The Family

‎Lăsați-mă!

‎Dați-mi drumul!

‎Hei, dați-vă de pe mine!

‎Iisus a spus: „Trebuie să mă mărturisiți ‎în fața altor oameni

‎și în fața voastră.”

‎Hitler... Asta era condiția aderării ‎la Partidul Nazist.

‎Trebuiau să pună partidul ‎și obiectivele sale

‎mai presus de tatăl, mama, fratele ‎și sora lor sau de propria lor viață.

‎Era un legământ. O făgăduință.

‎Dar adevărata lucrare e nevăzută.

‎Și se propagă nevăzută.

‎Cu cât mai invizibilă e organizația ‎voastră, cu atât mai mare e influența ei.

‎Mă vor acuza că le-am înșelat încrederea.

‎Într-o manieră fundamentală, așa e.

‎Vor să fie o organizație ‎secretă, invizibilă.

‎Am scris două cărți despre ei.

‎Dar aici nu mai e vorba ‎doar despre experiența mea.

‎A durat mult până mi-am dat seama ‎cine era Familia

‎și ce influență avea ea ‎asupra conducerii țării noastre.

‎Era un grup cu tentacule în întreaga lume,

‎care se întâlnea cu președinți, ‎cu lideri străini,

‎pentru a-și propovădui viziunea ‎despre Iisus în toată lumea.

‎Micul dejun național cu rugăciune: ‎o instituție de la Washington

‎pentru președinți republicani și democrați ‎de la Eisenhower încoace.

‎Vreau să le mulțumesc celor din Congres ‎și din afara lui

‎care au făcut posibile toate acestea.

‎Se spunea că e cel mai puternic om ‎din Washington de care n-ați auzit.

‎E ca Vrăjitorul din Oz.

‎Aș vrea să pot spune mai multe,

‎dar e eficientă ‎tocmai pentru că e confidențială.

‎Trebuie să ajungem la lideri. ‎Dacă ajungeți la lideri,

‎întregul popor va fi influențat ‎întru Hristos.

‎S-a lansat ideea: ‎ce-ar fi să locuim împreună?

‎Când eram la Washington făceam parte ‎dintr-un grup numit C Street.

‎Guvernatorul Mark Sanford, ‎senatorul John Ensign,

‎cu toții implicați în scandal...

‎Înfăptuind lucrarea Domnului ‎pe terenul Satanei.

‎Ne întâlnim cu oameni groaznici.

‎Dictatori, asasini și hoți.

‎Dacă eram un politician de rea-credință ‎din altă țară,

‎e exact genul de întrevedere ‎pe care aș vrea s-o exploatez.

‎Toți cei din încăpere puseseră mâna ‎pe președintele ales.

‎Asta așteptase Familia.

‎El e trimisul Domnului.

‎Se spune că e vorba de credință,

‎dar toată lumea e de acord

‎că, în realitate, e vorba de putere.

‎Am locuit cu ei,

‎m-am rugat cu ei la sediul lor, ‎în epicentrul puterii lor.

‎Erau congresmeni, senatori, ‎lideri din străinătate.

‎O organizație invizibilă care se ascunde ‎la vedere de peste 80 de ani.

‎Lumea crede că este ceva sinistru.

‎Sigur e o conspirație.

‎Nimic mai neadevărat.

‎Este o întrepătrundere incredibilă ‎între Biserică și Stat.

‎Un exemplu modest de ‎leadership

‎cum nu s-a mai văzut.

‎Este coruperea democrației.

‎Este puterea Domnului.

‎Omenirea are mare nevoie de așa ceva.

‎Luați aminte! ‎Toate grijile vor rămâne în urmă.

‎Toate dezamăgirile

‎vor dispărea și ele pe vecie.

‎Am adoptat un program ‎de ofensivă spirituală mondială.

‎Știu mai mult ca niciodată

‎că suntem cu toții copiii Domnului.

‎Nu putem lua cu noi prin acea ușă ‎decât un singur lucru.

‎Pe cei pe care i-am condus ‎către Mântuitor.

‎Temeți-vă de El! Iubiți-L!

‎Abandonați-vă cu totul!

‎Atunci veți fi discipolul Lui.

‎Ce am început, vom termina.

‎PARTEA ÎNTÂI ‎JURNALISM SUBMERSIV

‎Un lucru care m-a atras întotdeauna, ‎încă din copilărie,

‎a fost ideea că există bătălii ‎dintre bine și rău,

‎că purtăm un război cu forțele răului ‎în fiecare zi,

‎că în viața noastră ‎există influențe demonice

‎și că trebuie să fii atent.

‎În ochii unui băiețel, lumea devine astfel ‎un loc mult mai înfricoșător.

‎Pe de altă parte, ‎devine mult mai interesantă.

‎Mama a murit de cancer la sân.

‎A murit de tânără, eu eram încă mic.

‎A crescut într-un mediu ‎cu ușoare influențe creștine penticostale.

‎Pe patul de moarte

‎invita oameni de diferite credințe ‎să se roage cu ea.

‎Am remarcat că unii se rugau ‎pentru mântuirea ei,

‎să devină membră a religiei lor, ‎fie și după moarte.

‎Alții se rugau pentru izbăvirea ei,

‎să fie cruțată de suferință, ‎astfel încât să trăiască mai mult.

‎Acea alegere între mântuire și izbăvire,

‎lumea de apoi sau libertatea de acum,

‎m-a frapat

‎și m-a călăuzit în toate subiectele ‎care m-au interesat de atunci.

‎DISPERARE ȘI IZBĂVIRE

‎CE ESTE O SECTĂ?

‎Pe la 20 și ceva de ani am decis ‎să scriu despre religie.

