The first 200 lines.
PĂIANJENUL 1,5 MILIOANE DOLARI
Ținta e în vizor. Vânt: 4 km/h.
Trage!
ȚINTĂ ÎN VIZOR
Trage!
Whiptail, trage!
Whiptail, nu! Ce…
Ce naiba, Whiptail? Nu iarăși, nu!
Nu!
Fratele tău îți trimite salutări.
Instructorul de schi!
Noroc chior.
- La fel? - Bună! Da.
Opt.
Sau nouă.
Nemții îi spun Brüderschaft.
Frăție.
Vorbești germana?
Un pic.
Auzi…
Termin la ora 2:00.
Măiculiță!
Cu ce spuneai că te ocupi?
Sunt contabilă.
Așadar,
pot să te sun?
Categoric nu.
Cine naiba ești?
Cine naiba sunt? Bună întrebare!
Pe pașaport scrie „Judith Burton, contabil judiciar”.
Un job care sună derutant și potențial anost,
așa că nimeni nu mai insistă.
Dar am ecusoane de la FBI, CIA, MI6, Forțele Speciale.
Dacă țara ta are un serviciu,
am ecuson că lucrez acolo.
Mă numesc Whiptail.
Și jobul meu e să ucid oameni.
LONDRA
Ziceam de stropii de sânge…
PODCAST CRIME
Unghiul lamei…
LEGEA TRANSPORTURILOR BLOCATĂ
- Dar le-a scăpat ceva. - Vai, ce?
El era stângaci.
El era stângaci.
O stațiune de schi din Austria e în șoc…
Fir-ar!
N-o să încapi.
Haide, hai!
Doamne!
La naiba!
Bună, tu!
Bună, tu! Eu tocmai… Respiri greu.
- Parchezi? - Parchez.
Da. Tu ce faci? Cum e conferința de contabilitate?
Știi tu, plictisitoare. Ca de obicei.
Mă întorc curând, așa că ajung la Clubul de carte.
Am ajuns. Nu pot să mai vorbesc.
- Sunt într-o misiune. - Baftă!
Dacă vezi vreo veioză știi tu cum sau, de fapt, tigăi din cupru…
Și, normal, vreun dulăpior de farmacie…
Am lista ta. N-o să uit.
Chiar vreau să prind un loc bun.
- Te iubesc! - Și eu!
Pa!
PAZĂ
TONETA CU CEAI LA JACK
Bun-venit, doamnelor și domnilor! Vă rog să nu vă buluciți!
Depozitul de antichități se deschide în câteva minute.
Mi-au dat din greșeală două ceaiuri la tonetă.
Nu pot să beau două
și cred că e groaznic să stai afară în ger.
M-am gândit că poate vrei.
Chiar îți mulțumesc.
Cu mare plăcere!
Dacă ar fi să ghicești, ce ușă o să deschidă întâi?
D.
Mulțumesc mult! Să ai o zi minunată!
Au un dulap de farmacie Regency superb.
Ascultă la mine, n-o să plec fără el.
Ia uite!
Vă rog să nu vă buluciți!
Liniștiți-vă! Nu vă buluciți!
VÂNDUT
Să-mi bag!
Asta cine naiba e?
Nu-i soția deputatului ăluia?
„Asta cine naiba e?”
Bună întrebare! Și, da, sunt soția deputatului ăluia.
David Claybourne, deputat.
Contăm pe votul dumneavoastră.
Am făcut dreptul la Yale.
M-am îndrăgostit, am ajuns în Anglia, am doi copii adulți
și acum propulsez singură omul în funcția de prim-ministru.
Dar posed un secret, unul care îmi va destrăma viața.
Mă numesc Debbie Claybourne.
Mâine e Clubul de carte,
iar eu n-am citit nimic.
LA BINE ȘI LA RĂU
Iat-o!
Poți să-mi spui numele restaurantului, Sam.
Nu-mi mai trimite mereu coordonate criptate!
Te rog! Ăsta e protocolul.
Ce caut aici?
Vreau să-mi văd agenta preferată.
- Nu ești supărat? - Supărat? De ce?
Grozav. Nu ești supărat.
Normal că-s supărat.
