The Terror

Din episoadele anterioare...

O prezență malefică sălășluiește în acest spital.

E însuși diavolul.

Pacienții aduc acuzații greu de ignorat.

Dr. Walter îl obligă.

Nu-l pot vedea, dar simt cum mă privește.

- M-a atacat din spate. - Cine?

Colegul meu de cameră crede că-i diavolul.

„Develle?” Sau te referi la Ahriman?

- Ți-a arătat? - Da.

Mi-a arătat că ori suntem noi, ori el.

Intră, Dory.

Mă bucur c-ai venit la mine și n-a trebuit să trimit după tine.

M-am gândit c-ai auzit ce s-a întâmplat la Sal.

Aud totul.

Ia loc.

Pacienții nu sunt ascultători de zile întregi.

Nu și-au luat medicamentele deloc.

Multă lume nu-și ia pastilele și sunt foarte bine.

Aruncați la gunoi ani de tratament pentru o clipă de plăcere.

Cine te-a convins să faci asta, Dory?

Nimeni nu mă face să fac nimic. Eu iau propriile decizii.

De când?

Eu știu ce-i bine pentru tine, Dory. Știu asta de ceva timp.

Spune-mi, cine a fost? Cine te-a inspirat?

Recunosc, mă intrigă.

De ce nu-l trimiți la mine? Vreau să vină la o ședință.

N-o să vină.

Nu-mi place tonul tău, Dory.

Ce altceva-i nou?

Se pare că situația-i mai gravă decât am crezut.

E o influență negativă, Dory. Te face să regresezi.

Refuzi îngrijirea, nu-ți iei pastilele.

Mă contrazici.

Nu!

Te vreau ascultătoare, Dory.

Mă bazez pe cooperarea ta.

Acum... hai să-ți punem mintea în ordine.

Nu!

Nu!

The Terror: Diavolul din argint - S03E04 „Un număr în sistem”

Mamă, lasă-mă să-ți verific vânătaia de la ochi.

E superficială. Trebuia să știi asta, asistentă Esther.

La mine-n spital, într-unul adevărat, am examina acea vânătaie,

să ne asigurăm că ești bine, să nu te trimitem doar cu compresă.

Ia loc!

- Încălțarea. Plecăm în zece minute. - Bine, mămico.

Vezi?

Nu-i superficială. Te doare.

Crezi că știi mai bine decât mine.

Știi ce cred? Că ar trebui să te pensionezi.

Fă-ți griji de serviciul tău, nu de ce ar trebui să fac cu al meu.

Pacienții mei sunt mai bolnavi decât va fi cineva din familia asta.

Tu roagă-te pentru ei.

Nu te plătesc destul pentru riscul suferit.

Nu-i vorba de plată. E vorba de oameni.

Familiile lor i-au abandonat.

Unele nu s-au întors niciodată.

Nici să-i viziteze o singură dată.

E internat un bătrân. N-a fost vizitat niciodată.

E internat la New Hyde de dinaintea angajării mele.

Niciodată n-a fost vizitat.

Dar nu contează,

fiindcă în fiecare oră din zi,

e închis singur...

plin de iluzii.

Uneori, devine violent.

Mămico, pari speriată.

Asta nu înțelegeți voi.

Omul ăla, oricât de imoral ar fi, nu m-a atins niciodată.

Îl simte pe Domnul în mine. Pe ceilalți îi atacă, dar pe mine nu.

Va muri în acel loc uitat de lume. Cum pot să-l abandonez?

În ziua judecății, cum îi pot spune Domnului,

„ți-am abandonat oamenii?”

- Nu. Au nevoie de mine. - Da, dar și noi avem, mamă.

- Dacă ți se întâmplă ceva acolo? - Pentru ce aveți nevoie de mine?

Să am grijă de copil, să fac mâncare și să fac curat?

Merg să-mi iau paltonul. O să merg cu autobuzul la serviciu.

Un serviciu unde voi merge în continuare până voi decide altceva.

Tipul m-a recunoscut, din formația Rhino. Eram groaznici.

Eram toboșar. Eram destul de bun. Mulți ziceau că-s ca Dave Lombardo.

Și el a lovit-o pe Loochie, iar eu eram:

„Nu poate face asta. Trebuie s-o protejez.”

Da, eroul american.

Da. Și... L-am bătut pe umăr și apoi l-am doborât.

Apoi m-a atacat și el, iar eu l-am lovit și...

E lumpia.

Le-am făcut împreună cu mama... pentru voi toți.

Cu ce ocazie?

M-am gândit că vă veți bucura.

- Stă de mult timp așa? - De azi-dimineață.

Dory, ești bine?

Dory!

- Nu trebuie să facă parte din plan. - Nici n-avem vreun plan.

Plus, Dory cunoaște unitatea. Avem nevoie de ea.

Ce naiba-i cu ea?

Din când în când, intră în starea asta.

