Ride or Die

Mă numesc Debbie Claybourne.

Credeam că am o căsnicie solidă.

Vreau să divorțăm.

Judith!

Nu-mi cunoșteam prietena.

Ești asasină?

Da.

Mă numesc Whiptail.

Sunt asasină internațională.

E viitoarea mea misiune? Billy Donovan?

Erai etalonul suprem. Acum lași dezastru în urma ta.

De ce trag în noi?

De ce ai pistol?

Iar acum, viețile noastre au fost date complet peste cap.

E Pecetea Neagră, cod de pirați. Cineva te vrea mort.

Știu cum să le găsesc.

S-a tras în mine. Am fost urmărită.

Am condus o mașină care nu e pe numele meu.

Iar soțul meu…

Cred că ar trebui să afli ceva despre David.

- A murit. - M-a părăsit.

- Ce? - Ce?

Toate unitățile, răspuns armat, Northwood Hills.

Focuri de armă semnalate pe B34.

Martorii indică un șofer, posibil femeie.

La naiba!

La fix!

Ți-e bine?

Nu știu ce problemă are.

Doamne, ce mașină curată ai!

A mea dă pe-afară. Arunc tot pe locul din față.

Și scaunul e tras în spate, că sunt gravidă.

Țin brațele întinse la maximum. Doamne!

Scaunul e încălzit? Ador să fie încălzit, este…

Ce e? De ce zâmbești?

Ești cam vorbăreață.

- Așa e. Scuze! - Nu.

Este chiar plăcut.

Am o meserie serioasă și cam anostă.

- Nu prea am ocazia să vorbesc. - Cu ce te ocupi?

Contabil criminalist.

E fascinant. Povestește-mi!

Ai citit a doua carte? Mi s-a părut…

- Mai slabă. - Mai slabă.

- S-a culcat pe lauri. - Fără dubii.

- I s-a simțit graba. - Exact. I s-a simțit graba.

- Scuze, acolo cobor. - Nu se poate!

- A fost o plăcere să te cunosc. - La fel.

- Bună! - Bună!

- Bună! - Ai vrea să intri?

Da. Da, mi-ar face plăcere.

ÎN PREZENT

Unde suntem? Unde mă duci?

La casa mea.

Ce ai? Asta nu-i casa ta. Am fost la tine.

Nu este casa mea reală.

- Ai o casă falsă? - Nu, casa e adevărată.

- Cine are casă falsă? - Nu…

Știi ceva? Nu mă mai țin nervii.

Nu vreau să aud de casa ta falsă, viața ta falsă sau prietenii tăi falși.

Soțul meu e mort…

și trebuie să-mi sun copiii

să le spun că tatăl lor e un soi de infractor.

Așa că vreau la casa mea normală și reală.

- Nu poți, e prea periculos. - Du-mă acasă, Judith!

Nu! Intră în casă!

- Nu! - Bine. Atunci, rămâi în dubă!

Bine! Așa o să fac!

Bine, vin acum!

LA BINE ȘI LA RĂU

Tot eu sunt, Whiptail. Sun să văd cum stăm

în raport cu mizeria în care suntem până-n gât.

Unde ești?

Amanda, exact pe tine te căutam.

Unde e?

Adună date și se reorganizează pentru un al doilea atac.

Nu știi unde e. Ți-a scăpat agenta de sub control,

iar ea și-a ratat misiunea.

Ba știu exact.

Directorul a fost foarte clar. Aseară a fost ultima ei șansă.

Îl anunț pe director.

Așteaptă, te rog! Va reuși. Promit.

Vezi? Ai nițică răbdare.

- Da? - Regret, șefu'.

- Am căutat-o peste tot. A dispărut. - Bine, atunci…

Veniți înapoi.

Serviciul ți-a dat asta?

Nu. Agenția nu știe nimic despre locul ăsta.

Nu știe nimeni.

L-ai amenajat singură?

De-a dreptul superb.

Unde-s lucrurile tale?

Antichitățile tale?

Știi că ai arme în cuptor?

Da.

Cine ești?

Sunt tot eu, ca dintotdeauna, Deb.

