avertismente prea pesimiste...

si a comandat Armatei a 6-a, sub comanda generalului Paulus,

sa cuceresca Stalingradul.

Acest ordin a fost sentinta la moarte a Armatei a 6a.

Acestea sunt mormintele pe drumul spre calvar în Stalingrad.

Aceastea sunt sicriele lor,

fabricile de masini si utilaje din Stalingrad.

Asta este monumentul soldatilor germani necunoscuti

care au murit în drum spre Stalingrad.

Doar câtiva s-au întors

pentru a spune povestea Armatei a 6-a

si pentru a ridica un monument

neimpodobit.

IADUL IN STALINGRAD.

Orasul Cracovia, aflat la 250 km in spatele frontului,

este încã nesigur, atunci când It. De artilerie Luit Anschig

hotaraste sã fie mutat pe frontul de pe Volga.

Nu am nimic de-a face cu asta, este într-un alt departament.

Trebuie sã asteptati sã fiti chemata.

Imi pare rãu, domnisoarã.

- Serg., unde e ordinul meu de plecare? - Este în curs de elaborare, locotenente.

Se pare cã va grãbiti.

Cracovia este un oras atât de distractiv..

Sunt de o lungã perioadã de timp petrecuta în spitalul militar.

Nu mai suport mirosul de dezinfectant.

Urmãtorul!

- Cine este urmãtorul? - Eu.

- Ce se întâmplã cu acesti oameni? - Ce crezi? Au probleme.

Fãrã muncã, foame, fãrã mâncare... Si politicieni.

Desigur, trebuie sã tinem ordine.

Haide, iesiti afarã, iesiti!

Dar permiteti-mi sa va explic.. Nu stiu unde sã mã întorc.

Trebuie sã mã ajutati.

Am spus cã nu avem nevoie de un traducãtor.

Credeti cã suntem serviciile sociale ale acestui oras?

Haide, iesi! Acestea sunt ordinele.

Urmãtorul!

Finalizeazã-mi hartiile. Voi reveni curând.

Da, d-le locotenent.

- Hei, asteaptã. - Ce vrei?

Plângi.

Ce sa-ntâmplat?

Dacã nu gãsesc un loc de muncã pânã mâine,

mã deportati în Germania.

Asa e. Si n-au avut nimic pentru tine?

Conducãtorii tãi ne trateazã ca pe niste gunoaie.

Calmeazã-te, linisteste-te.

Ce faci? Ce ai studiat?

Sunt studenta, dar si universitatea e închisã.

Vorbesti germanã foarte bine. Cum ai învãtat?

Tatãl meu a insistat pentru mine sã învãt.

El a simpatizat cu germanii.

Cred cã am o idee. Poate cã pot face ceva pentru tine.

- De ce vrei sã mã ajuti? - De ce nu?

Nu pot sã stau asa sã vãd o fatã frumoasã care plange.

Bunã ziua, fiul Musei! Cum te descurci?

Vã multumesc pentru interesul dvs. Bratul meu este sãnãtos.

Medicul sef chiar mi-a permis sã dau un concert în seara asta.

Este uimitor!

- Nu va pot duce la garã. - Nu conteazã.

Trebuie sã vã cer o favoare. Trebuie sã mã ajutati.

Este o fatã...

- Din nou? - Vor sã o deporteze...

Este studenta si vorbeste germanã.

Nu î-i poti oferi ceva? Poate într-o bibliotecã sau...

Da, poate într-o librãrie. Voi întreba.

Aceasta este adresa ei.

E rãu cã trebuie sã plec acum!

Bunã seara, pãrinte Busch!

- Bunã seara, d-le lt. Colonel. - Bunã seara. Cum a fost concediul dvs.?

Prea scurt.. Dar vã multumesc.

- Mergem în aceeasi directie? - Cred cã da. Stalingrad.

Atunci vino cu mine.

Köpke, adu-mi bagajul.

Este greu.

Tine-mi câinele.

Permiteti-mi, d-le It. Colonel.

- La dracu! Este foarte greu! - Esti surprins?

30 de kilograme de mâncare de la mama mea.

Grabiti-va d-le lt., încã mai e timp pentru un sãrut.

Voi reveni imediat.

- Katja, ce sa întâmplat? - E în regulã.

Am o slujbã în bibliotecã.

Un locotenent Fuhrmann mi-a spus.

Slava Domnului. Poti sã stai aici acum.

Da. Si am venit sã vã multumesc.

Locotenentul Fuhrmann a spus cã te pot gãsi aici.

Nici mãcar nu-ti cunosc numele..

Gerd, Gerd Wisse.

