Cold Courage

DIN EPISODUL ANTERIOR

Poziția țării e foarte clară.

Ne-am opus și-am spus: „E timpul unui nou început.”

Tipul ăsta vine de nicăieri,

aruncă o cărămidă și dispare. Izbucnește iadul.

Băiatul, Amjad, e rănit la mitingul lui Fried.

Tatăl său, Muhammed Latif.

N-are legături politice sau extremisme de nicio culoare.

Pe Amjad îl țin aparatele-n viață. Nu cred că scapă.

N-ai intrat în mine întâmplător la miting, nu?

- Contează? - Dă-mi telefonul!

- Cine naiba sunteți? - Noi rezolvăm lucruri.

Oferim o voce oamenilor ce se simt ignorați.

Sau îi ajutăm să găsească un criminal.

Nina!

Încă ai pandantivul.

Scuze. Nu pot sta în Londra.

De ce? Vorbește cu mine.

Mai bine să nu știi.

- Cum ai cunoscut-o pe Nina? - Prin muncă.

Ai vândut sex?

Mamă, sunt eu. I-ai dat cumva adresa mea?

Lui Matti! Dar ce... Nu se poate schimba!

Lucrăm de ceva timp împreună, Nina. Suntem prieteni.

Uneori, prietenii mei trebuie să vadă ce se întâmplă cu ei

dacă nu-s mai prietenii mei.

Nu dau doi bani pe politică.

Am o meserie. Grafician.

Lucrează pentru cine vrei dar prefer s-o faci pentru mine.

Ce? Studioul are nevoie de graficieni?

De-un designer în campania lui Fried.

Aarne!

Aarne!

Aarne!

Aarne.

Sânge Rece - S01E02 „Calul Troian”

LONDRA, 5 LUNI ÎNAINTEA ALEGERILOR

Anglia pe care o iubim.

Să fie oare ceva mai britanic decât melodia lui Charlotte?

Dar sunt unii în Anglia ce cântă pe-o notă diferită.

Nu vom dicta niciodată cum vor trăi oamenii în țara lor.

Dar asta-i Anglia. Am oferit lumii pe Shakespeare,

Newton, Magna Carta, Mick Jagger.

Dar serios. Libertatea nu-i niciodată gratis.

De aceea, suportul vostru financiar pentru partid este vital

în oprirea strigătelor muzicale ale multiculturalismului

ce recent a adus teroare pe străzile noastre.

- Dl Fried! - Fără întrebări!

Cum s-a vorbit, doar poze!

Dacă cei din presă ne vor scuza,

sunt de-ale gurii pentru voi în spatele vostru.

Noi dăm randament când suntem cu spatele la zid.

Știm cum să câștigăm și știm cum să ne distrăm.

Așa că... distracție.

Dl Fried. Melodia lui Charlotte a fost mișcătoare. Mulțumesc.

Dar cum rămâne cu băiatul rănit la mitingul dvs?

Comentați legăturile dvs cu susținătorii neonaziști?

Fără întrebări.

Stai, dacă vrea să știe, îi răspund.

Mă lasă rece violența

și sper cu tărie ca Amjad să se recupereze complet.

Dar nu mă înțelege greșit,

comunitatea sa e responsabilă pentru acest lucru.

- Ei au început. - Unii spun că tu ai început.

Un miting în spatele comunității musulmane?

Parcă eram în Marea Britanie.

Spre deosebire de Franța, n-avem zone interzise. Ei au început.

Noi iubim copiii. Ei cred în omorârea cu pietre.

De la Lia cu dragoste.

Fata ce l-a lăsat era în echipament sportiv, probabil localnică.

Poate vreo iubită.

Amprentele de pe felicitare nu aparțin niciunei persoane din sistem.

Poate fiindcă nu-i de p-aici.

Intră.

Am greșit cu Nick. Îmi pare rău.

Nu voiam să facem filmarea publică.

I-am oferit toate șansele să se retragă.

Trebuia doar să-și asume și știi ce ne-a zis?

- Să mergeți naibii. - Exact.

Vezi? Și eu pot citi minți.

Eu nu citesc minți, citesc oameni.

N-am mai auzit de Nick niciodată, până la petrecerea ta.

Vrei să te cred?

Bine.

Aveam opt ani când s-a întâmplat prima dată.

Stăteam în saună cu familia

și mă uitam la unchiul meu și-l întrebam de ce...

nu-și părăsește soția, pe mătușă-mea.

Apoi m-am uitat la verișorul meu, Arvo.

Apoi l-am întrebat de ce se gândește mereu la băieți.

Părinții credeau c-o fac să atrag atenția.

