The Twilight Zone

E nașpa.

E gunoi.

E o poveste proastă, iar eu, un scriitor prost.

Nu știu de ce mi-am închipuit vreo cinci secunde

că pot scoate din asta altceva decât gunoi.

Sunt un escroc.

Știu că orice scriitor se crede escroc. E un clișeu.

Unii avem dreptate.

De fapt, cei mai mulți avem dreptate,

statistic vorbind.

De ce ne prefacem că sindromul impostorului

înseamnă că nu ești impostor?

Dacă ai sindromul Stockholm, nu înseamnă că nu ești în Suedia.

Ce tâmpenie! Grozav!

„Ciupercă atomică”. N-o să folosesc ideea asta.

De ce s-o faci? Povestea e despre cum lumea explodează,

așa că, evident, nu arăta partea în care explodează.

Cea mai interesantă parte din idee

și John Genialul...

decide s-o omită.

Superbă decizie creativă, Chayefsky.

La fix.

Dacă eram deștept, începeam povestea cu...

CIUPERCĂ ATOMICĂ

Nu e rău deloc.

Da.

„A avut loc un război nuclear.”

„Din oraș au rămas ruine.”

„Aerul e otrăvit.”

„Au murit miliarde.”

Auzi!

Am reușit! M-am prins!

De ce te-ai prins?

De poveste?

E colosal. Trebuie să sărbătorim.

Haide! Să ieșim! M-am baricadat aici de...

Vai! Nu!

Trebuie să mergem la adăpost.

Secerătorii vor veni curând.

Era doar o poveste.

Era doar o poveste.

Îl urmăriți pe Adam Wegman,

un scriitor care, până în seara aceasta,

n-a prea dat atenție

responsabilității sociale pe care o are un artist.

E pe cale să afle că arta nu are doar rolul de a distra.

E pe cale să... Știți ceva?

Cred că ne poate ieși mai bine.

- Sophie e aici? - Taie!

- Am tăiat. - Sophie... Scuze, Owen.

- Nu-i nimic. - Scuze, oameni buni.

Nu mă deranjează. E serialul tău, omule.

Dar pe Betty o cam scoți din sărite.

- Ce? - Ce? Nu.

- Face mișto. - Nu glumesc.

- E scoasă din sărite. - Ești supărată mine?

Voiam să-ți spun că te-ai schimbat.

Măi să fie! Tu te-ai schimbat, Betty.

- Eu fac parte din schimbare? - Ce-ai pățit?

Vreau să zic...

A trebuit să...

- Bună! Ce faci? - Bună, Sophie!

- Vii cu mine? - Bine.

Cred că narațiunea nu e ce trebuie încă.

- Da... - Înțelegi?

Chiar mă gândeam la același lucru.

Evident, vrem să fie cea mai bună versiune posibilă.

Da.

Crezi că e un pic prea evidentă?

Mulțumesc mult. E bine.

Presupun că am putea și s-o abordăm mai metaforic.

Nu știu.

Mi se pare...

Mi se pare că poate transmitem ceva

ce nu vrem de fapt să transmitem cu episodul.

Bine.

Ce vrei să zici? Care parte anume?

Faza cu arta și distracția.

S-o luăm mai ușor?

Adică de ce să se excludă una pe alta?

Bine. Scuze.

Dar nu despre asta e episodul?

Este?

- Tu l-ai scris. - Nu, nu.

Evident că vreau aprobarea ta.

Doar am crezut că vrem să evidențiem

că ești pe teren alunecos.

De la filmele cu supereroi sau prostii SF la idiocrație.

Serialul nostru e SF, nu?

Da, dar e Zona crepusculară.

Adică nu e vorba doar de monștri pe aripa avionului.

Nu-i așa?

Dacă nu se spune nimic important,

sunt doar povești de groază.

Nu-ți plac poveștile de groază?

Ba îmi plăceau când eram mică.

Rod Serling a dus la alt nivel un gen artistic prostesc, pentru copii.

A creat din el artă pentru adulți.

De asta apare în fiecare episod...