Gerd Wisse. Nu pot sã cred.

Ne-am întâlnit azi dimineatã si eram atât de suspicioasa...

Fuhrmann va avea grijã de tine, el îmi va scrie.

Garantez.

Este revoltãtor.

Göbbels sãrbãtoreste victoria în Stalingrad si încã nu o avem.

Dar ar putea fi o chestiune de zile, colonel-locotenent.

Crezi cã da? Dupã trei luni fãrã a fi capabil sã o ai?

Führerul spune cã rusii sunt terminati si nu se vor mai recupera.

Atunci trebuie sã fiu într-un alt rãzboi.

În sectorul meu, în Stalingrad, rusii aratã foarte sãnãtos.

Ei au cele mai bune pozitii si noi suntem cei care murim.

Înainte de concediu, am vãzut cum am pierdut cinci batalioane

pentru a cuceri niste ruine...

Si apoi le-ati pierdut.

- Am vazut si preotul. - Da.

E nebun.

Unde te duci, locotenent?

Sunt trimis la romani ca ofiter de legãturã.

Atunci nu te invidiez.

Ce se întâmplã?

Partizanii au aruncat calea ferata in aer.

- Reparatia va dura toatã noaptea. - Unde suntem?

Aproximativ la 40 km de Kalatsch.

Trebuie sã ajung la compania mea mâine. Unde gasesc un telefon?

- Acolo în casa micã. - Multumesc.

Vã cer sã trimiteti o masinã.

Vino cu mine, preotule, cã mergem in aceeasi parte.

Pot sã merg si eu? Poate pot ajunge la echipa mea de legãturã.

Sigur, ne vor lua bagajele.

Care era numele? Sergent Böse? Aha!

- Ceai? - Da, multumesc.

- Matka, ai ceai pentru noi? - Da, da. Va rog!

Multumesc.

Apoi trimiteti masina cât de repede puteti.

Domnilor, am o idee. Sa mâncam ceva înainte de a pleca.

Matka, ne faci niste ouã?

Unul?

- Doar unul? - Da.

Preot, coaceti cartofii si aruncati-i în oalã.

Dacã ai încredere în mine cu plãcere.

Eu fac.

Câti suntem?

- 1, 2, 3, 4.. - Patru!

5, 6, 7, 8... 9 dacã numãrãm câinele, d-le locotenent.

- La 2 cârnati din rucsac. - Da d-le, It.

- E o familie mare. - Multi copii.

Unde este sotul tãu? Tatãl?

Mort... In rãzboi.

- Cine vã ajutã acum? - Ajutor?

Multumesc, vã multumesc foarte mult.

- Multumesc. - Ei bine.

- Multumesc. - Ei bine.

Am crezut cã in Moscova sa terminat cu asta.

Au încercat în Germania. Nu au putut, în ciuda

scolilor de elitã si tineretul Hitlerist.

Uite, Wisse: totul trece, dar asta rãmîne.

Si acest lucru poate fi de încredere.

Am crescut si eu într-o scoalã de elitã.

Acolo învãtãm sã avem încredere în noi insine..

Si încã ne descurcãm bine.

Pânã când au apãrut masinile.

Stiti, d-le lt? Pot face orice.

Tot ceea ce este o organizatie...

Mã specializez si în motoare. Întelegi?

Feriti-vã mai întâi de a nu distruge vechea cutie.

Nu-ti face griji, sunt obisnuit cu asta.

- Ce sa întâmplat cu mâna ta? - Nimic serios. Unele fragmente.

Dar nu mi-a fost de ajuns sã mã trimita acasã.

Garda!

Atentiune!

Sergent Böse, avem doi bãrbati. Un om de legatura..

.. si un operator radio. - Multumesc.

Speranta pentru o bunã cooperare.

- Pe loc repaus! - Caporal Sander.

- Operator radio Klausch. - Lãsati-mã, d-le It.

Multumesc. Krämer, ai grijã de câine.

Da, d-le locotenent.

Vino aici, micutule..

Spune-mi, ce-i asta?

În acest defileu se afla sediul diviziei române.

Acesta este buncãrul d-lui general Kutriano si asta este noua ta casa.

Un cotet de soareci. Cãpitanul Scherer te asteaptã.

Multumesc.

Lt. De artilerie Wisse, m-am prezentat la ordin!

Bine ai venit. Mã bucur cã ai venit.

Stai jos.

Îmi pare rãu pentru informalitate, dar, dupã cum puteti vedea, împachetez.

Ce a durat atât de mult? Ce s-a întâmplat?

Partizanii au aruncat in aer sinele din Kalatsch.