Sunt prietena ta. Sunt exact cine îți imaginai.

- Dar… - Uite unde suntem!

Ce fel de om trăiește așa?

Cea cu care am fost prietenă nu e reală.

M-ai mințit. David m-a mințit.

A cerut divorțul. Acum e mort.

Și singura pe care vreau s-o sun să-i spun are arme în cuptor!

Am…

Stai! Unde pleci?

Trebuie să mă duc să aflu cine mi-a lăsat asta.

Du-te și fă un duș, te rog! E destulă mâncare în casă.

Mă întorc la tine cât de repede pot.

Eu nu rămân aici.

N-ai cum să vii cu mine și nu te pot lăsa altundeva.

Trebuie să te protejez.

Dar îți promit, când se termină cu astea,

am să-ți explic totul.

Acum ai încredere în mine, te rog!

Încredere?

Scumpo, când se termină, nu vreau să te mai văd.

Adună-te!

Trebuie să suni copiii și ce le spui?

„Bună, mama aici.

Sunt mama, iar tata e…”

Nu te panica, Debbie! Nu te panica!

Trebuie să le spui.

Trebuie să le spui.

Altfel, află de la știri.

Știrile… Dumnezeule, știrile!

CLAYBOURNE ȘI SOȚIA

David Claybourne la serată?

„David Claybourne mort.”

„David Claybourne, convins mort-fript că scade costul vieții.”

Poftim?

Bună! Hotel Monclair.

- Da, mă numesc Debbie Claybourne. - Bună ziua, dnă!

Încerc să dau de soțul meu, David Claybourne.

Desigur. Este oaspetele nostru?

Nu. A fost…

implicat în incidentul de aseară.

Ce incident, mai exact?

La serată. Grozăvenia aia.

Oamenii din camera lui Billy Donovan?

Da, doamnă. Grozăvenia.

Am fost anunțați că în camera domnului Donovan e mucegai

și a fost adusă rapid o echipă să curețe zona.

Vă asigur că incidentul e remediat,

iar restul hotelului e în siguranță.

- Dar… - A fost implicat și soțul dvs.?

S-a atins cumva de mucegai?

- Alo? - Unde-i trupul lui?

L-a ridicat agenția.

Și e în siguranță.

Ba nu, l-a luat o firmă de mucegai.

- De unde știi? - Am sunat la hotel.

- De ce? - De ce nu?

Nu l-au dat la știri.

Bineînțeles că nu.

Ți-am zis că agenția s-a ocupat de tot.

Cine-s oamenii ăștia?

Nu vrei să știi.

SE ȘTERG FIȘIERE…

Slavă Domnului! E gata?

- Ce să fie? - Billy Donovan. E mort?

Nu încă.

Ascultă, aseară a fost un cadavru…

Totul e sub control.

Filmarea e ștearsă, camera, goală.

Nu, vreau să-mi păstrezi un cadavru.

Să-l ții ferit.

Ce? Al cui?

Al unuia pe nume David Claybourne. E deputat.

Un deputat? Ai împușcat un deputat?

Nu l-am împușcat eu, era deja mort.

Normal, niciodată nu e vina ta.

Da, mă duc să-ți iau cadavrul.

Acum te implor, îți faci treaba?

Vin acolo.

Alo?

- Ce e? - Domnule, am găsit-o.

- Ce caută agenta ta aici? - Încântat să te văd, Amanda!

Nu face asta, te rog! Agenții nu pot fi văzuți aici.

Există proceduri, știi bine! Nu ai voie aici.

Nu.

Zice s-o lăsați.

Judith!

Judith!

Bine.

Bine, ia să vedem!

Sunt patru numere, ceea ce înseamnă…

zece mii de combinații posibile.

Gândește!

Dacă nu cumva…

știu cele patru numere.

BICARBONAT DE SODIU

Zău, Judith?

Bineînțeles, fă-le praf! De ce nu?

Contează 200 de ani de artă marocană când ai o grabă?

Ce naiba-i asta?

Pecetea Neagră. Palpitant!

Cineva a adus-o înapoi, în fine.

Și din Cartea Iuditei. Cineva și-a făcut temele.

Cineva a știut că vin.