Moving On (남매의 여름밤)

O să-mi fie dor de tine.

Aș fi vrut să nu trebuiască să plec.

Te iubesc foarte mult.

O să-ți iei pastilele, iubitule, nu?

Bine, doar să nu le ronțăi și să le scuipi.

Nu-mi vine să cred că pleci în călătorie, mamă. Știu cât urăști să zbori.

Da, așa e, dar unele lucruri sunt importante.

Mulțumesc că mă ajuți stând cu el.

Nicio problemă. E o scumpete.

- Copii, hai s-o salutați pe bunica! - Vorbesc la telefon!

Deci, pastilele galbene se iau două pe zi, iar cele albastre, o dată.

Știu. Mamă, mi-ai dat lista, ai uitat?

Da, știu, dar...

Și astea sunt jucăriile lui.

Și doarme cu Domnul Elan.

Hei, dacă nu veniți imediat,

vă arunc telefoanele în WC și trag apa!

Nu vreau să-i văd. Adică, nu vreau să-i deranjez.

Știu că sunt ocupați.

Hei, nu țipa atât! Nu vreau să-l stresezi.

- Mamă! - Deja e... E speriat.

- Nu cred că e stresat. E bine. - Bună, bunico!

A, bună, Tommy!

Deci cine a murit?

O prietenă veche.

Poate te joci cu Dashel, din când în când.

Poate.

Bine.

Dacă se întâmplă ceva, să știi că te iubesc, Dashel.

Da, mami te iubește și o să fii îngrijit.

Bine, mamă, nu mai fi atât de dramatică. Bine? Zborurile sunt foarte sigure.

O să fii înapoi cât ai clipi.

N-o să se întâmple nimic.

RĂZBUNARE PRIETENOASĂ

- Claire! - Allie!

Mă bucur mult că ai venit.

- Mersi că m-ai anunțat. - A, sigur că da.

Mama chiar ți-a simțit lipsa. Ea chiar te-a iubit.

Și eu am iubit-o.

Potoliți-vă! Vă văd.

- Trei, acum. - Trei. Îți vine să crezi?

Potoliți-vă!

Tata se va bucura mult că ai venit. Înseamnă mult pentru el.

Am fost împreună 51 de ani. Cincizeci și unu.

A fost o femeie minunată.

Minunată.

Port tocuri în memoria lui Joyce.

Avea picioare superbe și mereu îi plăcea să le pună în evidență.

Chiar da. Avea cele mai frumoase picioare.

Claire! O, ai ajuns!

Of, ar fi însemnat tare mult pentru ea.

Ea e Claire, una dintre cele mai vechi prietene ale lui Joyce.

Au fost colege de facultate.

Claire locuiește acum în Ohio.

- Condoleanțe! - Dumnezeu să te binecuvânteze, dragă!

Sună-ne și vino la cină, Howard.

Mulțumesc, așa o să fac.

Te iubim.

Of, Claire!

Howard, o să te omor!

Acum, că ea s-a dus, acum, că nu-i pot face vreun rău,

o să te omor.

În weekendul ăsta.

Te omor în weekendul ăsta.

Howard. Of, dragă Howard!

Bună!

- Of, dragule! - Da.

Îmi pare foarte, foarte rău.

Crezi c-o să te obișnuiești.

Te obișnuiești cu ideea pierderii.

Când o vezi departe, la orizont.

E precum cadrul ăla, din Lawrence al Arabiei.

Știți, pata aia micuță care se apropie și se tot apropie.

Am învățat multe.

M-am schimbat mult.

Am învățat răbdarea, smerenia.

Am învățat să-mi placă latteurile.

Unii dintre voi știu

cât de mult îi plăcea lui Joyce un latte după-amiaza

și m-a făcut și pe mine dependent.

Uneori mi se pare c-o mai aud zicând:

„Howie, du-te la cafenea și adu câte un latte, da?”

Am cunoscut-o pe Joyce în New York.

Ne-am căsătorit...

la șapte luni după ce ne-am cunoscut.

Și n-am niciun regret.

Niciunul.

Draga mea, vreau doar să știi, din adâncul sufletului meu...

Am greșit intrarea?

Pe ușă scria capelă.

Howard!

Ți-am întrerupt discursul funerar?

- Dumnezeule, iartă-mă! - Nu-i nimic, Evelyn.

Nu-i nimic. Te rog. Oameni buni, ea e Evelyn.

Dacă vă vine să credeți, Evelyn i-a fost colegă de cameră lui Joyce în facultate.