Pușca de lunetist bate un kilometru, ce naiba?
În schimb, am o sută de martori
care au văzut un instructor de schi înjunghiind un infractor. Cu ce?
- Cu maceta? - Cuțit de carne.
Un cuțit de carne?
Parcă vrei să fii prinsă.
Înainte, te țineai la virgulă de planuri și reguli interne.
Erai etalonul suprem.
Iar acum, în ce te bagi, iese dezastru.
Rezolv treaba. Ești plătit. Și eu la fel. Clientul e fericit.
Nu pentru client trebuie să-ți faci griji.
Directorul ți-a analizat dosarele.
- Pentru o misiune? - Nu e doar una.
Beirut, Bruxelles… Trebuie să-ți amintesc ce-a fost în Dubai?
Iar eu, unde te-am găsit?
Apreciez tot ce-ai făcut pentru mine.
Dar, zău așa, ce se petrece cu tine?
Fiindcă ai 50 de ani?
N-am 50 de ani.
Nu? O identitate a ta tocmai a făcut 50 de ani.
Sunt sigur că o identitate de 50 de ani
te dă peste cap.
Mama a făcut 50 de ani anul trecut și a înnebunit de-a binelea.
Oricum, avem o mică atenție pentru tine.
Ce naiba e asta?
Este un Patek Philippe.
- Grand Complications… - Da.
De ce îmi dați un ceas?
E cadou de pensionare?
Dacă vrei tu să fie.
- Câți? - Ce anume?
Nu face pe niznaiul!
Trei chelneri au arme.
Însoțitoarea are pistol la coapsă,
iar tipul de la bar nu și-a julit pumnii stând la birou.
Cinci.
Fie, șapte!
Opt, pe bune. Și sunt aici doar ca precauție.
Firește că aș dori ca amândoi să plecăm întregi,
după ce am discutat cu calm perspectiva ca tu să te retragi.
Categoric nu.
Clar. Ești o FOAV.
- Ce sunt? - O femeie de o anumită vârstă.
Și nu știu de ce, dar o să presupun,
cred că ai luat-o razna de când ai făcut 50 de ani.
Ne pui în pericol pe toți.
E viitoarea mea misiune? Că nu plec nicăieri.
Bine. A apărut o misiune care te cere pe tine.
Directorul te consideră un risc. L-am asigurat că te descurci.
Dar eu chiar mi-am pus pielea în joc,
deci, dacă o faci,
nu poți să greșești și te ții de reguli. Da?
Bine.
Billy Donovan?
Eu vânez criminali de război, nu clanuri interlope.
- Bun, ne-am înțeles… - Nu…
- … cu reguli. - Fie!
Clientul vrea un alibi solid, deci treaba se face aici,
la gala Acces la Apă,
ONG-ul prin care interlopii spală bani.
Să nu trezească suspiciuni. Deci otravă.
Infarct.
Știm bine că otrava e arma lașilor.
- Unde mai e spectacolul? - Exact asta spun.
De acum, s-a terminat cu spectacolul.
Whiptail, nu glumesc.
Fă treaba asta cum trebuie, altfel o să-ți înceteze…
contractul.
Whiptail, e ultima ta șansă.
La mulți ani!
Sictir!
Sictir și ție, Danny!
- Scuze, îmi trebuiau banii. - Javră!
Ia-l, te rog!
Alte porcării inutile!
Ce-i asta?
Un suport.
„Suport”! E o bucată de lemn. Porcul ăsta ce mai e?
Pentru proiectul de lege.
- Ce legătură are? - O să afli când va fi nevoie.
Deocamdată, tot ce trebuie să știi e că ți-am pregătit cina.
Plăcintă de pește? Cu macaroane?
- Ce-aș face fără tine? - Ai flămânzi.
Nu se poate!
Ba da. Uită-te din nou pe discursul pentru lege!
- Astea-s notițele mele. - Iar? Îl știu deja.
Vrei să fii prim-ministru?
Da.
Învață discursul și îl mai repetăm mâine.
E din scurt,
dar mâine seară mă văd cu un client la o gală caritabilă.
- Ce gală? - Acces la apă.
No comments yet. Be the first to leave one.