The Boss (El Encargado) - First Season

Copii!

Lăsați calculatorul și veniți la masă!

Aproape am terminat.

Dumnezeule, ce vin bun!

Scumpo,

unde e strecurătoarea de paste?

Femeia asta pune lucrurile pe oriunde.

Ați aranjat masa?

Pun și piper. Puțin.

De data asta le-am făcut pe gustul meu.

Vă anunț ca să nu vă plângeți.

Puțin busuioc.

Gata.

Pun uleiul de măsline la final. Un strop.

Miroase, nu?

Bine, să mâncăm! Dar, înainte, să ciocnim. Nu?

Noroc, familie!

-Bună, Eliseo! -Bună dimineața, Martita!

La revedere, domnișoară!

Bun-venit, domnule inginer!

-Ce faceți? -Bine.

-Carola, bună ziua! -Bună ziua!

Bună, copii! Vă ajut?

-Te rog. Mersi. -Sigur.

-V-a plăcut în Miami? Cum a fost? -Minunat!

-Artilerie grea. -Ce mult o să vă placă!

Atenție să nu lovești ecranul. Să nu-i stricăm vreun pixel.

E foarte fragil.

Acum fiți atent la tocul ușii. Bine?

-Să-l rezemăm de șifonier. -Bine.

-Așa. -E greu, nu?

-Ai grijă să nu zgârii ușa. -Nu, nu.

Grozav!

Germán, să-i dăm lui Eliseo un rând de chei.

Plantele sunt ofilite. Trebuiau să fie udate.

-Îți dăm un rând de chei. -În caz de ceva.

-Cum spuneți dvs. -Mulțumesc!

-Nu! -E doar niște ciocolată.

Da, dar nu trebuia. Bine, mulțumesc!

Sunteți foarte amabili.

O zi frumoasă și bun-venit!

-Mulțumesc! -Mulțumesc!

-Bună! -Bună ziua!, domnule avocat!

Eliseo, ce parfum folosești pentru lift?

-Vânt de primăvară. De ce? -Vânt de primăvară?

-Poți pune ceva mai slab? -Da. Probăm altul.

-Poate lavandă? -Nu știu. Altceva…

-Nu așa oribil. -Desigur.

Ascultă, idiotul de la șase A… Cum îl cheamă?

-Augusto. -S-o lase mai moale cu petrecerile.

Niște tâmpiți urcă și coboară cu beri și aici nu e bar.

-Altfel, vorbim cu părinții. -Mă ocup eu, domnule avocat.

Bine. Eliseo, o întrebare:

De când lucrezi aici?

Din 1992.

-Deci de câți ani? -În octombrie se fac 30 de ani.

Treizeci de ani? La naiba!

-De ce? -Ce?

-De ce? -Ce anume?

De ce întrebați?

Nu, nu e nimic.

Mă gândeam zilele trecute… Eram curios.

-Pa! -O zi frumoasă, domnule Zambrano!

Scuze, Eliseo. Trenul a întârziat la Ramos Mejía și…

Du astea la apartamente.

Cartonaș galben. Te avertizez.

Da, scuze.

Gata, Eliseo.

Bine. Te conduc. Vino!

-A fost doi D, nu? -Da.

-Cât le-ai luat? -Paisprezece mii.

Auzi… Paisprezece mii?

Ce problemă avea aparatul doamnei de aer?

Filtre murdare… I-am băgat freon

-…și am făcut revizia generală. -Revizie…

Ce naiba e asta? Revizie generală?

-Ai băgat freon sau nu? -Da, sigur.

Mereu bag freon.

Bine, dă-mi patru mii.

-Dar mereu a fost 10%. -A crescut.

-Mă omori. -Toate cresc.

Inclusiv partea mea.

Ușurel. Nu fi grosolan. Grăbește-te.

-Iată. -Te sun în caz de ceva.

Bine.

-Ce faci, Eliseo? -Victor, cum îți merge?

-Bine. -Astăzi avem de toate.

E și o salată Caesar neatinsă.

E împachetată ca la livrare, nedeschisă.

Ai un ursuleț de pluș care arată bine. Necesită o spălare

și gata. O curea împletită.

Nu știu de ce au aruncat-o. Arată bine.

-Mulțumesc! -Nu ai de ce.

În punga asta e un vas cu aburi din bambus încă funcțional.

-Grozav! -Noapte bună, familie!

-Mersi! -Nu ai de ce.

-Copii, spuneți la revedere! -Pa!

-Doamnă avocat. -Eliseo, ce faci?

Cu dvs., toți pasagerii sunt la bord.

Nu am parcat mașina bine. O poți muta tu?

-Sigur. -Mersi! Noapte bună!

Noapte bună! Somn ușor!

Drăguța de tine!

Da, Zambrano. Lucrez aici de 30 de ani.

Ce-ți pasă ție?

La muncă!

Nu te sâcâi.

Bună, Paola!

-Bună, Eliseo, ce faci? -Bine. Ce e, Thiago?

E supărat. Nu vrea să meargă la școală.

Am ceva pentru supărare.

Pentru tine.

Ce ciocolată bună!

Împarte-o cu prietenii la școală

și petrece o zi frumoasă. Cea mai frumoasă.

Ce spui?

-Mulțumesc! -Cu plăcere.

-Pa! -Mulțumesc!

Ai citit e-mailul meu?

Da. În weekend îl citesc cu atenție. E în regulă?

Eliseo ar fi problema, nu?

Mă ocup eu de Eliseo.

-Mă scuzați, iau celălalt lift. -Nu, urcă!

Serios? Bine. Mă scuzați.

Bună ziua!

-Bună! -Bună ziua!

-Eliseo, scuză-mă. -Da?

Poți trece pe la mine? Îmi picură robinetul. Îl poți repara?

Desigur. Ce zici de mâine?

Da, când poți.

-Mulțumesc! -Nicio problemă.

Bună! Eu sunt.

Ascultă-mă cu atenție! E important.

Am dat peste vulpoiul de Zambrano.

Avea o atitudine suspectă.

Vorbea cu Florencia, arhitecta de la doi A,

și l-am auzit zicând: „De Eliseo mă ocup eu.”

Află ce pun la cale.

Beba, eu sunt! Intru!

Intră! Sunt în bucătărie. Fac ceai.

-Vrei ș tu? -Nu, scumpo.

Mersi! Ce faci? Ți-am adus pensia.

Mulțumesc, Eliseo!

Vai!

Ți-am luat pensia, dar am cheltuit din ea la păcănele.

Ce?

-Am spus că nu am adus toată pensia. -Ce?

Ce idiot ești!

-Ești tare de urechi, Beba. -Taci!

Te iubesc mult, Bebita.

-Beba, vreau să-ți spun ceva. -Da?

Am dat peste Florencia, arhitecta de la doi A,

care era cu Zambrano,

și i-am auzit vorbind de mine.

-Despre ce? -Asta vreau să aflu.

De asta te întreb. Știi ceva?

Nu, nimic.

Și eu l-am întâlnit și mi-a zis să nu ratez întâlnirea proprietarilor.

-A zis ceva de mine? -Nu.

Mi-a zis doar să fim toți prezenți pentru că e important.

-Important? -Da.

Pe ordinea de zi

e renovarea stratului de flori. Ce e important?

-Nu știu. -Nu știi, Beba,

dar trebuie să fie altceva.

-Ce vrei să zic? -Ciulește urechile.

-Așa voi face. -Așa.