Science Fell in Love, So I Tried to Prove It

ȘCOALA WILLARD R ABBOTT

Nina! Ce formulare minunată!

„Filmul meu preferat e Povestea jucăriilor și personajul preferat e Woody.”

Bun. Și al meu.

De fapt, îl prefer pe Buzz. Îmi place că-i ambițios. Nu-i așa?

- Da. - Bun. Ia să văd!

Brittany. „Filmul meu preferat e Gangster american,

iar personajul preferat e Frank Lucas.”

Bun. O frază bine construită!

O să vorbesc a treia oară cu mama ta despre filmele pe care le vezi acasă.

Domnișoară Teagues, Andrew m-a lovit!

Andrew, cere-ți scuze!

Un, doi, trei, patru...

Janine Teagues. Predau de un an la clasa a doua, la școala Abbott.

Opt, nouă.

Eu sunt școlită la Philadelphia.

Sunt mândră că am supraviețuit și că acum predau aici.

Trei președinți s-au succedat după acesta.

Cartea e veche. Le-am lipit pozele celorlalți.

Problema principală în domeniul educației este lipsa fondurilor.

Autoritățile susțin că n-au bani,

dar investesc milioane în renovarea stadionului echipei Eagles, din vecini.

Ne descurcăm cum putem. Personalul este extraordinar.

Sunt profesori minunați.

Îi admir pe toți.

Vă rog! Luați loc!

Îi admir pe cei vârstnici. Cei tineri încă învață meserie.

Asta dacă nu plecăm.

E greu, dar am intrat în învățământ ca să-i ajut pe elevi să supraviețuiască.

Am învățat multe în primul an. Mă simt stăpână pe situație.

Jamal, ce faci?

Mă trecea! Budele sunt defecte!

De asta faci pe covor?

ȘCOALA WILLARD R ABBOTT

COLABORARE MOTIVARE INOVAȚIE EXCELENȚĂ REALIZĂRI

Janine, de ce strângi covorul?

Erica, spune-mi „domnișoara Teagues”. Sunt un adult.

Deși avem aceeași statură. Și covorul e plin de pipi.

Dar unde stăm la ora de povești?

Găsesc eu o soluție.

E grav că am pierdut covorul.

La clasele primare, covorul e locul unde se adună copiii.

Are efect de calmant.

Un calmant uriaș, pe care se așază copiii.

Janine, dă sonorul mai încet, te rog!

Predau litera C la clasa zero, dar copiii sunt mai atenți la cântec.

Are priză nebună la cei mici.

Copii, luați loc, vă rog!

Copii, o să număr până la trei. Un, doi...

Nu stau să număr. Jos!

Sunt Barbara Howard, femeie cu frică de Dumnezeu.

Muncesc. Mă duc acasă.

Îmi fac manichiura săptămânal. Ador să predau.

Incredibil, doamnă Howard!

Abia aștept să învăț cum se face! Unde ți-s elevii?

Sunt înșiruiți pe hol.

Serios?

E COOL să fii BUN

Bună dimineața, domnișoară Teagues!

Îmi amintești de profesoara mea preferată din a treia, doamna Elliot.

Elegantă, se pricepea la copii, făcea minuni cu pistolul de lipit.

Mulțumesc! Ești foarte amabilă.

Voiam să-i calc pe urme. Era obsesia mea.

Mi-a scris în carnet așa:

„Îi trebuie prieteni. Cam agasantă.” Ce glumeață era!

Ai primit e-mailul meu? Poate ne vedem după ore...

Nu. S-o fi dus la mesaje nesolicitate.

Ciudat că numai la tine se întâmplă asta!

Stânga-mprejur!

Pa, mami! Scuze! Doamnă Howard. Pa, doamnă Howard!

Incredibil! Rachel Maddow mi-a retransmis mesajul pe Twitter!

- Măi să fie! - E ca și cum aș lucra la MSNBC.

Sunt Jacob Hill.

Îmi place să predau istorie, dar trăiesc în prezent.

Ne-am angajat anul trecut, cu alți 20 de profesori.

Suntem printre cei trei rămași.

Ne-a apropiat experiența traumatizantă.

Vrei un sandvici cu carne și brânză de la băcănie?

Nu de acolo. Vânzătorul îmi zice „față-palidă”.

Ți-o spune cu drag. Dacă nu-ți place, poți să-l admonestezi.

Nu! E o chestiune rasială, s-a și scris despre asta!

Robin DiAngelo zice: „Când admonestezi oameni...”

Melissa, spune-i marelui Ta-Nehisi Coates

că băcanul îl alintă când îi zice „față-palidă”!

Poate pe Zach Ertz. Pe el îl insultă.

Melissa... Schemmenti. Profesoară la clasa a doua.

- Jumătate din o sută? - Cincizeci!

Iar o sută de dolari se mai numește „sutar”.

Ești sicilian? Italian?

Din sud?

Sunteți mână-n mână cu gaborii? Spuneți-mi!

Oameni buni, îmi trebuie alt covor.

- Al meu e compromis. - Și al meu.

L-am scuturat și astmaticii au ajuns la cabinet.

Al meu e distrus.

