The first 200 lines.
UN SERIAL ORIGINAL NETFLIX
La finalul primului an în viața de apoi,
care e principala voastră amintire?
Prieteniile nemuritoare create?
Problemele depășite împreună?
Ziua în care totul era din ciocolată?
Aia a fost o zi super!
Am mâncat o bomboană Reese's Peanut Butter Cup și era doar din ciocolată!
V-au mai rămas doar câteva ore din primul an,
așa că faceți cât mai multe fapte bune pentru ceilalți
până la miezul nopții. Pentru orice eventualitate.
Știu. O să scot asta.
Sunt puțin obosită. Mai lăsați-mă!
Filmul ăsta, mai puțin partea în care Eleanor dă de gol întreg experimentul,
va rula înaintea petrecerii de diseară.
Apropo, tema e A trecut un an, mai e o infinitate.
Codul vestimentar e cravată neagră londoneză.
Asta înseamnă cravată neagră Knightsbridge, nu Kensington.
Sau, Doamne ferește, West Brompton.
Îți poți imagina?
Nu.
lmediat după miezul nopții, pentru a-mi reseta capacitatea de procesare,
îmi voi mânca sălbatic copiii.
Vă sfătuiesc să nu vă uitați la mine.
Am înțeles. La petrecere încercăm să adunăm multe puncte.
O să sugerez să țină toasturi despre ceilalți,
să-și sărbătorească evoluția, să-și demonstreze creșterea personală...
Omenirea e salvată!
Încă o zi. Să încheiem în forță!
Pentru asta, așa cum știți, am învățat magie umană.
Tare!
Mă gândeam...
Nu, Magnificul Dr. Presto nu va da un spectacol.
- Haide... - Magia e penibilă mereu,
dar mai ales aici, unde există magie reală!
Am un contraargument, uită-te în buzunar.
În celălalt.
Fir-ar să fie! Scuze, e în buzunarul meu.
Tare!
Știi ce? Poți da un spectacol.
- Serios? - Da, m-am răzgândit
după treaba cu buzunarul.
Grozav!
- Ești rea. - Da.
CAPITOLUL 46
Abia aștept seara asta!
Și toți arătați splendid,
ați putea lucra la garderobă, la Met Gala.
Apropo de Met Gala, mai știi imaginile de supraveghere
cu Solange și Jay-Z certându-se în lift?
Am învățat să citesc pe buze, fata striga:
„Nu-i corect! Eu voiam să apăs pe buton.”
Da, nu era atât de spectaculos pe cât se așteptau unii.
Salut! Am jucat o partidă bună azi.
Să închid ușa asta. Nu vreau să mă urmărească mingile.
De ce?
Brent, schimbă-te, să ajungem la petrecere.
Stați puțin!
Janet mi-a dat asta...
Smoching la cutie.
Era s-o concediez pe Janet, dar a devenit mult mai capabilă.
Încă nu plecăm. Trebuie să vă arăt ceva.
E rezultatul a luni de observații.
Știu că o să mă credeți nebună...
Nu, de ce am crede asta?
Dar ceva nu e în regulă cu cartierul ăsta.
Și e vorba de oamenii din camera asta.
Ce nebunie! Suntem la final,
dar nu știm care e rezultatul.
Janet, e vreo șansă să arunci o privire în obelisc?
Să vezi tabela magică?
Există o șansă, da.
Una la 970 de trilioane.
Hai să încercăm!
N-a mers.
Vin imediat.
În mare parte sunt optimistă, dar aș vrea un semn concret
că Brent a evoluat în bine.
Un moment în care dă peste cineva
și spune sincer: „Scuze, e greșeala mea.”
Aș ucide pentru un: „Scuze, e greșeala mea.”
Cu cine să mă frec pentru un „Scuze, e greșeala mea”?
Panica în momente cruciale
e specialitatea mea.
- Nu ceda! - N-o s-o fac.
Dar... Mă știi.
Pe Pământ nu puteam nici să joc un joc, dacă nu știam că înving
sau îl mituiesc pe arbitru,
iar, dacă pierdem, o să mă înfurii rău.
Încă o zi!
Respectăm planul, nu facem nimic radical.
Dar am putea face ceva... magic.
Trebuie să încetezi!
Are dreptate.
Am avut bănuieli legate de locul ăsta din prima azi.
În ultimele luni am adunat date,
iar acum sunt sigură.
Ceva e dat peste cap.
Mie nu mi-ai spus nimic, dulceață.
Îi spui „dulceață”?
Primesc foarte multe informații deodată.
Adunam dovezi.