- De până acum, nu? - Sigur.

- Dar motivul... - Seth are nevoie de scaun.

Bine. Scuze.

Îmi amintesc, când eram mică,

mă uitam la serial și mă întrebam

ce e Zona crepusculară.

Când ajungem la Zona crepusculară?

- Pricepi? - Profund.

Dar eram copil

și n-am înțeles ce făcea serialul să fie bun.

De asta apărea Rod Serling în fiecare episod.

Să ne repete că Zona crepusculară

nu e o dimensiune alternativă de SF.

Serialul nu e bun datorită prostiilor genului.

Ci datorită mesajului.

Mi se pare că sensul e prezent

în episod, înțelegi?

Ai putea renunța la narațiune.

Să fie simplu.

Să mai scoatem din opoziția dintre artă și distracție.

- Bine. - Așa...

Îl urmăriți pe Adam Weg...

Wen... We...

- Wegman. - Cum o fi.

Un scriitor

care se află în centrul...

unei crize existențiale.

Dă-mi versiunea ta,

iar eu o voi face să sune mișto.

„Îl urmăriți pe Adam Wegman, un om pe cale să afle”

„că linia dintre adevăr și fantezie nu e una continuă, ci discontinuă.”

„Până în seara asta, a trăit într-o lume...”

Nu, nu...

„Urmăriți cum forța artei de a schimba lumea...”

Fir-ar!

„Urmăriți puterea unei povești de a schimba lumea...”

Fir-ar al naibii!

„Urmăriți puterea unei povești de a scrie lumea...”

„...de a îndrepta lumea...”

Fir-ar!

Anna, nu prea pot vorbi acum. Nu e un moment bun.

Deci nu mai răspunzi la mesaje?

- Sunt foarte ocupată. - Da, să salvezi lumea.

- Sophie e aici? - Dar s-ar putea să pierdem Europa.

Nu pot discuta asta acum.

- Trebuie să închid. - De ce te mai sun?

- Pa! Te iubesc. - Sophie...

- Scuze. - Mă întreabă

când e gata noua narațiune.

Fiindcă Jordan așteaptă.

Chiar așteaptă.

Bine.

Am nevoie de două minute.

- Cui i-o trimit? - Trebuie scrisă pe cartoane.

Nu mai avem timp.

Bine, se poate.

Secerătorii vor veni curând.

Era doar o poveste.

Era doar o poveste.

Vă puteți imagina un povestitor

care reușește, în sfârșit, să spună o poveste unică în viață.

Doar că e o poveste cu terori inimaginabile

și viața e chiar a ei.

Numele ei e Sophie Gelson.

Nu prea are răbdare cu zăpăceli sau reverii copilărești ...

- N-am fost eu. - ...dar nu se va putea distanța

sau îndepărta de ceea ce

pândește, neclar, pe fundal,

în propriul ei serial.

E pe cale să afle că, atunci când ce e neclar devine clar,

nu poate scăpa de soarta ce-i este hărăzită...

în Zona crepusculară.

Bine.

Nu eu...

Evident, pare un episod mai bun.

Pe bune, care e faza?

Călătoriți într-o altă dimensiune.

Diferită nu doar prin vedere și sunet, ci mintal.

La granița dintre lumină și umbră,

dintre știință și superstiție.

Așezată între prăpastia fricii

și culmea cunoașterii.

Călătoriți acum printr-o dimensiune a imaginației.

Doar ce ați trecut

în Zona crepusculară.

BĂRBATUL NECLAR

Scuze.

Sunt bine. O să memorez asta.

O să spun fix ce zice.

Da, uite acolo...

Chiar acolo...

Ești bine?

Jordan, nu eu...

N-am scris nimic din aia.

Părea stilul tău.

Glumesc. Normal. Știu.

Nu știu ce s-a întâmplat. S-au amestecat cartoanele.

- Probabil le-a schimbat cineva. - Le-a schimbat cineva.

Dar e tare ciudat. Nu?

De ce ar fi cineva asta?

- Cine? - Poate fi o farsă.