Dar nu era așa.

Apoi m-am uitat la mama și-am văzut...

Am văzut cum creștea frica și mânia.

Știa că nu mă va afecta.

Cum adică?

Probabil au pus punct căsniciei, pe lângă altele.

Mama, trăiește în Germania.

Tata trăiește în Finlanda cu frățiorul meu, Aarne.

Finlanda, se împacă cu trecutul.

Vrei să bem ceva?

- Nu, mersi. - Sigur?

- Am ieșit la alergat. - Acum nu mai.

Ești bolnavă.

Dacă ești bolnavă, asta te va ajuta.

Nu eu sunt, tu ești. Ar trebui să alergi puțin.

Ia o dușcă. O guriță mică.

Tata deținea cea mai bogată mină de aur din întrega Europa.

Norocoasa de tine.

Extracție prin injecție chimică.

Otrăvea pământul.

Așa c-a închis-o și-a vându-o.

Să nu se mai deschidă niciodată.

Dar sunt zvonuri că cineva vrea s-o redeschidă.

De fapt, e acolo chiar acum. Încearcă să afle ce se petrece.

Ce naiba se petrece aici?

De ce nu faci o abracadabra și găsești un proprietar nou.

Nu merge așa.

Eu văd motivele oamenilor.

Fără supărare, eu...

N-am nevoie de predicțiile tale, băutura sau arborele tău genealogic.

Nu am. Nu-mi pasă.

Vreau doar să știu unde-i Nina.

Destul de corect.

Spune-mi, unde-ai întâlnit-o pe Nina?

Ești bine?

Aștepți pe cineva?

Cauți de muncă?

Ce fel de muncă?

Depinde de fată.

Nu. Mulțumesc.

Bine. Baftă.

M-a luat în acea seară. Mi-a oferit un loc unde să stau.

Când nu aveam nimic.

Și așa a început.

Nu mai! Mai puțin și dormi.

Nu te plătesc când dormi.

- Poftim, puneți ăsta. - Ce-i?

Șeful vrea să-l purtăm.

Nu-l da jos niciodată când lucrezi.

Ești gata? Bun.

Salutare! Bine ați venit. Cum sunteți?

Mă bucur să te văd. Intrați.

Arăți minunat. Bei ceva?

Și-am fugit.

Am lăsat-o acolo. Cu patru bărbați...

pentru tot restul serii.

Tu află dacă femeie fără față-i Nina

și eu voi lucra pentru dl Fried.

Bine?

Da.

Așa facem.

M-am gândit la broșurile tale.

Da, momentan nu te mai putem plăti.

Nu-i vorba de bani.

Când l-am auzit vorbind pe dl Fried, am fost...

Recunosc, m-a impresionat. Vreau să mă ofer voluntară.

Pe bune? Ai mai lucrat în vreo campanie politică?

Nu... Eu creez broșuri.

Dar pot face altele mai bune. Pe gratis.

Parcă-ți trebuiau banii, nu?

Am prins câteva schimburi în plus la serviciu.

Săraca de tine.

Oricum, m-ai câștigat la gratis!

Va fi un interviu, dar vei fi recomandată

- de mine! - Super!

- Trec p-acolo după muncă. - Super.

- Mersi. - Ne vedem.

Pa.

Timothy Younger. Deține o companie de echipament sportiv.

Crede cu tărie într-o Anglie pură,

chiar dacă angajează mulți străini pe salarii minime.

Sir Jeremy Walsh, fost militar.

Anul trecut s-a diversificat pe piață: închisori private.

Antonia Gallagher. Șeful partidului.

O doamnă dură. Cu rădăcini de dreapta.

Și aia-i dna Annabelle Fried.

Căsătorită cu prințul nostru acum trei luni.

Reții toate astea?

Da.

Bun.

S-a folosit acid pe față pentru ca identificarea să fie dificilă.

Nu-i putem da un nume victimei.

Cineva din presă, și știu cine a fost,

a decis s-o numească „Femeie fără față.”

Nu-mi place acel nume.

Sunt hotărât să schimb acest lucru.

Și suntem determinați să prindem pe cel responsabil.

Mulțumesc, asta-i tot.

De ce-a fost numită „femeia fără față?”

L-ați auzit. Fără întrebări.

Ți-e foame?

Nu, mersi.

- Ce e? - Cel ce-a început asta.

Află cine-i, vreau un nume înainte ca presa să afle. Da?

Bine. Te sun.

Singurul avantaj al închisorii e că aveai timp de gândire.

Doi ani jumate. Puțin cam nedrept, când...

alții sunt liberi.

Ia loc.