The Prom

‎Să trecem la vot.

‎Cine e pentru…

‎Contra.

‎LICEUL JAMES MADISON

‎Asociația Părinților și Profesorilor ‎are niște reguli pentru bal.

‎Fetele trebuie să poarte rochii decente.

‎Băieții poartă costum sau smoching.

‎Dacă un elev vine însoțit, ‎partenerul trebuie să fie de sex opus.

‎Nu-i puteți da interdicție elevei?

‎Ni s-a spus că se lasă cu proces ‎dacă îi interzicem participarea.

‎Mi se rupe sufletul, dar n-avem de ales.

‎- N-o să fie niciun bal. ‎- Dnă Greene, o întrebare.

‎Uite-o pe Emma! Vreun comentariu?

‎- Poți răspunde la câteva întrebări? ‎- O declarație?

‎Emma, ce părere ai despre decizie?

‎NETFLIX PREZINTĂ

‎Sunt Frank DiLella, cu emisiunea ‎On Stage.

‎Suntem la premiera ‎lui Eleanor! ‎The Eleanor Roosevelt Musical,

‎cu incomparabila Dee Dee Allen.

‎- Dee Dee! Ești vedetă pe Broadway. ‎- Da.

‎Tu poți să-ți alegi rolurile. ‎De ce ai ales-o pe Eleanor?

‎Eleanor Roosevelt a fost o femeie ‎curajoasă, puternică și charismatică

‎de care n-a auzit nimeni.

‎Povestea ei trebuie spusă.

‎Oamenii trebuie să știe ‎că lumea poate fi schimbată,

‎fie că ești o primă-doamnă ștearsă, ‎între două vârste,

‎fie că ești vedetă pe Broadway!

‎Barry Glickman! ‎Ai fost fantastic în rolul lui FDR.

‎Când am intrat în pielea lui FDR… ‎Adică în scaunul cu rotile…

‎Am avut o revelație.

‎Mi-am dat seama că nu e nicio diferență

‎între președintele SUA și o vedetă.

‎Amândoi avem putere. ‎Puterea de a schimba lumea.

‎E o responsabilitate apăsătoare.

‎Să vorbim de pregătire.

‎Când sunt personaj, o iau razna

‎Mă bâlbâi, mă-mpiedic, suspin

‎Fac publicul să-mi simtă durerea

‎Iar dacă nu pleacă deprimat ‎Înseamnă că nu mi-am făcut treaba

‎De câte ori găsesc un rol ca Eleanor

‎Artista din mine înflorește

‎Îmi pun peruca ‎Și proteza dentară

‎Și știu că schimb vieți

‎Când fac tuberculoză, în actul al doilea

‎Și cei care sunt goi pe dinăuntru

‎Strigă‎:‎ „Bravo!”

‎Bravo!

‎Prima cronică. ‎Star-Ledger, ‎din New Jersey.

‎Nu-mi spune…

‎decât dacă e foarte bună ‎sau preponderent pozitivă.

‎Zice că suntem fantastici!

‎Doamne!

‎Suntem fantastici și cred că o merităm

‎Asta e sigur

‎Dar înseamnă și că turul ăsta de forță

‎N-o să fie forțat la un tur

‎Pentru ‎Eleanor! ‎Să rămână veșnic în scenă!

‎Pentru ‎Eleanor!

‎Noroc pentru un spectacol așa de măreț

‎E copleșitor să-l urmărești

‎Iar dacă rămânem în scenă ‎S-ar putea să însemne

‎Că în vreo zece ani

‎O să facem partea a doua!

‎Pot prezice ce spun cronicile

‎Înainte să apară următoarea

‎E epocal

‎- Cutremurător! ‎- Viu!

‎- Răpitor! ‎- Răscolitor!

‎- Dureros! ‎- Pe scurt, scrie istorie

‎De asta se luptă orice actor

‎Pentru adularea

‎Și recompensa

‎Pe care le primește

‎Pentru că schimbă vieți!

‎Asta facem.

‎Vin și celelalte cronici!

‎New York Post, ‎Associated Press, ‎New York Times.

‎The New York Times!

‎Ce este?

‎- Uau… ‎- Ce se întâmplă?

‎Nu e cronica dorită ‎când ai vânzări slabe în avans.

‎Ne pune capac.

‎Ce nu le-a plăcut? Partea de hip-hop?

‎Da, dar nu doar asta.

‎- Doamne, Sheldon! Citește! ‎- Ce e? Citește.

‎Bine, doar ce e mai important.

‎„FDR-ul lui Barry Glickman ar putea fi ‎cea mai insultător de eronată,

‎ofensivă și ridicolă interpretare

‎pe care acest cronicar ‎a avut teribilul nenoroc să o suporte.”

‎Nu e așa de rău.

‎- Citește ce zice de ea. ‎- Spun și eu.

‎„Când o vezi pe Dee Dee Allen ca Eleanor,

‎te izbește activismul grosolan, ‎e ca și cum ai plăti un moș trans

‎să-ți bage pe gât steagul american ‎înmuiat în sirop.”

‎Păi… asta nu e critică.

‎E doar… E un atac la persoană.

‎„Dacă vă gândiți să luați bilete, ‎faceți-vă o favoare.”

‎„Cumpărați în schimb câțiva metri ‎de funie zdravănă și spânzurați-vă.”

‎Doamne!

‎Ce să cumpere? ‎Așa prost a fost spectacolul?

‎Nu e vorba de spectacol, ci de voi doi.

‎Nu sunteți adorabili.

‎- Ce? ‎- Cum?

‎Nimeni nu îndrăgește un narcisist.

‎- Asta… ‎- Aia.

