The first 200 lines.
Se acceptă. Continuați, dle Schiff.
Descrieți ce ați găsit dvs. și ceilalți agenți
când ați intrat în apartamentul 405 de la Holiday Inn.
Dl. Lombardo a fost singur cu Richard Colbert,
un director adjunct al Serviciului de Taxe Interne,
îngenunchiat lângă o măsuță de cafea numărând grămezi de 100$.
Le spuneți juriului de unde știați
de această întâlnire plănuită în acea seară?
Aveam autorizație de monitorizare
a telefoanelor.
Așadar, ați cerut un mandat preventiv.
- Da, domnule. - Judecătorul Griffin la acordat.
Mulțumesc. Martorul dvs.
Agent Powel, după cum știți, Ed Lombardo e acuzat de înșelăciune.
Da, doamnă.
L-ați văzut pe Richard Colbert când a intrat în hotel?
Da, doamnă.
- Avea ceva la el? - O servietă de piele.
- Ați căutat în servietă atunci? - Nu, doamnă.
De ce nu?
Nu voiam să știe că suntem acolo.
Deci, teoretic Richard Colbert ar fi putut aduce 125000$ cu el.
Ar fi putut sau n-ar fi putut.
Agenția ta are o reputație binemeritată pentru minuțiozitate.
Ați investigat și trecutul lui Richard Colbert pentru a constata
de ce ar purta cu el o sumă atât de mare?
Jocuri de noroc.
- Îmi pare rău. N-am auzit. - Paria.
Spune-le curții că Colbert
a mers acolo să parieze.
Mulțumesc, nu m-am gândit la asta. Dar ca fapt divers,
agent Powel, nu echipa ta încerca să-l lege pe dl. Lombardo
de o operațiune ilegală de noroc din New Orleans?
- Încercam. - Și în acele cercuri,
125000$ n-ar fi considerată o sumă neobișnuit de mare, nu?
- Am auzit de astfel de pariuri. - Și arestul nu a fost
două zile înainte de Super Bowl?
- Ba da. - Agent Powell, ai...
Pot cere o scurtă pauză?
15 minute.
- Am tot ce-mi trebuie. - Ești senzațională.
Vă ține ceva în frâu?
Foarte mult.
Treaba stă așa, FBI-ul avea autorizație de urmărire,
dar a expirat cinci zile înainte de arestare.
Ascultau ilegal.
Greșit. Au făcut conform regulilor. N-au mai ascultat.
Atunci cum au aflat de întâlnire înainte cu o zi?
Au pe cineva în interior?
- Un trădător? - Nu, un agent sub acoperire.
Un tip de la FBI care lucrează în interiorul organizației lui Lombardo.
N-ar fi riscat să-l demaște doar pentru o condamnare de mită.
- Așa e. - Dacă Ed Lombardo află de el,
e un om mort.
Nu pot să ucid un agent al guvernului, Moe.
Nu te îngrijora. Nu o vei face.
Ești mereu aici lângă mine.
Fii sigură de asta.
Dacă mama ta nu m-ar fi refuzat de nouă ori,
aș fi fost tatăl tău.
Pot să te întreb de unde faci rost de informații?
E o secretară la departamentul de justiție.
Iar o femeie de 62 de ani ar face orice pentru
un bărbat de 72 de ani.
A durat doi ani și jumătate
să-l punem unde e.
În curând îl vor găsi și îl vor ucide.
Treaba mea e să-l prind pe Ed Lombardo,
nu să ajut la demascarea unui agent sub acoperire.
Clientul meu nu știe nimic despre această conversație.
- Cum știu că o să-ți ții gura? - Pentru că ți-am dat cuvântul!
Tu găsiți o cale de ieșire.
- Am venit cât de repede am putut. - Mersi.
Apropo, fanul tău e aici iar.
E aici în fiecare zi.
- Cine e? - Cui îi pasă?
E chipeș. Nu-și poate lua ochii de pe tine.
- Vrei să aflu ce vrea? - Știu ce vrea!
Ridicați-vă!
Onorată instanță, pot cere curții să examineze acest document?
RESTAURANTUL HONG MIN
Judecătorul Z. Steinberg
Domnule Schiff, ce spuneți despre asta?
Autorizația dvs a expirat,
și totuși, guvernul a continuat să monitorizeze până la data arestului.
- Da, așa se pare. - Onorată instanță,
Pe baza informației, verdictul final e de nevinovat.
N-am de ales decât să aprob moțiunea.
Acuzatul este eliberat. Ședința se suspendă.
Da!
N-ai putut găsi ceva mai oficial?
E restaurantul meu chinezesc preferat.
Nu-i rău pentru un seral de avocatură.
- Ne vedem data viitoare. - Nu neapărat.
Toată lumea, aș vrea să mulțumesc
avocatului meu genial, Jennifer Haines.
Știa că sunt nevinovat.
Asta îmi reînnoiește întreaga încredere în sistemul de justiție american.
