Itaewon Class (이태원 클라쓰)

UN SERIAL ORIGINAL NETFLIX

TOATE PERSONAJELE, LOCURILE, COMPANIILE

ȘI ÎNTÂMPLĂRILE PREZENTATE SUNT FICTIVE

FIȘA PACIENTULUI

De obicei, la ce te gândești înainte să adormi?

O să pară cam ciudat.

EPISODUL 1

Mă veți crede nebună.

Sper ca lumea...

să se sfârșească.

Cumva treci prin ceva dificil?

Nu neapărat.

Să spun că viața mi se pare o corvoadă?

Chiar par nebună.

Precis vi se pare caraghios că o fată tânără spune așa ceva.

Tuturor ni se pare viața așa câteodată.

Când simți cel mai tare lucrul ăsta?

Tot timpul mă simt așa.

Viața e repetitivă, știți.

Și e previzibilă.

Te căznești să prinzi o facultate bună.

Apoi te căznești să îți găsești un băiat cumsecade și să te măriți.

Toate eforturile care trebuie depuse...

Sincer, toată lumea știe rețeta succesului.

„Rețeta succesului”?

- Ce trebuie să faci? - Trebuie doar

să muncești ca un nebun.

Dar pare o mare corvoadă.

Există ceva ce te bucură? Ceva ce-ți place, de exemplu.

I-am spus și șefului meu

ce v-am spus dvs. acum.

A, șeful despre care vorbești întruna.

Și șeful tău ce a spus?

Dacă e o asemenea corvoadă...

mori și gata.

Atunci mi-am dat seama că mă comport ca o adolescentă cu toane.

Șeful tău pare cam iresponsabil.

La asta te-ai gândit tu când ți-a spus să mori?

Ei bine...

Așa se face o consiliere.

Poftim?

O conversație deschisă și sinceră, la un pahar.

Pleci deja?

Am treabă.

Muncești mult. O să mai trec eu pe la tine.

Da, veniți. O să vă dau o mulțime de chestii gratis.

CUPON DE REDUCERE

Pa!

Capitala Coreei, Seul.

În centru se află un district numit Yongsan.

Iar cuvântul cel mai popular este...

Itaewon.

Chiria e de peste 200 de milioane de woni.

Pe locul al treilea în Seul.

Pe această străduță...

se vede întreaga lume.

Povestea noastră, a celor

de pe strada asta,

cum trăim și ce valori avem.

CU 15 ANI ÎN URMĂ

„Într-o zi, la începutul semestrului...”

LICEUL JANGSEUNG

Măi, ține-o sus! Ține-o cum trebuie!

Vă ard una pentru fiecare picătură vărsată.

Mereu chiuliți de la orele suplimentare!

Am auzit că nu sunt obligatorii.

PARK SAEROYI

Scutește-mă!

Voi n-aveți atâta libertate!

Să puneți burta pe carte!

Media clasei noastre e cea mai mică!

Ce?

Nu vă puteți concentra din cauza acestor derbedei? Învățați de la ei.

Știți ce se va alege de ei?

O să stea pe spatele părinților, ca niște lipitori.

Vor ajunge niște jigodii neisprăvite!

„Băiatul ăsta spune că uneori aude un țiuit în cap.”

Aoleu!

Ce mama naibii?

Măi, ăsta e felul tău de a te răzvrăti?

- Ce țicnit! - Îmi cer scuze.

- Ce face? - Poftim?

- Să o umplu iar? - Poftim?

La ce vă uitați? Derbedeilor!

Măi, să fii atent.

Aoleu, smintitul ăsta...

„Era admonestat în absolut fiecare zi,

dar nu s-a dus niciodată la orele suplimentare.

Din când în când se purta ca un țicnit,

însă era un elev disciplinat.

Nu avea niciun prieten în liceu.

Dar, dintr-un motiv curios, nu părea singuratic.”

Ce faci? Du-te!

„Fără să-mi dau seama, m-am îndrăgostit de el.”

Măi, mi-e foame.

„Săptămâna viitoare, se va transfera la alt liceu.

Sunt tristă.

Să-i spun ce simt sau nu? Nu mă pot hotărî.”

