Hillbilly Elegy

‎Suntem în Anul Domnului 1997, ‎o epocă a prosperității.

‎Măreția creației lui Dumnezeu, ‎abundența acestui Pământ,

‎miracolul vieții moderne…

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎…n-au strălucit nicicând mai tare.

‎Și totuși, pentru unii…

‎visul american, singura noastră speranță, ‎rămâne imposibil de atins.

‎- Amin! Așa e, părinte! ‎- Da, domnule!

‎Chiar dacă suntem înfuriați ‎și ne scandalizează nedreptatea,

‎și față de Domnul…

‎Chiar dacă alții ne disprețuiesc credința,

‎să credem în continuare nu doar în Domnul, ‎ci și în noi, în tăria noastră.

‎- Da! Amin! ‎- Amin!

‎Puterea noastră de a ne ridica, ‎de a zbura,

‎chiar dacă e un zbor al urmașilor noștri, ‎e imposibilă câtă vreme avem credință.

‎Să nu pierdem niciodată credința!

‎- Da, Tată Ceresc! ‎- Amin!

‎Într-o epocă în care, peste tot, ‎familiile se destramă…

‎- J.D., unde te duci? ‎- La râu!

‎Vezi să nu te muște vreun șarpe!

‎Când sunt întrebat de unde sunt, ‎spun Ohio,

‎fiindcă acolo am trăit mai toată viața, ‎dar asta e doar o parte din povestea mea.

‎Dacă sunt întrebat unde mă simt acasă,

‎pomenesc dealurile din Jackson, Kentucky.

‎Pe coclaurile alea mi-am petrecut verile.

‎Cele mai frumoase clipe din copilărie.

‎De acolo sunt ai mei.

‎Salut!

‎- Bună! ‎- Bună!

‎Ce ai acolo?

‎E o…

‎O țestoasă. Uite!

‎- Are carapacea crăpată. Trage-o afară! ‎- Nu.

‎Nu poate trăi fără carapace. ‎Cutia toracică e prinsă de carapace.

‎- Azvârle-o! Să văd cât de departe arunci. ‎- Nu, se poate vindeca.

‎Cum zici.

‎- De ce n-ați făcut bagajul? ‎- Eu l-am făcut.

‎Kevin știe că ajungem la unu.

‎- Hei, babo! Ai strâns? ‎- Care-i graba, Bev? Ai întâlnire?

‎Da, m-am plictisit destul. ‎Data viitoare îl aduc pe Chip.

‎Vezi să nu. N-avem nevoie de circ aici.

‎Strânge-ți lucrurile!

‎Mai scutește-mă! Merg când sunt gata.

‎- Frumos, mamă! ‎- Pornește!

‎Da!

‎- Unde s-a dus frate-tu? ‎- A șters-o.

‎Nu poți să stai cu ochii pe el?

‎- Da, rezolvă-l! ‎- Vine!

‎- Du-te înapoi în Ohio! ‎- Ține-l la fund!

‎Fătălăule!

‎Cară-te de-aici!

‎În Jackson, ‎lucrurile o pot lua razna într-o clipită,

‎dar Mamaw și Papaw m-au învățat ‎să nu încep dispute.

‎Dar, dacă cineva se ia de tine, ‎ai grijă să-l pui la punct.

‎Târăște-te la maică-ta, fătălăule! ‎Zi-i că diseară trec pe la ea!

‎- Vine! ‎- Da, Dane! Gunoiule!

‎Dacă nu-l poți pune la punct, ‎ai tăi te susțin întotdeauna.

‎Ia mâna de pe el!

‎Ăsta era codul nostru ‎și, pentru mine, asta însemna totul.

‎- Dă-i drumul! ‎- Ia mâinile!

‎Ce faci aici?

‎Nenorocitule, îți trag un șut ‎de-o să ai hemoroizi zece ani.

‎- Ești băiatul lui Hugh McCall? ‎- Caramba, tataie!

‎Cară-te, înainte să-l chem pe taică-tu!

‎Ciudatule.

‎Haide, J.D.!

‎Ce ai pățit?

‎A încercat să se ia la bătaie.

‎Dintre toate neghiobiile ‎pe care le faci doar ca să nu mergi acasă…

‎- Cine a făcut asta? Îl omor. ‎- Mamă!

‎Îl omor. Spune-mi cine e! Hai!

‎Băiatul lui Hugh McCall ‎și încă vreo doi tâmpiți.

‎Ăla, dacă ar avea o idee, ‎i-ar muri de singurătate.

‎- Adu gheață! ‎- Imediat!

‎Le-ai spus cretinilor ‎că toți la un loc nu fac cât un Vance?

‎- Sigur că le-a spus! ‎- Bravo.

‎- E bine. ‎- O să fie bine.

‎- Ești bine? ‎- Da, mamă.

‎- Sigur? ‎- Da.

‎Strânge-ți lucrurile!

‎Și usucă-te! ‎Nu stau lângă tine așa trei ore.

‎O să mori de foame în 45 de minute.

‎Să facem o poză înainte de plecare! ‎Bev, hai încoace!

‎Nu cumva să plecăm înainte de prânz.

‎- Unde o facem? ‎- Acolo. Stai lângă sora ta!

‎Surorile la un loc. Uitați-vă la aparat!

‎Hai să mergem!

‎M-am săturat de atâta Kentucky.

‎Pa, tati. Te iubesc!

‎- Pa-pa! ‎- Ne vedem.

‎De ce nu mai stăm? ‎Întotdeauna plecăm primii.

‎Nu pricep nici de ce-ați plecat de aici.

‎Când rămâi gravidă la 13 ani, ‎te pui la adăpost. De aia.