Și nu-l poți acoperi cu folie de plastic, ca pe o canapea.

Salut! Ce faceți, drăgălașilor?

- Ce ziceți de echipa de filmare? - Ne distrage. Ne pune bețe-n roate.

Dar e interesant! Apărem la TV!

Pentru că filmează școlile de stat fără fonduri și prost conduse.

Nu există publicitate negativă. Uitați ce bine o duce Mel Gibson!

Tata în război cu tata 2!

Ava e directoarea școlii.

Își abordează îndatoririle într-un mod cu totul aparte.

Nu-și face treaba, de asta e aparte!

Aici erai! Putem vorbi puțin?

Vreau un asistent! Sunt depășită cu descreierații ăia!

Unul mi-a zis de dimineață să am grijă!

- Nu știu ce a vrut să zică. Ajută-mă! - Liniștește-te! Sunt copii.

Un asistent trebuie plătit. Nu-s bani.

- Da, dar... - Să-ți rețin ție din leafă?

- Nu... - Așa ziceam și eu!

Dacă nu primim asistenți, poate cumpărăm covoare noi?

Numai pretenții aud de la voi!

Dar Barb, profesoară bună, cu vechime, nu se plânge niciodată.

- Care e secretul? - Știu că n-ai cu ce să mă ajuți, Ava.

Ce înțelegătoare e! Fiți ca doamna Howard!

Dar eu nu-s ca ea.

Tina, pune-i să numere! Se liniștesc până ajung la 40.

Nu.

Dacă m-ați susține, chiar m-ați ajuta!

Susținerea mea o să te ajute ca sutienul ăla vechi de cinci ani!

Nimic nu e cu neputință.

Melissa a obținut pentru clasă case de marcat de jucărie.

Nu-s de jucărie. Știu un tip care a demolat un Walmart.

Am pile peste tot.

Și la cei care renovează stadionul. Vă trebuie armături?

Nu.

Melissa e descurcăreață și capabilă.

Și profesorii tineri sunt capabili...

Pe bune? Atunci de ce chelește dra Schwartz?

De ce iese Jacob la fumat din cinci în cinci minute?

- E țigară electronică... - De ce nu rezistați nici doi ani?

Dispăreți mai iute ca pâinea caldă.

Știi ceva? Să insistăm cu covoarele.

- Da. - Înainte, predam în Zimbabwe.

La Profesori fără frontiere am învățat...

Jacob, nu ți-am zis să nu povestești de Africa?

- Mi-ai zis. - Încetează! E ciudat.

Profesorii noi nu rezistă mult aici.

Dar punem suflet și suntem capabili să ne facem meseria.

Dra Schwartz i-a tras un șut lui Rajon și copiii fac ca toți dracii pe hol!

Poftim?

Gata!

- Liniștiți-vă! - Copii!

- Ce-i? - El m-a lovit primul!

Minți!

- Eu mint? - Gura! Liniștiți-vă!

O fi încercat cu număratul?

Hai la cabinetul medical.

Nu-i cârpești pe copii. Nu se face așa ceva!

- Îi ameninți. - Zbieri la ei.

- Ameninți părinții. - Îi faci nițel de rușine.

Am amenințat și un bunic.

Dar nu-i tragi un șut unui copil.

- N-ați pus pariuri? - Bun! Deși nu-i a bună.

Dra Schwartz a sărit calul. N-a ținut clasa în frâu.

- Tu ai angajat-o. - A zburat.

Mi-au dat multă putere. E grozav!

Domnul Johnson va vedea de clasa ei.

Omul de serviciu?

Ei conduc lumea, copii.

Poate anunțăm inspectoratul. Un copil a fost vătămat...

Stai! S-a rezolvat. N-au de ce să afle că a fost vătămat un copil sub ochii mei...

Sub ochii întregii școli!

Ava, nu s-a rezolvat.

Un moș de 70 de ani care l-a votat pe Kanye predă Sociologie.

Avem nevoie de ajutor. N-avem bani...

Bine! O să cer niște fonduri de urgență

pentru creioane, asistenți și ce vă mai trebuie.

- Și covoare? - Sigur! Trimite cerere pe e-mail.

Doar nu mă doare mâna!

Așa e viața de director.

Da! Ai auzit? Cere și vei primi!

- Îți aduc două. - Bine.

Bună ziua! O caut pe doamna Coleman.

Da, este...

Bună!

Sunt Gregory Eddie, suplinitorul profesoarei care a lovit un elev.

Suplinitorul! Scuze.

Credeam că mi-au chemat un dansator exotic.

Bun...

Îmi pare bine, tinere.

- Și mie. - Da. Îmi pare bine, Ryan.

Mă cheamă Gregory.

Vedem câți purici faci pe aici, apoi o să-ți rețin numele. Bine, Tim?

Da! Omul meu!

Ca un profesionist. Îmi place.

Sunt Jacob. Mă bucur că mai avem un bărbat.

Suntem păsări rare.

Am cu cine să vorbesc despre sport. Îți place tenisul feminin?

Sau, cum îi spun eu, tenisul normal.

Sunt suplinitor, dar vreau să fiu director.

Am studiile necesare.