The first 200 lines.
A dori: a vrea să se întâmple ceva, ce, probabil, nu se va întâmpla.
Dar dacă se întâmplă?
DORINȚĂ IRLANDEZĂ
- Paul! - Paul!
Câteva cuvinte, Paul!
Stai! Eșarfa mea! Oprește!
Bună, frumoaso!
- Bună! Arăți minunat. - Mulțumesc!
- Paul! - Paul!
- O clipă! - Bine.
Ce faci? Mă bucur să te revăd. Salut! Mersi că ai venit.
- Avem câteva întrebări! - Așteptați puțin!
N-aș fi nimic, fără această femeie uimitoare,
ea însăși o scriitoare genială, redactoarea mea, Madeline Kelly.
Maddie, vino aici!
E seara noastră, Maddie. Am realizat asta împreună.
Povestea ta e grozavă. Eu am lucrat la detalii.
Acordă-mi o clipă înăuntru. Vreau să vorbim despre ceva.
- Despre ce? - O să vezi.
- Bine. - Bine.
- O întrebare! - Salut, Jay!
Vreo femeie din viața ta a inspirat povestea de dragoste?
Zău, nu-mi pot divulga toate secretele.
Bună!
- Maddie! - