The Missouri Breaks

Prima dată, când am văzut această ţară, avea bizoni şi iarbă până la oblânc.

În al doilea an, am avut 8.000 de vite pe jumătate texane

şi peste 3.500 de volume de literatură engleză în biblioteca mea.

Am redus efectivele nemarcate şi le-am împărţit între ferme.

Nu existau certuri pentru viţeii nemarcaţi, ca acum.

În prezent, ai rezultate bune.

2% pierderi anuale pe atunci. Acum cifra e 7%, incluzând vitele furate,

cele moarte peste iarnă, pierderile la naştere, înnămolirile din primăvară.

Câţi sunteţi?

Aţi văzut că au cusut carâmbi de cizme pe şa ca să ţină muniţiile?

Pete, nu-l cicăli, dacă nu vrea să fie cicălit.

Ei bine, ar fi extrem de interesant să cunoaştem întreaga poveste.

Ei bine, e o ţară frumoasă.

Da, domnule. Cu siguranţă.

Simţi asta mai ales acum?

Sper că prostituatele nu sunt arse de soare.

Îmi plac albe ca aluatul.

Doamnelor.

Suntem cu toţii gata?

Cu toţii, Pete.

Să pornim noi calul sau îl porneşti tu?

Îl pornesc eu, domnule.

Ei bine, ăla este unul dintre ei.

Îl chema Sandy Chase.

A venit aici din Rhode Island cu armata.

Avea 24 de ani.

Ne-au furat anul trecut, din primăvară până în toamnă, 7 la sută din cireadă.

Întotdeauna menţionezi procentajul. Mă întreb de ce faci asta.

Asta e a patra mea frontieră. Ştiu cum merg treburile.

Am fost pe câmpurile aurifere din California.

Am fost în goana după aur de la Alder Gulch. Am plecat în America de Sud.

Mânuitorii de lasouri de la Missouri Breaks sunt o lume pestriţă.

Frizeri din Minneapolis,

fermieri faliţi, corcituri scandinave, vânători de lupi, ţapinari,

ucenici necinstiţi, plutaşi, otrăvitori.

Le dai o şansă şi o vor irosi.

Eşti uimită de aroganţa mea, că nu l-am judecat, nu-i aşa?

Atunci de ce nu treci peste asta?

Situaţia noastră a devenit aproape cum nu se poate mai rea.

Scumpo, te rog, mai scoate Tristram Shandy pentru mine.

Tăticule.

Scuză-mă.

DEFILEUL RÂULUI MISSOURI

MONTANA

Cum s-a comportat, Tom?

Toţi ceilalţi s-au întors de o zi.

Au adus cam 14 capete de cea mai bună calitate.

Hei.

Cum a fost la Wyoming?

A fost bine.

Am petrecut două zile la KC, încercând să nu mă asociez cu infractorii.

Au prădat calea ferată Union Pacific de acolo de atâtea ori,

încât locul a început să arate ca o adunare de poliţişti.

Au doi detectivi de la Pinkerton în KC.

Cred că unul era legendarul Charlie Siringo.

Pretindea că este un cowboy de frontieră?

Nu-mi amintesc. Spunea că poate vorbi ca mexicanii.

El este.

De unde ştii că este detectiv?

Nevasta fermierului voia să se culce cu el. El o tot refuza.

Să fiu al naibii dacă înţeleg asta.

- Am rezolvat-o eu, Cal. - Adevărat?

Pe bune. Şi m-am distrat bine.

- Adevărat? - Am petrecut noaptea la Martinsdale.

N-am putut obţine credit la bordel,

aşa că am agăţat o fată grăsuţă de la o fermă.

Cum a fost?

Ca o pendulă elveţiană. Aceeaşi mişcare exactă, mereu.

A fost Sandy, nu?

Sandy s-a dus. A murit.

Şeful de echipă al lui David Braxton... Cum îl cheamă, Cary?

Pete Marker.

