The first 200 lines.
Ce?
-Fato, la naiba cu asta. Pleacă și gata. -Știu. E ca...
Evident, nu mă deranjează să plătesc dar ce mod ciudat de a începe o întâlnire.
Asta vreau să zic. Asta o să le spui copiilor tăi?
„A fost romantic înainte de prima întâlnire.
Apoi mi-a trimis mesaj, că se plătește doar cu numerar”. Nu!
-Sunt deja aici. -Fată...
Și îmi e al naibii de foame.
Nu știu. Să sperăm că va fi o poveste bună.
-Sună-mă după. Te iubesc. -Bine. Te iubesc mai mult.
-Pa. -Pa.
-Pa-pa! -Pa.
Bine, hai să facem asta.
Deci, îmi place sosul iute.
Pur și simplu îl pun pe orice
găsesc prin casă uneori, de la pizza la aripioare de pui.
Chiar dacă îmi provoacă arsuri teribile.
Îl simt în gât și îmi vine să vomit.
-Deci... -Da. Asta e de rahat.
Dar îmi place, așa că...
-Da. -Da.
Mie îmi place wasabi,
dar condimentele mexicane sunt prea mult.
-Da. Am înțeles asta. -Da.
Da.
-Ce? -Mi-a venit un gând nebunesc.
Mi se pare că femeilor din generația părinților noștri,
le păsa mai mult despre cum se îmbrăcau
și cum arătau.
Adică erau mai interesate de feminitate. Înțelegi ce vreau să spun?
În zilele noastre,
fetele poartă chestii supradimensionate, ca o pătură.
Înțelegi ce vreau să spun? Știi ce vreau să spun?
E ca și cum... Cred că ai arăta grozav într-o rochie.
Nu că n-ai arăta bine și în pulover, dar dacă ai fi fost...
Sunteți bine?
Da. Am cam terminat, de fapt. Mulțumesc.
Mișto. Da, vom lua asta la pachet atunci.
-Mulțumesc. -Cu plăcere.
Ai adus bani?
Da. Mi-ai amintit, așa că...
Fratele meu vine în oraș.
Dacă e în regulă, o să iau aceste resturi
-...și cred că te las să dai... -Mișto. Nu. Da.
... câțiva dolari mai puțin la bacșiș.
Dacă ți se pare corect.
Eșarfa ta e în tăiței.
La dracu'! Rahat!
Îmi place eșarfa asta. Mă scuzați? Scuzați-mă!
Repede, vino. Bună. Ai apă minerală?
-Cu bule. -Da.
-Bule. Știi? -Da, da.
Și o lămâie, te rog.
Nu știu dacă a înțeles, nu cred că vorbește engleză.
Asta a fost distractiv.
-Ești foarte drăguță. -Mulțumesc.
Da. Ar trebui să repetăm asta cândva.
-Da, uite, Chad... -Da.
Nu cred că ne potrivim. Știi?
Eram doar politicos.
Nici măcar nu ești genul meu, deci...
-Bine. -Ți se amuzant? E hilar? Da.
Bine. Mult noroc în găsirea unui tip, târfă îngâmfată!
Ce dracu'?
La dracu'!
Idiot prost!
Poți să-i trimiți un mesaj ca să-i zici:
„Să te ia naiba cu eșarfa ta urâtă, idiotule”?
Aș fi vrut să mă fi gândit la asta atunci.
În schimb, am stat acolo ca o proastă.
-Să schimbăm. -Da.
-Nu știu cum o faci, Mollie. -Ce să fac?
Ieși la întâlniri.
Eu mereu sfârșesc prin a rămâne singură. Ceea ce-mi convine, apropo.
Noa, Noa. Ce?
Nu ai nevoie de un bărbat, bine? Sau de oricine altcineva, de fapt.
E doar modul în care am fost crescute, de la nenorocitele de filme Disney.
-Da. La naiba cu Ariel! -La naiba cu ea.
Târfa proastă a părăsit marea pentru un bărbat. Haide acum!
-La naiba cu Belle. -Da, la naiba cu Bestia. Eu sunt Bestia!
Tu ești Bestia. Lovește!
Pauză, toată lumea.
Grozavă treabă azi. Vorbesc serios.
Acum oferiți-vă un rând de aplauze.
Grozavă treabă.
-Ești puternică. -Ești puternică.
-Uită-te cât de puternică ești. -Uite aici.
Hei, drăguțo, ce faci?
Nimic deosebit. Drăguț câine, cum o cheamă?
Ringo. Cu ce ești îmbrăcată?
Haide, arată-mi corpul și te voi face să te uzi.
La dracu'!
Ai încercat vreodată ăștia?
-Struguri? -Nu. Vată de zahăr de struguri.
Are gust exact ca ei. Nu glumesc.
-Serios? -Da.
Sora și nepoata mea mi-au zis să mă ia naiba.
Și acum încerc să le conving.