De ce să nu creadă?

E doar o expresie.

Eram în spate, la toaletă. E ca un hățiș.

- Am înțeles. - Un labirint.

Da.

Frumoasă poză! Un pic atenuată, poate.

Cum?

Păi, arată agreabilă,

dar Joyce n-a fost niciodată doar agreabilă.

A fost întotdeauna sclipitoare.

Sclipitoare?

Evelyn, ești amabilă să stai jos? Ești amabilă, te rog?

Tocmai îi fac necrologul soției mele.

Cea cu care am fost căsătorit 51 de ani tocmai a murit!

Înțeleg.

A murit prietena mea, cu care am fost prietenă 60 de ani.

Cum e asta?

Nu e ceva?

Păi, dă-i înainte!

Spuneai ceva despre niciun regret,

draga de Joyce, adâncul sufletului.

Da.

Tocmai voiam să spun că...

I-am admirat curajul în lupta cu boala asta cumplită.

Evelyn!

Evie!

- Sunt eu. Sunt Claire. - Bună, Claire! Știu că tu ești.

Nu mi-am pierdut mințile, încă. Nici vederea.

Urcă! Lasă-mă să te duc eu.

Ai permis?

Am. Am dat examenul acum două luni.

Și l-ai luat? L-ai mituit pe instructor?

N-a fost nevoie. Sunt o șoferiță excelentă!

Am mai multă încredere în autobuz.

Urcă! Trebuie să vorbesc cu tine.

Despre ce?

Despre ce să vorbim?

- Hai odată, mișcă-te! - Dumnezeule, stai domol!

Ce fel de om claxonează în cimitir?

Treci, e loc! Hai!

- Idiotule! - Proasto!

Urcă, Evie! Trebuie să vorbesc cu tine.

I-am spus.

Ce i-ai spus?

I-am spus c-o să-l omor în weekendul ăsta.

O să-l omor pe nemernic.

Aș sta un pic la taclale.

N-o să omori pe nimeni.

- Ba da. - A, tu mereu ai avut idei mărețe,

dar le-ai urmat prea puțin.

Nu-i adevărat.

Dar când ziceai că ieși în toiul nopții

și să pictezi un vagin pe casa frăției ăleia?

Nu-mi aduc aminte de asta.

Ai tot zis-o săptămâni la rând.

Voiai s-o faci pentru banchet.

Pe bune? Și, ce s-a întâmplat?

Nimic. Nu s-a întâmplat nimic. N-ai făcut-o.

Dar când aveai să te faci cântăreață de bar?

Sau să mergi cu mașina până în Peru?

Mai e timp.

Tu mai cânți?

Normal că mai cânt.

Fără violoncel, aș fi pierdută. Total pierdută.

Bravo ție!

Nu mai cânt cu orchestra.

Cânt cu vreo două ansambluri.

Unul e dedicat total compozitorilor moderni.

Iar celălalt nu știe decât Bach.

Mai ai căsuța aia drăguță?

O, ce minunat! Splendid!

Mă întrebam... dacă ai putea să mă ajuți.

Cu ce? Să-l omori?

E chestia aia numită închisoare.

Drăguță de vizitat, dar n-ai vrea să locuiești acolo.

Și să ne oprim o clipă să ne amintim de frumoasa, buna și vesela prietenă

pe care am înmormântat-o azi.

M-am gândit la ea.

Am pus fericirea ei înaintea alei mele,

înaintea sănătății mele mintale.

Ea nu ți-a cerut niciodată nimic.

Și doar ți-am zis, ți-am zis să te duci la poliție.

Da, mi-ai zis. Dar nu m-ar fi crezut.

Cum să zic, pe atunci?

„De ce erai singură în casa aia?

Știai că prietena ta e plecată din oraș.

Ce căutai în casa celei mai bune prietene, singură

cu soțul ei?”

Cea mai bună prietenă? Credeam că pe atunci eu eram aia.

Amândouă erați.

Doar făceam mișto de tine.

I-aș fi distrus viața dac-aș fi vorbit cu poliția.

N-avem de unde să știm.

Poate i-ar fi fost viața mai bună.

Așadar...

care-i planul?

O să-l împușc.

O să-mi cumpăr un pistol și-o să-l iau cu mine la priveghi.

Vii cu mine?

Sigur, Scarface. Sună distractiv.

Bine.

MAGAZIN DE ARME

- Bună ziua! - Bună ziua!

Vreau să cumpăr un pistol.

Ceva nu prea greu, vă rog.