L-au prins şi l-au spânzurat.

Fir-ar să fie.

Am ştiut că gaşca cuiva nu se afla în acea ogradă de animale.

A fost Little Tod în oraş. Toată lumea era la spânzurătoare.

- Cum a murit Sandy? - Foarte bine.

Deşi l-au spânzurat de un plop, şi s-a cam...

S-a cam ce?

A fost gâtuit puţin.

Braxton era acolo, îmbrăcat în costum, arătând ca Dumnezeu.

Fir-ar să fie.

Îţi voi spune, prima dată când l-am întâlnit pe Sandy... Ascultă asta.

Fura vite pe cont propriu.

Avea un cal de cavalerie de furat şi ţinea un câine.

Când omora un bou, îi tăia marcajul şi îl dădea la câine să-l mănânce.

Spunea că, dacă vor probe ca să-l dovedească,

trebuie să scurme prin rahatul câinelui o săptămână, să găsească marcajul.

Mătuşa mea avea o spălătorie de rufe la St. Paul.

A fost gâtuită de un chinez în timp ce îşi spăla câinele.

E uşor să mori.

Pe Sandy e clar că l-au ucis.

Era singurul comediant din ferma asta. Fiecare fermă are nevoie de unul.

Nu poţi ţine atâţia cai de furat pe un teren deschis.

Şi ce să facem, Tom? Deschidem un stand şi vindem cai furaţi la ghişeu?

Ne trebuie un ranch de schimb la jumătatea drumului, ca să-i schimbăm.

- Are dreptate. - E chiar nemaipomenit.

Dar nu avem un ranch.

Nu avem niciun ban. Singurii noştri cai sunt acolo.

Nu-i putem trece defileul fără să ştie nimeni.

Să atacăm trenul şi să cumpărăm un ranch.

Să prădăm o bancă.

Ca să nu fim spânzuraţi pentru furt de vite, trebuie să atacăm trenuri.

Alăturaţi-vă acelei pleiade de gangsteri şi veţi fi printre cei care gândesc astfel.

Acum doi ani l-ar fi pus pe Sandy în penitenciar, la împletit de hamuri.

Se pare că e ceva nou în aer.

Pariez că Marker îl va ţine pe Sandy o săptămână în ştreang.

Am lucrat pentru nemernicul ăla cândva.

Îl va lăsa pe Sandy în copac.

Când luptam în Kansas, aveam puncte de schimb peste tot.

Îmi trimiteam vărul de la Medicine Tree până la izvoarele fierbinţi în New Mexico.

Întrecea telegraful.

Le-au trebuit detectivilor 2 ani să facă distanţa făcută de el în 7 zile.

Când au ajuns acolo, el se afla în mormânt, sus, pe Chama.

De ce a trebuit să-l muţi pe vărul tău de colo-colo aşa de mult?

Trişa la cărţi.

Înţeleg.

L-a trişat pe un negru de pe Chama. Negrul l-a gâtuit.

Înţeleg.

Auzi, Cal, de ce nu punem punctul de schimb în ograda lui Braxton?

E mai bine decât să trimiţi trei sau patru cai deodată în Kansas.

Acolo legea e foarte dură acum.

Mă distrează Little Tod. Zice că să prădăm un tren.

Nu...

Sunt obosit, Cal.

Mă voi culca. Mâine avem o zi frumoasă.

Păcat de Sandy.

Mişcă acolo! Mişcă!

Vreau să dezlegi vagonul ăla. Grăbeşte-te!

Nu pot. Nu sunt sigur că sunt în stare.

Scoate cuiul.

- Sunt funcţionar. N-am simţ tehnic. - Grăbeşte-te.

- Scoate banii. Cum te cheamă? - Nelson.

Poţi spune că l-ai văzut pe Jesse James şi ai trăit ca să povesteşti întâmplarea.

Tu nu eşti Jesse James.

Iar tu nu eşti Charlie Siringo. Dă-mi banii.