Nu voiam să compromit integritatea procesului.
Ce romantic!
Uite ce știu...
Eleanor și Michael pun ceva la cale și noi suntem subiectul.
Sunt 300 de oameni în cartier, dar, nu știu cum,
ei își petrec tot timpul vorbind cu cei șase oameni de aici.
Dar cu cine altcineva să vorbească?
Cu Șort Stupid Cathy?
Ce ai cu ea?
Pe bune... șort? „Cathy?” Dar ce nu am cu ea!
Jianyu, te simți bine? Ai transpirat.
Nu, e bine.
Mereu transpiră când meditează.
El îi spune „transpi-tație”.
Nu, el nu vorbește, așa că eu îi spun așa.
Sunt prietenă cu Sting.
Nu mai suport!
Știu ceva și nu mai e doar „bârfă tare”, a devenit „al naibii de relevant”.
Da, o fac.
Nu e Jianyu! Îl cheamă Jason și e aici din greșeală.
Chidi l-a ajutat să se ascundă și să devină un om mai bun.
Știam și eu asta, evident.
E momentul să recunoști.
Bună, Simone! Jason Mendoza, Jacksonville, Florida.
Hai, Jags, evident.
Ce să mai spun despre mine...
M-am născut într-o piscină...
Nu mi-ai spus nimic despre asta, Rățoi.
„Rățoi”? Trebuie să mă așez. E prea mult.
Am jurat că nu spun,
iar respectarea promisiunii e un principiu de bază al eticii deontologice.
Ce romantic!
Bine, să presupunem că unele lucruri sunt ciudate aici. Care e teoria ta?
Nu știu.
Poate că ăsta nu e Locul cel Bun.
Poate e un test.
Cred că e un fel de experiment.
Suntem studiați într-un mediu închis.
Simone, gândește-te logic!
Suntem în paradis.
Avem aer curat, munți, pe Janet.
Da, unii dintre noi au mai puțin de 1,77 m
dar, în rest, totul e perfect aici.
Ba nu.
Jason e dovada.
Dacă ai nevoie de mai multe dovezi că nu e Locul cel Bun
înseamnă că nu e singurul care n-are ce căuta aici.
Are dreptate. Și știu ce spun.
Pentru prima oară, sunt disperat să te ascult.
La început am vorbit cu Mike și Eleanor,
care au zis: „Nu spune nimănui,
dar există un loc mai bun, Locul cel Mai Bun,
iar tu o să ajungi acolo, amigo.”
Nu cred că ți-au spus „amigo”.
Trebuia să rezist un an, era un test
pe care l-am luat cu brio.
La miezul nopții iau primul Escalade de aici.
- Brent? - Da?
- Mai gândește-te. - Bine.
Cum să ajungi tu în Locul cel Mai Bun?
Ar trebui să fii unul dintre cei mai tari oameni din univers.
E logic. Nu știu ce să spun.
Cum spunea prințesa Kate,
după ce am fost la cumpărături în Ibiza:
„Sunt multe de despachetat.”
Să lăsăm grijile deoparte și să ne distrăm!
Nu!
Trebuie să aflăm ce se petrece aici.
Mergeți la petrecere, dar fiți cu ochii în patru.
Am o misiune specială pentru noi.
- Eu... - Ce bine!
Dulceață și Rățoi anchetează cazul.
05:32:09 PÂNĂ LA SFÂRȘITUL ANULUI UNU!
- Cum merge? - Senzațional.
- Ba nu. - Da, e groaznic.
Simone știe că locul ăsta nu e ce pare.
A adunat dovezi luni întregi.
Deci timpul petrecut cu Brent și activitățile de grup...
Erau o prefăcătorie.
Îl studia. A studiat tot.
Trageți o carte!
- Da! - N-avem timp.
Subiecții s-au prins.
Știu că se petrece ceva ciudat și ar putea distruge experimentul.
Nu!
Scuze, a fost neintenționat.
Ce?
Nu e nimic aici. Ai găsit ceva?
Doar niște versuri scrise de Michael.
„Asta e o poezioară scrisă la Groovy City în gară
Deschide-ți mintea de cristal și o să te simți ca la bal.”
Asta mă face să cred că suntem în iad.
Am încercat să-ți demonstrăm teoria, dar degeaba.
Chidi, sunt atâtea dovezi că mint! Cum de nu le vezi?
Eleanor mi-a spus că e primul ei cartier.
Poate că au făcut simple greșeli.
Mi-a spus și alte lucruri care vreau să fie reale.
Ce lucruri?
No comments yet. Be the first to leave one.