A fost poveste simpatică de la o fată îndrăgostită de un coleg.

Nu știu care ar fi alegerea potrivită,

însă de obicei busola ta internă îți spune ce vrei să faci.

Exact așa cum te gândești la el,

încearcă să vezi ce-ți dorește inima.

O să i-o dea chiar acum!

E îndrăgostită de el de trei ani. Oare azi i se va adeveri dorința?

Să vedem!

Saeroyi.

Am auzit că te transferi la alt liceu.

Așa e.

Mâine dai examenul la Academia de Poliție, nu?

Baftă!

LUI SAEROYI

Să mergem.

Ce s-a întâmplat? De ce a plecat pur și simplu?

De ce nu a luat cutia cu bomboane?

Nu-i plac dulciurile.

LEE JIN-HUI, CHOI GA-YEONG

Știam dintotdeauna, dar chiar e țicnit.

Știu. Nu putea să o accepte? Oricum va pleca.

Mereu face numai ce vrea el.

De asta...

îl iubesc.

ORAȘUL PAJIN

STAȚIA PAJIN

Hei!

Așteaptă!

Ai niște mărunțiș, te rog?

Aoleu!

Sunteți teafăr?

Vă ajut eu.

Scuze!

Hei!

Așteaptă!

Ești nebună! Pleci așa după ce ai împins un om?

M-a prins de mână și m-am scuturat.

Cere-i scuze.

Putea păți ceva.

OH SOO-AH

Ești mândru că faci o faptă bună?

Poftim?

Te face să te simți un om bun?

Ce enervant!

- Șaptesprezece. - Unu.

ACADEMIA DE POLIȚIE PROBA SPORTIVĂ

Poftim?

Nu el e cel care luase notă maximă la proba de forță?

Dar nu aleargă prea bine.

Da, văd. Pare accidentat.

Tu știi?

Știi?

Ce anume?

Dacă iei doar un punct la o probă sportivă, pici admiterea.

Te-ai lovit la picior?

Se pare că vom pica amândoi, de ce nu o iei mai ușor?

Mă descurc eu.

Măi, așteaptă! Aoleu!

Uită-te la el!

Vai, ce înverșunat e!

JANGGA CO.

Felicitări pentru transferul la sediul central!

Vai, dră Kang!

- Nu v-am văzut demult. - Vai, iar începi?

Îmi rănești sentimentele.

Tratează-mă ca înainte.

Bine. Mă bucur să te văd.

Am auzit că te transferi în Pajin. A mers bine mutarea?

Încă nu m-am mutat. Mă mut în weekend.

Dar Saeroyi?

Se va transfera la liceul Gwangjin.

Liceul Gwangjin? Și Geun-won învață acolo.

- Fiul președintelui? - Da.

- În ce an e Saeroyi? - E în ultimul an.

- Atunci au aceeași vârstă. - Serios?

Băiețașul acela e deja în ultimul an de liceu?

Azi dă proba fizică la Academia de Poliție.

Până și eu am emoții.

Știi, orfelinatul. Cel pe care îl sponsorizează compania.

Orfelinatul Gaenari? Da?

Eu mă ocup de el.

Am hotărât să retragem sponsorizarea.

Cum adică?

Jangga e singura companie care le oferă masa.

Cine va hrăni copiii dacă retragem sponsorizarea?

Mai știi documentarul despre bătrâni ce s-a difuzat de curând?

Acum sunt la modă azilurile.

Urmărim doar atenția presei?

Am zis, în afaceri oamenii contează!

Cine a fost? Cine a luat această decizie nechibzuită?

Președintele.

Dar e limpede ce are în cap, să știi.

Să mă împotrivesc, dacă te deranjează așa de tare?

Lasă, dră Kang.

Nu avem de ales.

Nu e nevoie să ne punem rău cu el.

Cum ai spus, la urma urmei e o afacere.

FIȘĂ DE IDENTIFICARE TEST PARK SAEROYI

ABDOMENE, FLOTĂRI, SPRINT, SĂRITURĂ ÎN LUNGIME

Ce-ți face piciorul?

Am luat proba fizică, să știi. E în ordine.

Nu îți pare rău că îți părăsești prietenii?