- Nu am voie să ating asta. - Dă-mi naibii banii!

- Nu da vina pe mine! - Ba dau vina pe tine!

S-a terminat cu trenurile.

Dumnezeule mare!

S-a terminat. Fără trenuri, Tod.

Nu vreau să fiu învinuit.

I-am găsit. Sunt pretutindeni.

I-am găsit.

- Ai nevoie de ajutor? - Adună naibii banii.

Dar sunt numai bancnote de un dolar.

- Unde o să-i pun pe toţi? - Nu vreau să aud asta acum.

Nu este groaznic?

Data viitoare când vei menţiona trenuri, va fi şi mai rău.

Sunteţi novici, băieţi?

Îţi apreciem îngrijorarea, Nelson.

Să culegem fiecare bancnotă.

Priviţi. Sunt bancnote de zece dolari în apă. Intraţi în apă. Luaţi hârtiile alea.

Little Tod...

Dă-te la o parte din calea mea.

Să plecăm de aici cu ceea ce avem.

- Bună dimineaţa, micuţa mea. - Hei, Si. Le vom vedea la biserică.

Cred că aţi avut cu toţii timp să analizaţi acest caz.

Iată-l pe Braxton.

I-am revăzut detaliile şi, cu siguranţă, pot pronunţa sentinţa.

Cu condiţia, desigur, a examinării şi sprijinului vostru.

Faceţi-l să mărturisească mai întâi.

Cel mai bun lucru ar fi să-l trimitem la închisoarea teritorială.

A fost aproape la fel de cooperativ ca orice alt deţinut judecat aici.

- Nu a propus nimeni să fie spânzurat. - Nu-i aşa că arată ca Dumnezeu?

Cine are o părere pe ce termen l-am putea condamna?

- Pe viaţă ar fi indicat. - Va lua orice.

Cum îţi sună între 10 şi 20 de ani?

Sună chiar bine. Când sunt eligibil pentru eliberare pentru bună purtare?

Cam în două săptămâni.

Ai ceva de spus înainte să te pedepsim pe merit?

Vorbind în numele tribunalului, am prefera să fie ceva colorat,

viaţa pe frontieră fiind aşa cum este.

Poate vi se va părea o cale anevoioasă de a ajunge în ziare.

Dar nu mi-e ruşine că am prădat trenul,

că am aruncat poduri în aer, că am jefuit bănci

sau pentru schimburile de focuri neglijente.

Nu mi-e ruşine că am irosit banii pe traiul îmbelşugat,

pentru că aşa e felul meu.

Dar ca o concesiune făcută mie pentru cooperare,

aş vrea să vă referiţi la mine folosind denumirea "Copilul singuratic".

Mai ales în faţa străinilor de aici, din vest.

Destul.

Să mergem cu toţii la bar să ne facem de râs.

N-am mai dansat aşa de la Chicago.

Mă cheamă Tom Logan.

Aş vrea să vă felicit pentru felul cum l-aţi tratat pe acel impostor.

- Fiica mea, Jane. - Bună.

Oamenii mi-au spus că ar trebui să vorbesc cu dv.

Tocmai am vândut o afacere de familie în preria Shonkin.

Mă gândesc să cumpăr un mic ranch.

V-aţi descurcat atât de bine, că aş vrea să cumpăr prin dv, ca să-mi poarte noroc.

Păi, e de vânzare Cannon Ranch.

Nu e mult. 1036 hectare şi o cabină. Cu ţarcuri împrejurul ei.

Dar e irigat din belşug, şi un foarte bun adăpost.

Proprietarul locuieşte acum în oraş. Are atelier de butoaie la capătul lui Main.

Înţeleg că aţi avut ceva furturi de vite.

Şapte la sută pe an pierderi.

Ar trebui să ştii despre asta. În primul an asta te-ar putea dărâma.

Înţeleg că a trebuit să spânzuri aici pe cineva.