‎Când eram copil, nu înțelegeam.

‎Mi-o închipuiam pe Mamaw la vârsta mea,

‎gravidă, fugind din singurul loc ‎pe care-l cunoștea,

‎de puținele rude pe care le avea.

‎Credeam că am descoperit ceva. ‎O piesă dintr-un puzzle, un răspuns

‎la o întrebare pe care nici n-o pusesem, ‎despre familia noastră și soarta noastră.

‎Slavă Domnului! Înapoi în civilizație.

‎Kevin e aici.

‎- J.D., ia-mi lucrurile! ‎- Nu.

‎Middletown nu e tocmai civilizație.

‎Kevin! Bună!

‎Bună! Prietenul meu.

‎Bev, dă-mi niște coaste!

‎Troglodita de maică-sa e după perdea.

‎Dacă i-ar lua fundul foc, ‎n-aș scuipa pe ea.

‎Așa, amice. Uite!

‎Bine. Du-l acasă!

‎- Bine. ‎- Mulțumesc.

‎Cu plăcere.

‎Să mergem!

‎Mă duc la mine. Ne vedem mâine.

‎- Seară bună. ‎- Seară bună, Mamaw.

‎- Seară bună, fata mea. ‎- Pa, tati. Ne vedem mâine.

‎Viața mai bună căutată de bunicii mei ‎când au fugit pe Șoseaua 23

‎n-a apărut niciodată.

‎În Middletown, cu toții eram diferiți.

‎Nu știu, parcă lipsea ceva. ‎Speranța, poate.

‎PAISPREZECE ANI MAI TÂRZIU

‎- Salariul. ‎- Scuze. Mersi.

‎Nu ajungi la Yale pe Șoseaua 23,

‎dar m-am apropiat de mai binele mult visat ‎mai mult decât oricare dintre ei.

‎Îl vedeam în fața ochilor.

‎Dar, pe undeva, știam ‎că drumul spre țintă e anevoios.

‎FACULTATEA DE DREPT YALE

‎Nu există ocolișuri. Doar drum drept.

‎Ce? Ia-o de-aici!

‎- Mănâncă! ‎- Trebuie să învăț.

‎- Trebuie să mănânci. ‎- Mă dau afară dacă mă prind cu mâncare.

‎Stau de șase. Haide!

‎- Încetează! Vin! ‎- Ce?

‎Las-o jos! Vin!

‎- Bine. ‎- Aparatele!

‎O să te ducă la beciuri, Usha, ‎celebrele beciuri de la Yale!

‎Tâmpitule! Termină! Vrei?

‎Nu, merg la o cină în seara asta.

‎O să fii super.

‎- Ai emoții? Ce se întâmplă? ‎- Nu.

‎Voi străluci ‎contra a trei tipi din elita studențimii.

‎La ananghie, ‎vorbește despre chestia cu Hatfield-McCoy!

‎Doamne, n-ar fi trebuit să-ți spun. ‎E penibil.

‎Hei! O să reușești, da?

‎Trebuie, fiindcă nu te las ‎să pleci la Washington fără mine.

‎Nu vreau să merg fără tine.

‎Am o întâlnire.

‎Dar te iubesc.

‎Te iubesc.

‎- Da? ‎- Da.

‎Și eu te iubesc.

‎Mersi.

‎COSTURI ESTIMATE: 67.825$ ‎COSTURI DIRECTE: 21.390$

‎- J.D., mă bucur să te văd. ‎- Bună!

‎Ai primit sprijin pentru anul viitor?

‎Da, voiam să vorbim despre asta.

‎Știu. Nu e la fel de mult ca în primul an.

‎Jill, am trei slujbe ‎și tot nu-mi permit 21.000$.

‎Cum e săptămâna interviurilor?

‎Bună. M-a căutat cineva, ‎am o cină diseară, interviuri mâine…

‎Salariul unui stagiar e peste 30.000$.

‎Dacă primesc slujba. Dar dacă nu?

‎Îmi trebuie un plan de rezervă.

‎Există vreunul?

‎Aș face mai mult dac-aș putea.

‎O să obții o slujbă, J.D.

‎Sunt sigură.

‎Aș accepta un post de funcționar,

‎dar mă văd și într-un post de stagiatură.

‎Are logică. Lasă-ți căi deschise!

‎Hai să te prezint!

‎Perfect. Aș vrea să întâlnesc pe cineva.

‎Holly! Ai reușit!

‎Brooks! Da, am reușit.

‎Ca editor la ‎Journal,

‎am avut ocazia să întâlnesc ‎oameni de la firmele de top,

‎așa că mi-ar conveni ceva…

‎Scuză-mă.

‎Sună-mă marți!

‎Vin, domnule?

‎Bea! Au numai chestii bune.

‎Roșu sau alb?

‎Alb.

‎Chardonnay ori Sauvignon Blanc?

‎Încearcă Chardonnay-ul!

‎- Mulțumesc. ‎- Spuneai…

‎Da… Scuze.

‎Prietena mea e stagiară ‎peste vară la Washington

‎și speram să vorbesc cu Phillip Roseman,

‎- …pentru că firma lui e… ‎- Uite-l!

‎Cel înalt, cu ochelari.

‎Unde ziceai că ai făcut facultatea?

‎- La Ohio State. ‎- Așa. Multe facultăți de stat sunt bune.

‎Tatăl avocat corporatist e supărat?

‎Desigur. Cu toții avem parte și de asta.

‎Contestații… o schimbare însemnată.

‎E ocupat?

‎Nu.

‎Phillip Roseman.

‎J.D. Vance. Mulțumesc.