Doom Patrol

DOOM PATROL

Dacă ignorăm faptul că părem morți, atmosfera e liniștită.

- Chiar suntem morți ? - Îți bați joc de mine ?

Îți bați joc de mine ? Nu suntem morți !

Traversăm râul, atâta tot. Totul e bine.

Scuze, voiai să-ți spun că ai avut dreptate,

că tipul mare și verde, cu ditamai arma, era rău ?

- Da. - Fie. Ai avut dreptate, Boașe Albastre.

E o mizerie. Că suntem sau nu morți, o să evadăm.

- N-o să evadăm. - Gura, băltoacă !

Atenție ! Ne năpustim peste jawa și ne cărăm naibii de-aici.

Clar !

Întrebare... Și voi ați început să vă simțiți puțin ciudat ?

Da.

- Ce-i cu mirosul ăsta ? - Miroase a ouă.

Ce faceți ?

Care-i treaba ?

Dragilor !

V-ați întors...

Sfoară ?

Nu, nu, nu !

Nu, nu, nu !

Nu, nu !

Nu, nu !

Acum ești mulțumit ?

Dacă ai fi fost aici, aș fi putut urla la tine. Dar m-ai abandonat aici !

Și acum mi-am pierdut cei mai buni prieteni !

Nici măcar nu trebuia să fiu aici !

Eu sunt de vină.

A fost ideea mea să mergem la hotelul ăla tâmpit.

Niles mi-a arătat adevărata mea cale.

Mi-a oferit cheia destinului meu la propriu. Dar eu ce am făcut ?

Am plecat în vacanță.

Cliff !

Cliff !

- Ce faci ? - Îți bați joc de mine ?

- Tată ! - Cine ?

Sunt eu, Cliff, fiul tău.

- Cliffie ? - Da.

Iisuse mare și sfânt !

Viața ta s-a schimbat de când nu ne-am mai văzut, nu ?

Clar. Sunt în rai ?

Până acum vreo 30 de secunde, puteam să jur că ăsta e raiul.

Ce dracu' ai pățit ?

Dacă tot m-ai întrebat,

am devenit un soi de supererou de la ultima noastră întâlnire.

Nu credeam că o să mă omoare tunul extraterestru al Decimatorului Garguax.

Dar asta e.

- Tun extraterestru, zici ? - Da.

Ei bine, fiecare crede ce vrea, fiule.

Ți-am zis să ai grijă unde calci, fiule.

Mamă !

Haide, Victor ! Nu putem zăbovi toată ziua.

Mamă, așteaptă !

Scumpa mea Kay...

- Te-ai întors ! - Bunicuță !

Nu-mi vine să cred !

Hai să bem puțin lapte cu scorțișoară, scumpo !

Totul e bine, bunicuțo. Ea e Jane.

Jane ? Desigur...

Jane, ea e bunica mea.

Haide !

A venit Dorothy acasă ! Da ! Înmormântarea a fost minunată ?

Înmormântarea tatei ? A fost normală.

Minunat ! Am să-ți dau niște vești care nu sunt tocmai bune.

- Dar stai liniștită, am un plan. - Ce vești ?

Ce avem aici ? Nu, nu, nu !

Cel mai greu mi-a fost cu Cliff, care era în o mie de bucăți,

dar m-a salvat lampa de sudură.

Bandajele mi-au salvat viața.

O să le conserve trupurile până la dezgheț.

Îi înmormântăm pe 5 mai !

Numai puțin.

Nu ? Clasic Jane !

Clasic Jane...

- Larry ! - Ce e ?

De ce i-ai pus pe răposații noștri prieteni la masă ?

Fiindcă ar fi fost ciudat și morbid să-i las în cutii.

Ce naiba, Dorothy ?

Și acum nu arată ciudat și morbid ?

Acum, că privesc situația cu alți ochi, ai dreptate.

Doamne !

Larry, liniștește-te.

- Vrei să fac niște clătite ? - Da.

Dă-mi voie să te ajut.

Ajutor !

Ajutor !

- Ce s-a întâmplat ? - Am văzut chipul Ritei în aluat !

Jur pe Dumnezeu că i-am văzut chipul în aluat !

Poate că e blocată în purgatoriu.

Am văzut-o, Dorothy. Trebuie să mă crezi.

Dacă nu e moartă ?

Avem nevoie de ajutor.

LONDRA, ANGLIA

Crystal ar trebui să aștepte afară.

E urât să vorbești despre mine de parcă n-aș fi de față, Edwin !

Știi că nu-i place, amice.

Și tu faci asta. Știu că sunteți morți și buni prieteni de vreo 30 de ani...

- De 40 de ani. - N-are importanță, Charles.

Fac parte din agenția de detectivi, așa că nu-mi faceți vânt.

Ești partea agenției care poate muri.

Vrei să mori ? E periculos.

Dacă am omorî-o, n-am mai avea problema asta.

- Te provoc să mai spui asta ! - Am atins un punct sensibil ?

