The first 200 lines.
PORTUL SETÚBAL, LISABONA
Vedem scene fără precedent. Sosesc fotografi din întreaga lume…
Regina şi ducele de Edinburgh se ascund de lume…
…zvonuri despre o criză conjugală.
Acum, privirile lumii se îndreaptă spre iahtul regal Britannia.
…speculaţii privind relaţiile între regină şi ducele de Edinburgh.
Da.
Nu, înţeleg.
Da. Mulţumesc.
Era secretarul de presă al palatului.
După el, măsurile pe care le-am luat n-au avut chiar efectul scontat.
Zvonurile tot nu s-au stins.
Cred că eşti de acord cu mine că nu mai putem continua aşa.
Deci m-am gîndit să profităm de șansa asta,
fără prezența copiilor, fără intreferențe,
ca să dăm cărţile pe faţă
şi să vorbim măcar o dată sincer
despre ce trebuie să se schimbe ca să facem căsnicia asta să meargă.
Bine. Cine începe primul?
Întrebare prostească! Eu sunt al doilea, am învăţat măcar atît.
Dacă e să vorbesc prima, cu asta aş începe.
Cu văicărelile tale.
- Văicărelile mele? - Nu contenesc!
Te smiorcăi şi bombăni ca un copil.
Te surprinde?
Mustăţile alea infernale care conduc palatul mă infantilizează!
- Dacă nu te-ai purta ca un sugar… - Îmi dau liste, indicaţii…
Poţi găsi ceva mai umilitor?
Da! Dacă mă gîndesc bine, pot!
Am învăţat mai mult despre umilinţă în ultimele săptămîni
decît speram să învăţ toată viaţa.
Nu m-am simțit niciodată mai singură ca în ultimele cinci luni.
De ce crezi că a fost aşa?
- Din cauza purtării tale! - Pentru că m-ai alungat!
- Da. Şi de ce crezi că am făcut-o? - Nu ştiu. Tu să-mi spui!
Pentru că te-ai rătăcit!
Te-ai rătăcit în rolul tău şi în tine însuţi!
Uite ce e…
Înţeleg că mariajul ăsta e cu totul altfel decît ne-am imaginat că va fi.
Puţin spus.
Şi că ne aflăm într-o…
…temniţă?
Într-o situaţie… care e unică.
Ieşirea care e disponibilă pentru toţi ceilalţi…
- Divorţul. - Da.
Divorţul.
Pentru noi nu e posibil.
Niciodată.
Nu.
Deci ce-ar trebui să se întîmple ca să-ţi fie mai uşor?
Să fii inclus, nu exclus?
Ce e nevoie să se întîmple?
Întrebi cu ce pot fi cumpărat?
Întreb de ce e nevoie pentru asta.
Subtitrare: Retail
Sezonul 2, Episodul 1
SOARTĂ POTRIVNICĂ
Aminteşte-mi, încotro zbori mai întîi?
La Gibraltar.
CU CINCI LUNI ÎNAINTE
- Şi de acolo? - La Entebbe. Apoi la Mombasa.
- Da! Unde te aşteaptă iahtul regal. - Da.
- Ţi-am spus deja. - Poate am uitat.
Poate ar trebui să asculţi mai atent data viitoare.
De acolo, navigăm spre Port Victoria, apoi spre Colombo, Noua Guinee.
Urmează Australia.
- Da. Ca să deschizi Jocurile Olimpice. - Conform instrucţiunilor.
După aceea Gambia, din nou Gibraltarul şi, la final, Lisabona.
Doamne!
Cinci luni.
Îţi mulţumesc.
- Pentru ce? - Pentru că faci turul.
Îmi preiei rolul.
E important.
La drept vorbind, acum, cu decizia luată, abia aştept.
Şi… am reuşit să adăugăm încă o etapă la călătorie.
Spre Pacificul de Sud şi Antarctica!
- Aşa sunt băieţii… - Te rog!
Sunt temperaturi sub zero. Aşa sunt bărbaţii.
Petrecerea anuală de prezentare a membrilor corpului diplomatic.
Mai ţii minte anul trecut?
Din păcate, da. S-a cam prelungit.
Cinci ore!
O clipă, Maiestate.
Tocmai sosesc ultimii invitaţi.
Arăţi bine.
Da?
În uniformă completă de luptă?
Înainte te domina ea. Acum o domini tu.
Vai! E în regulă, rezolv eu!
- Ce e? - Fermoarul.
Întoarceţi-vă cu spatele, vă rog!
Termină!
Vă aşteptăm, Maiestate.
Concetăţeni egipteni!
Canalul Suez, care ne străbate ţara ca o arteră principală,
a fost construit de taţii şi bunicii noştri
şi ne aparţine!