-Nepoata ta a spus „Să te ia naiba”? -Da. Copiii de patru ani sunt nebuni.
În regulă.
Îmi dau seama că nu mă crezi, deci trebuie să încerci unul.
Nu vreau să pleci, crezând că sunt un ciudat.
Bine.
-Nu? -Sfinte Sisoe!
-Știință! -Da. Bravo știință!
Locuiești pe aici?
Pentru că eu locuiesc pe culoarul șase.
Am venit în zona de fructe
ca să vorbesc la întâmplare cu oamenii frumoși care trec pe aici.
-A fost groaznic. -A fost cam groaznic.
-Îmi pare rău. -E în regulă.
-Să ai o seară bună. -Bine. Și tu!
Știi ce? La naiba!
Deja am distrus asta, așa că o să continui.
Crezi că aș putea avea numărul tău?
E doar ca să am o poveste pentru sora și nepoata mea, când le văd.
Pentru că bănuiesc că o să vorbim despre struguri.
-Și eu doar... -Desigur. Da.
Le pot spune că am întâlnit pe altcineva care simte la fel.
Sigur. Are sens, da.
Bine.
Ne putem vedea aici data viitoare să vorbim despre broccoli, dacă vrei.
Sună bine.
-Ceață. -Pădurea tropicală.
-Mereu e bine să ai puțină ceață, Noa. -Da, mister.
Da. Eu sunt Steve.
-Mă bucur să te cunosc. -Și eu.
N-o să-ți trimit mesaj, deși aș vrea asta.
-Noapte bună. -Noapte bună.
-Ce? -Da.
-Numărul tău? -Da.
-Într-un magazin alimentar? -Da.
-Noaptea trecută? -Da.
Și abia acum îmi spui?
-Și zici că suntem prietene. -Nu, cred că a fost ciudat, știi?
-Era drăguț și amuzant și... -Bine.
Nu credeam că oamenii mai cunosc oameni în viața reală, știi?
-Probabil e însurat. -Mulțumesc pentru asta.
-Da, probabil e însurat. -Probabil.
Mă tot gândesc că nu mi-a scris.
De asta îmi place să mă întâlnesc cu femei.
Mai puține jocuri, mai multă dependență emoțională, știi?
Așa că nu te juca, fii tu direct la țintă. La naiba cu tot!
Poate. Hei, vrei să vii la mine mai târziu?
Mi-ar prinde bine puțină dependență emoțională.
Ei bine, dependența mea emoțională nu e ieftină. Lasă-mă să-ți spun.
-Bună. -Bună. Ce mai faci?
-Bine, mersi. Dar tu? -Bine.
-Locul ăsta e foarte frumos. -Da.
Urșii sunt...
Da. Este amestecul perfect între industrial și elegant.
Exact.
Salut.
-Știți ce vreți? -Bună.
Pot avea un Manhattan cu câte cireșe poți pune, te rog?
-Cireșe. Îmi plac. -Îmi plac cireșele.
Da. Dă-mi încă unul din astea. Mulțumesc.
Am înțeles. Poftim!
-Mulțumesc. -Cu plăcere.
-Bună. -Bună.
-Eu sunt Steve. -Noa.
Bine, deci, încep cu întrebările stupide.
De unde ești?
-Sunt de pe Coasta de Est. -Frumos.
Dar tu?
-Sunt din Texas. -Mișto. Ce te-a adus aici?
-Al doilea rezidențiat. -Rezidențiat.
-Ești doctor? -Sunt doctor. Da.
-Da. Da. -Impresionant.
Lucrez în chirurgie reconstructivă.
Adică chirurgie plastică.
-Da. Asta e. E doar una. -În regulă. Bine.
-Dar nu sunt numai operații la nas. -Nu, desigur. Ai, știi tu...
Operațiile la sâni.
-Lifting de fese. -Implanturi.
-Lifting facial. Da. -Lifting facial.
Dar știi, din când în când pot ajuta pe cineva, ceea ce e drăguț.
Am avut un copil zilele trecute
care avusese un accident și era ars rău.
Deci mai e și asta.
-Glumeam doar. Îmi pare rău. -Mulțumesc.
-E uimitor. -Nu-ți face griji.
E bine așa?
-Ești mulțumită? -Da.
-Pentru că doar asta am. -Îmi pare rău.
Perfect.
-Voiam vreo două în plus. Mulțumesc. -Noroc!
Deci, cum rămâne cu familia ta?
Ei bine, n-am frați, iar tatăl meu a murit acum ceva timp, așa că...
Mama nu știu unde este, pentru că nu vorbim.
-Da. -Îmi pare rău.
E în regulă.
Cum rămâne cu familia ta?
Tatăl meu e în Texas și mama a murit.
Deci... Dar e...
-Îmi pare rău. -E în regulă.
Ei bine, avem ceva în comun.
-Da, părinți morți. -Da.
-Perfect. -Grozav.
Să bem pentru asta.
No comments yet. Be the first to leave one.