Aia e o ambulanță.

- O observație fină, Crystal. - Gura, Edwin !

Stați puțin. Cred că știu ambulanța asta.

- Danny, tu ești ? - Cunoști o ambulanță ?

Era cândva o stradă, nu ?

Vrea să mergem cu ei. Ar trebui să mergem. Danny e super.

Suntem în toiul unei anchete.

Sigur n-o să plece nicăieri.

Mersi, Danny.

Salut ! E marfă conacul !

- Ia uitați-vă la ăștia doi ! - Dumnezeule mare !

Simt mirosul bandajelor de aici.

- Vă auzim. - Vai, nu !

Pe cine auziți ?

Îi puteți auzi pe băieți ?

Nu fi absurdă. Sigur că-i auzim.

Sunteți fantome și stați fix în fața noastră.

Danny v-a recomandat pe voi.

Sunteți agenția de detectivi Răposați-dar-Vii ?

Noi suntem. Am venit să elucidăm orice mister supranatural.

Bântuiri, blesteme, creaturi din alte lumi, orice lucru ciudat.

Am ales să venim aici ca să elucidăm mistere.

- Cât de veche e casa asta ? - Veche, dar minunată.

Care-i tariful vostru ?

Trebuie să mâncăm. Mă rog, eu trebuie să mănânc.

A fost foarte distractiv, dar puteți pleca.

Nu, rămâneți. Și veți fi remunerați corect, dacă nu vă țineți de prostii.

De acord ?

- De ce ai face asta ? - Nu știu. Ca să-mi fie mai ușor...

Iisuse ! Nu e clar că nu sunt tocmai bine ?

Danny ni i-a trimis pe copiii ăștia ?

Voi ați trimis ambulanța magică după noi, nu ?

Ascultați ! Dacă voi doi sunteți fantome, cum de vă pot vedea ?

Oamenii care au fost în pragul morții sau au îndurat orori extreme ne văd.

- Recepționat. - Să trecem la treabă !

Avem nevoie de un obiect personal ca să-i putem contacta.

Și o persoană trebuie să joace rolul de intermediar.

Ești mediu. N-o poți face tu ?

Nu mai las spiritele să intre în mine. Situația poate degenera.

- E instabilă. - Gura, Edwin !

Cum ziceam,

e nevoie de un om care e foarte apropiat de răposați.

Larry a văzut-o pe Rita în aluatul pentru clătite azi-dimineață.

Sau a fost o halucinație cauzată de suferință.

Deci ești o mumie foarte tristă.

Dacă Rita a luat legătura cu el, e posibil să fie conștientă.

Asta înseamnă că Bandajel este intermediarul.

Asta faci tu în viața de apoi ? Bei bere și vânezi ?

- Nu mă mir. - Eu îi spun refugiul meu.

Fii atent !

De ce dracu' ai făcut asta ?

O să-ți placă. Are gust de pui.

Calul ăla ciudat era splendid, dar tu...

Dar tu l-ai distrus, așa cum ai făcut cu toate lucrurile din viața ta !

Știu că ți-ai dat silința ca să mă dereglezi,

ca să mă faci să fiu un tată și un soț de doi bani. Dar ghici ce, jigodie !

Nu ți-a mers. N-ai putut să mă distrugi !

Eu mi-am cunoscut fiica, mi-am cunoscut nepotul.

Știi ceva ? Și ei mă cunoșteau !

Scumpa mea Clara a născut un băiat ?

Scumpa mea Clara... Ce-ți pasă ție ?

Fir-ar să fie !

De ce ai spus "scumpa mea Clara" ? Nu e a ta !

Nu cred s-o mai fi văzut zâmbind atât de mult.

Obișnuia să zâmbească, să râdă, să danseze și să zâmbească.

Spiritul fetiței era plin de viață.

Stai liniștită. Știu ce s-a întâmplat.

Normal că știi.

Am ținut-o aici cât de des am putut.

Am folosit toate scuzele posibile ca să-l țin departe de el.

Dar, într-o bună dimineață, au dispărut.

Nu suporta gândul că știam ceea ce știam, așa că le-a luat de aici.

Scumpa mea Elena,

scumpa mea Kay...

Am avut o singură datorie.

Dar le-a dus departe de mine.

Am dezamăgit-o pe fetița aia de atât de multe ori,

încât nu știu de ce mă mai ține în preajmă.

Suntem moarte.

Eu am omorât-o.

Cu toate astea,

ea e incredibilă.

Fetița pe care ai crescut-o e incredibilă.

Situația e departe de a fi perfectă,

dar un lucru e sigur.

Nu-i mai face rău.

Mă bucur.

Mă bucur.

Știu că ești șocat, Victor. E copleșitor.

Vrei să vorbim ?

După accident,

după ce te-am pierdut,

tata mi-a salvat viața.

El și STAR Labs m-au numit Cyborg.

De atunci, am jucat rolul de supererou. Mă rog, am încercat s-o fac.

Pare ceva tipic tatălui tău.