‎Locuiam la New York și lucram la o carte

‎când am auzit că un vechi amic ‎pe nume Luke era în oraș, în trecere.

‎Luke era un tip foarte promițător,

‎cu origini aristocrate, ‎pe care îl aștepta un viitor minunat.

‎Era logodit și își construia o carieră ‎în lumea finanțelor.

‎Dar apoi a lăsat toate astea deoparte

‎și s-a înscris în partea cealaltă a țării ‎în ce ai săi se temeau că era o sectă.

‎A părut că s-a evaporat subit.

‎Și cum ai lui știau ‎că scriam despre religie,

‎mi-au spus: „Te întâlnești cu el, ‎să vezi ce-i în capul lui?”

‎Asta a fost curând după 11 septembrie.

‎Un motiv pentru care mi-a zis ‎că era acolo...

‎Voia să studieze ruinele laicismului.

‎A zis: „Acum vedem limpede

‎că este o luptă dintre bine și rău.”

‎Părea alt om.

‎Mi-a spus despre structura aceea amorfă ‎în care se înscrisese.

‎A zis: „Nu sunt creștini.”

‎Suntem adepții lui Iisus și doar slujim.

‎Pe cine slujiți?

‎Pe oamenii aleși de Dumnezeu ‎să conducă.

‎Politicieni.

‎- E o organizație? ‎- Nu.

‎Fără biserică, fără preoți, ‎fără reguli și ritualuri.

‎Dar citiți Biblia, nu?

‎Sigur că da, dar în general lucrăm.

‎Noi...

‎strângem frunze, jucăm baschet, ‎curățăm toalete.

‎Ia stai, curățați toalete... ‎pentru politicieni?

‎Știu că sună ciudat...

‎- Da. ‎- ...dar nu e.

‎E doar un grup de băieți ‎care locuiesc împreună.

‎E minunat.

‎Părea atât de simplu.

‎Apoi m-a invitat să mă duc ‎să văd cu ochii mei.

‎Și m-am dus, fără să știu ‎aproape nimic despre ei.

‎Consumi droguri, alcool ‎sau medicamente cu rețetă?

‎Nu intrai decât cu recomandare.

‎Am participat la un scurt interviu ‎într-un birou, pe Capitol Hill,

‎cu consilierul unui senator republican ‎din Oklahoma, pe atunci.

‎Și ai o iubită?

‎M-a întrebat despre relația ‎cu iubita mea...

‎- E creștină? ‎- Da.

‎...și despre părinții mei.

‎Cum aveam să înțeleg mai târziu,

‎întrebările erau menite să testeze ‎la cât eram dispus să renunț.

‎Iar eu am răspuns sincer.

‎Trebuie să înțelegeți

‎că, pe atunci, nu eram defel ‎jurnalist de investigație.

‎- Erai apropiat de mama ta? ‎- Da.

‎Fără minciuni, fără șmecherii.

‎Le-am spus că eram scriitor,

‎că străbătusem țara

‎încercând să înțeleg diferitele idei ‎despre Iisus

‎și că mă interesa să aflu ideile lor.

‎Chiria este 400 de dolari.

‎Masă și casă.

‎Cam după o săptămână

‎am trecut testul.

‎M-au invitat să mă mut la ei și să fiu ‎un frate, după cum s-au exprimat.

‎Mai mulți frați au venit după mine

‎și am trecut împreună peste râu ‎în Arlington, Virginia,

‎o suburbie a Washingtonului

‎unde locuiesc mulți angajați ‎ai serviciilor de informații.

‎Ne-am dus într-o fundătură,

‎trecând pe lângă o frumoasă vilă ‎în stil georgian.

‎- Frumoasă casă, nu? ‎- Da.

‎N-am știut ce să le spun despre tine.

‎Am zis doar că aducem pe cineva nou ‎de la New York.

‎- Scriitor. Evreu. ‎- Pe jumătate evreu.

‎Și că vrea să afle despre Iisus.

‎Știi ce-au spus?

‎Nu.

‎Adu-l!

‎Să mergem!

‎M-am mutat într-o casă numită Ivanwald.

‎Băieți! El e Jeff.

‎Casa vuia de băieți. Aveai impresia ‎că era o frăție studențească.

‎Dar fără bere, fără...

‎Nimic altceva, era foarte... ‎O frăție pioasă, pentru Dumnezeu.

‎Domnul în rugăciune...

‎Și n-a trecut mult

‎până mi-am dat seama că nu avea să fie ‎ce crezusem eu.

‎- Jeff. ‎- Jeff, bun venit la Ivanwald!

‎- Mulțumesc. ‎- Sigur.

‎Cred că o să-ți placă aici.

‎- Hai să te instalezi! ‎- Da.

‎Dacă te învârți în anumite cercuri ‎de la Washington, ai auzit de ei.

‎Exista o casă a băieților ‎și una a fetelor, în apropiere,

‎și era o mică enclavă,

‎un fel de paranteză de la viața obișnuită.

‎Erau băieți din toate țările

‎și mediile sociale.

‎Unii religioși, alții nu,

‎interogativi, sceptici.

‎Era brut. Era real.

‎Parcă erau 12 băieți ‎desprinși dintr-un roman.

‎Ca tânăr creștin implicat în politică,

‎a fost exact de ce aveam nevoie.

‎Da.

‎CRITERIILE ȘEDERII LA IVANWALD

‎STARE BUNĂ A SĂNĂTĂȚII ‎(FIZICĂ, PSIHICĂ...)

‎- STIL DE VIAȚĂ VIGUROS ‎- FĂRĂ ABUZ DE SUBSTANȚE

‎Regimul de la Ivanwald era atât de precis ‎încât te relaxai.