- Nu ne putem baza pe ea. - Taci. Da, bine.

Stau cu ochii pe noi ca pe butelie. Da? Vorbim mai târziu.

Dory cunoaște spitalul, dar știe cum să omoare bestia?

- Ce ai spus? - Melodia „Numărul bestiei.”

Melodia celor de la Iron Maiden. Ceva de genul...

Ce am văzut? Pot să cred?

Că ce am văzut aseară a fost adevărat Și n-a fost fantezie

Știi melodia?

Eu o prefer pe Celine Dion.

Dory.

- Ești nebună? - Uită-te la locul ăsta. E haos!

Nu-i nicio supunere aici.

Nu știam că Josephine aduce mâncare. Mănâncă deja. Lasă-i.

- Și fără telefon în secție. - Nu mă poți trage de ureche...

Credeam că m-am făcut înțeles când v-am spus

că suntem cu ochii-n patru, toate protocoalele activate.

- Doar că... - Asta înseamnă...

fără telefoane în unitate.

Iartă-mă.

Când a început New Hyde să servească rulouri?

- Sunt lumpia. - Lumpia.

Furculițe de metal?!

- Isuse! - Mama le-a împachetat!

- Scuză-mă. - Scuze.

Scuză-mă. Pot să...

- Nu-i suficient. - E un început.

Directorul Cleave e pe drum.

- Cine? - E de la comisia de evaluare.

Se pare că pizzeria noastră favorită a depus o plângere oficială

împotriva spitalului.

Și am impresia că dr. Badger

a trimis vorbă conducerii.

- De ce spui asta? - Fiindcă a plecat.

N-a programat o altă oră pentru clubul de carte.

N-a trimis factură pentru ultima oră, nu răspunde la telefon.

Și când l-am vizitat la ultima sesiune, mi-a aruncat priviri înțepătoare.

Dar căruciorul său de cărți e încă aici.

Cum să plece fără niciun cuvânt?

Ce crezi? Că se ascunde la mine-n pantof?

Și când vine? Directorul Cleave?

- Nu te anunță când vine furtuna. - Așa-i, știi doar când te lovește.

Comisiei nu-i trebuie motive pentru a ne închide.

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că ar putea veni, oprește lumina,

pune lacăt pe ușa de la intrare și posturile noastre dispar.

Trebuie să avem grijă.

Trebuie să fim... perfecți.

Altfel, s-a zis cu New Hyde.

Uite-o că vine.

- Ne urmăresc de aproape. - Știu.

Bun. Așteptăm stingerea.

Tăbărâm pe ușa din argint și o deschidem.

Eu îl trag afară și-l înjunghii până nu mai mișcă.

E destul de direct.

- E o prostie. Planul tău e prost. - Loochie are dreptate.

Ultima dată când l-ai întâlnit, aproape că te-a omorât.

Ușa-i securizată.

Nu treci de ea nici cu-n baros.

Trebuie să fim mai inteligenți.

Vine din umbre. Dacă am face la fel?

Spitalul e mult mai mare, nu-i doar unitatea noastră.

Putem obține acces în secțiile abandonate.

Sunt puțuri, pervaze pe care te poți urca.

Vei cădea.

Vei muri.

O vor numi sinucidere. Sfârșit.

Injecția în fund.

- Poftim? - Injecția în fund.

Sedativele pe care ți le injectează când ești foarte agitat.

Termenul medical pentru „injecția în fund” este Haloperidol.

- Să-i spunem așa. - Nu, îi spunem injecție în fund.

Bine, concentrați-vă.

Operațiunea... injecția în fund.

Sugerezi să-l tranchilizăm cu Haloperidol.

O să muriți.

O să murim toți din cauza voastră.

Cum am spus... ori suntem noi, ori el.

Te voi duce la el.

Poate fi ascultător.

O să lucreze cu tine.

Poate fi prietenul tău dacă faci ce-ți spune.

Dory, ce vrei să spui?

Spune că...

e în cârdășie cu acel diavol.

Nu. N-am spus asta!

- Am spus... - Ai spus că-mi poate fi prieten.

- El știe ce-i mai bine. - Tu de partea cui ești?

De partea care vrea ca rănirile și decesele să se oprească.

Aproape că m-a făcut una cu pământul și acum ți-e prieten? Asta ne spui?

Ai luat cheile.

„Și nu ne duce pe noi în ispită.”

Face tot ce-i spune.

- „Ci ne izbăvește de cel rău!” - Ce ți-a spus să faci?

- Ce ai spus, Dory? - Tu!

Lucrezi cu chestia aia? Ce ți-a spus să faci?

- Ce ai făcut? - A omorât oameni!

- Înăuntru! - Dory, ce ai făcut?

Să mergem.

Spune-i prietenului tău c-am să vin după el!

Treci înăuntru.

Du-te-n camera ta. Calmează-te.

A spus să mergi. Du-te-n camera ta.

Pari obosită.