Vă mulțumesc foarte mult!
- Cum vă simțiți în această seară? - Foarte bine.
E ceva mai bun decât victoria?
Sper că ziua ta a fost la fel de bună.
- A fost. Destul de bună. - Serios?
Înseamnă că e timpul să mergem acasă?
Nu vei ajunge nici în parcare.
- Dar oamenii de la curățenie? - Nu vin până la miezul nopții.
Ar trebui să termin cu tine până atunci.
Uneori mă întreb de ce mai plătim chirie.
Amândoi avem bucătării. Mâncăm în oraș mereu.
Avem dormitoare, dar tot ce facem e să dormim în ele.
Crezi că avem ceva?
Ar trebui să fim mai conformiști? Să ne cazăm într-un motel?
Nu trebuie să mă trezesc mâine.
Eu trebuie.
Zborul nostru către Aspen e la 6:00.
Jen, ai face bine să-ți găsești un procuror bun.
- De ce? - Pentru că mă vei ucide.
De ce?
Pentru că achiziția asta blestemată devine din ce în ce mai complicată.
Știi cum e când băncile străine se implică.
O să mă revanșez.
- Am mai auzit asta. - Hei!
Tu, dintre toți oamenii, ar trebui să înțelegi.
N-am ce face. E slujba mea.
La fel e și relația asta.
Bună dimineața, doamnă Haines. Felicitări!
Bravo, Jennifer.
Ai citit ziarul de dimineață?
Uită-te la poza de la pagina trei.
Sper că nu m-a prins cu ochii închiși și gura deschisă ca de obicei.
Nu e despre tine. Se zice c-a aruncat-o de la fereastră vinerea trecută.
Ai crede că e încă în doliu.
Poliția îl caută peste tot.
Și el vine la tribunal să să vadă un proces?
Mulțumesc.
Da?
E un domn care spune că îl așteptați. Un Greenhill?
Deci nu se uita doar la proces. Se uita la tine.
Spune-i că sunt într-o întâlnire.
Nu ți s-a mai spus „nu” niciodată?
Da, soția mea a zi „nu”, înainte s-o arunc pe geam.
Ți se pare amuzant să fii acuzat de crimă?
Bineînțeles că nu. Dar ți-a atras atenția, nu?
De asta ai venit la procesul lui Lombardo,
să-mi atragi atenția?
Absolut. Vreau să mă aperi.
Se spune că ești cea mai bună.
Deșteaptă și puternică.
Dar știi ce văd când te privesc?
Nici nu bănuiesc.
Văd fetița unei doamne avocat,
care o ducea la procese după școală
pentru că era mai ieftin decât la cinema.
Unde ai auzit asta?
La tribunal, de la un portar bătrân.
- Eddie? - Da.
Văd fetița aia care la 14 ani
a sărit în mijlocul unui proces de crimă și a zis ”Obiecție!”
Iar judecătorul te-a dus în biroul lui,
iar tu ai ajuns să faci stagiatura la acel judecător după 10 ani.
- De unde știi toate astea? - Îmi trezești interesul.
Și cercetez tot ce mă interesează.
Acest interes a evoluat
înainte sau după ce ți-ai aruncat soția pe geam?
Trebuie să stabilim un lucru.
N-am omorât pe nimeni.
Hai, doamnă avocat. Ai suficientă experiență
să recunoști o înscenare când vezi una.
Și cine te-a înscenat?
Soția mea.
Se aruncă pe geam
și face în așa fel încât să pari tu vinovat?
Nu-ți dai seama cât de nebune sunt unele femei.
- Sunt sigură că tu știi. - Da, chiar știu.
Am trăit de pe urma femeilor toată viața.
La asta mă pricep.
E talentul meu, le fac pe femei să facă ce vreau eu.
Înseamnă c-ai vrut-o moartă.
Știu că era nervoasă și supărată pe mine.
Deprimată din cauza relației noastre.
Dar îți jur, nu credeam vreodată c-o să se ajungă la așa ceva.
Ce ar putea face un bărbat să-și facă soția
atât de nervoasă?
Doamnă Haines,
Dumnezeu a pus prea multe femei atractive pe pământul ăsta.
Rita știa asta despre mine înainte să ne căsătorim,
dar eu n-am promis niciodată c-o să mă schimb.
Nu te descrii ca un om foarte înțelegător.
E o diferența al naibii de mare
între a fi un afemeiat și a fi un criminal.
- Soția ta era bogată? - Foarte.
Și tu moștenești toți acești bani?
Da. Și am meritat fiecare bănuț.
Uite prin ce trec acum din cauza ei.
Ar fi putut să divorțeze.
Nu e suficient.
Doamnă Haines, soția mea a fost o femeie bolnavă.
Acum doi ani a trebuit să fie internată pentru șapte luni.
Depresie clinică.
A dat vina pe mine.
No comments yet. Be the first to leave one.