‎Lăsați-mă pe mine. ‎Încerc să mai schimb o dată povestea.

‎- Urăsc lumea asta! Ce porcărie! ‎- Îngrozitor. E… Doare.

‎Mă doare sufletul.

‎Unde s-au dus toți?

‎- Ce doriți? ‎- Yola Mezcal cu mure.

‎Condoleanțe, Dee Dee.

‎Dar ține minte, ai prieteni.

‎Mulțumesc. Tu cine ești?

‎Trent Oliver.

‎- Am făcut cinci spectacole împreună. ‎- Zău? Doamne!

‎Trent a studiat la Juilliard. ‎Numai de asta vorbește.

‎- Da, Trent! Sigur, Trent! ‎- Trent.

‎De ce porți haine de chelner?

‎Deocamdată n-am angajament.

‎Serios, Dee Dee, mă simt rătăcit, ‎ca înainte de a merge la Juilliard.

‎Doamne!

‎Pasiunile îmi sunt alimentate ‎de puterea Muzei Teatrului

‎și de felul în care poate ea, ‎cu o atingere ușoară,

‎să sculpteze sufletul uman.

‎- Dar am învățat la Juilliard… ‎- Maică Precistă!

‎Pot să apelez la un solilocviu: ‎„Dacă mă împungi, nu sângerez?”

‎„Iar de nu mă plătești, nu joc?”

‎Cred că ajunge.

‎Deși am fost Hamlet,

‎sunt cunoscut doar ca tipul ‎din comedioara simpatică din anii 2000…

‎Nici să n-aud!

‎NICI SĂ N-AUD!

‎CU TRENT OLIVER

‎Îmi pun la îndoială sensul existenței.

‎Maggie Smith m-a abordat odată ‎în toaleta bărbaților și mi-a zis:

‎„Cine te-a trimis? Michelle Dockery?”

‎„Judecătorul a precizat: 500 de metri.” ‎Se vedea că e speriată.

‎- Salut! ‎- Angie!

‎Îmi pare rău că spectacolul vostru ‎iar s-a sfârșit la premieră!

‎Bun venit în lumea șomerilor! Toarnă!

‎Parcă jucai în ‎Chicago.

‎Am demisionat.

‎Douăzeci de ani în ansamblu, ‎și tot nu mă lasă s-o joc pe Roxie Hart.

‎Vrei să știi cine o joacă?

‎- Kelly Ripa? ‎- Cher?

‎- Connie Chung. ‎- Kris Jenner?

‎Nu, Tina Louise.

‎Ginger din ‎Gilligan's Island.

‎Doamne, mai trăiește?

‎Ne irosim viața.

‎Așa e. Măcar suntem în aceeași oală.

‎„Nefericirea te conduce ‎la relații ciudate.”

‎- Doamne! ‎- E din ‎Furtuna.

‎Bine, unu: taci. ‎Doi: nu mă dau bătut. Bine?

‎Tot vedete rămânem. Încă avem putere.

‎De fapt, ‎The Times ‎te-a cam castrat.

‎Da. Te-au făcut „moș narcisist”.

‎Tot nu înțeleg ce e în neregulă cu asta.

‎Există un mod foarte simplu ‎de a continua să ne iubim pe noi

‎părând oameni decenți, nu?

‎O să devenim vedete activiste.

‎- Nu? ‎- Genial!

‎- Ne lipsește doar cauza. ‎- O ‎cause célèbre.

‎Gândiți-vă toți la o cauză. Hai!

‎- Sărăcia? ‎- Prea mare.

‎Foametea în lume.

‎Și asta e importantă. ‎Avem nevoie de ceva ce putem gestiona.

‎O mică nedreptate motivantă. Reciclarea.

‎- Să vedem ce e la modă. ‎- Reciclarea e bună.

‎- De ce atâtea festivități de premiere? ‎- Parcarea.

‎- Sau televizoarele din taxiuri. ‎- Poate fata asta?

‎Doamne! Ia fiți atenți.

‎- Ce fată? ‎- E peste tot pe Twitter.

‎E din Edgewater, Indiana.

‎Lesbiană. A vrut să-și ducă iubita ‎la balul de absolvire,

‎iar părinții și profii ‎au anulat balul, isterizați.

‎Au anulat balul de absolvire?

‎- Au voie să facă asta? ‎- Nu.

‎Dle director Hawkins, răspunsul dv.

‎O să iau legătura ‎cu procurorul statului Indiana.

‎Nu e vorba de regulile școlii, ‎ci de drepturi civile.

‎Cum, pe bune?

‎Presiunea procurorului ‎o să-i învețe minte pe intoleranții ăștia.

‎Să știți de la mine!

‎Dacă se află, oamenii o să înnebunească.

‎Asta mă înfurie.

‎Pe urmă apare ‎vreo Eleanor Roosevelt modernă

‎vine încoace și dezlănțuie iadul.

‎Trebuie să ne duceam acolo ‎și să dezlănțuim iadul.

‎Creăm cel mai mare eveniment din Indiana ‎de la… ce s-o fi întâmplat pe-acolo.

‎- Asta e? Asta-i cauza noastră? ‎- Da. Mă susțineți?

‎- Facem un protest! ‎- Da!

‎- Cu pancarte! ‎- Facem tricouri.

‎Poate să vină și Sheldon. Ne găsește loc.

‎- Chiar putem face asta? ‎- Pe fundul tău adorabil că da!

‎O să demonstrăm…

‎Că în zilele și vremurile noastre

‎Să fii gay nu-i o crimă

‎E momentul nostru de schimbat lumea

‎- Câte o lesbiană… ‎- Lesbiană