COMPANIA CANALULUI SUEZ, PORT SAID
Dar compania care se pretinde proprietara acestui canal este britanico-franceză.
Eu spun însă că nu e proprietara lui!
L-a furat!
Mi-am imaginat că l-am văzut pe Ferdinand de Lesseps…
Ăsta e cuvîntul de cod.
Ferdinand de Lesseps.
Ferdinand de Lesseps,
inginerul care a construit canalul în anul 1869…
INTRAREA INTERZISĂ
COMPANIA CANALULUI SUEZ
Am luptat mulţi ani ca să înlăturăm efectele odioase ale trecutului,
ale secolelor de colonialism şi despotism!
Pardon! Ce dracu' faceţi?
Nu pune mîinile…
În această seară, concetăţenii mei, vă informez cu mîndrie…
Domnilor!
- …că am luat înapoi canalul Suez! - Mîinile sus!
Acum se află în mîinile egiptenilor!
Şi va fi gestionat
de egipteni!
Azi a sosit pentru noi vremea
să ne eliberăm de asupritorii coloniali!
Să ne eliberăm de hoţii coloniali!
Să fim liberi!
- O! - O ce?
- M-am trezit în patul ăsta. - Da, aşa e.
- De unde-ţi procuri energia? - Nu ştiu.
Îmi va fi dor de tine.
Vino înapoi în pat!
Nu pot, scumpo. Mai am de făcut 20 de sărituri.
Poţi să le faci aici.
Da?
De ce nu?
- Nu! Afară! - Nu!
- Afară! - Scuze, domnule.
- Mulţumesc! - Toată lumea afară!
Maşina mea sau a ta? Sau e o întrebare prostească?
E o întrebare prostească.
În regulă. Cap sau pajură, ca să vedem cine conduce la întoarcere.
Pajură.
Cap, soţia ta. Ai pierdut.
Lasă!
În momentul de faţă, mă înţeleg chiar bine cu ea.
- Serios? - Da, serios!
Aş vrea să pot spune şi eu asta.
Avem marea şansă ca un fost elev, aflat acum în funcţia de prim-ministru,
să vină azi să ne adreseze cîteva cuvinte.
Sir Anthony!
Mulţumesc, sir Claude.
În ultima vreme, se discută mult
despre marile schimbări survenite de la război încoace în lume,
despre marile schimbări survenite în societatea britanică
sau care ar fi foarte bine să survină.
Se spune că instituţii ca Eton n-ar trebui să mai fie privite
drept leagănul liderilor britanici.
La aceasta, ca egalitarist deplin
şi membru progresist al Partidului Conservator, spun:
Ce absurdităţi absolute!
Dacă liderii britanici nu vin de la Eton,
atunci de unde ar trebui să vină?
Îl aveţi în faţa voastră pe al 16-lea prim-ministru absolvent de Eton.
Şaisprezece din 40.
Nu e un procentaj slab!
În paranteză fie spus, Harrow a dat numai şapte.
Da, se poate susţine că Etonul, ca fond social, este cam îngust.
Însă îngustimea la vîrf nu e neapărat un lucru negativ.
Căci, aşa cum vă va spune orice militar,
în luptă, cînd lucrurile se încing,
e necesar un mod de comunicare rapid.
Un limbaj şi o manieră de înţelegere comune.
O claritate.
De generaţii, Eton oferă Marii Britanii acea claritate.
Acel cod.
Acel…
limbaj comun.
Domnule, Nasser a luat controlul asupra canalului Suez
şi a pus stăpînire pe birourile companiei.
Mă tem că trebuie să încheiem aici, domnilor.
Domnule rector…
M-aţi chemat, doamnă?
Da, am vrut să las această scrisoare şi acest cadou
undeva unde să le găsească ducele de Edinburgh.
De preferinţă în avion. Poate în bagajul lui?
Bagajul călătoreşte separat.
Aş sugera să-i fie puse în servietă.
Da. Desigur! Anunţă-mă cînd e liber drumul.
Chiar acum, doamnă.
Ducele are programare la croitor,
apoi ia prînzul la club, cu comandorul Parker.
- Da, e joi. Desigur. - Doamnă…
…şi puşti şi muniţie.
Doamnă…
Doamnă…
Maiestate… Am primit telefon de pe Downing Street.
Prim-ministrul vă cere o întrevedere de urgenţă.
Regret că v-am făcut să aşteptaţi.
Maiestate…
Azi-noapte, oamenii preşedintelui Nasser au luat cu asalt
birourile Companiei Canalului Suez şi au preluat controlul asupra canalului.
El susţine că face acest lucru în numele poporului egiptean.
În realitate, e fapta unui hoţ,
No comments yet. Be the first to leave one.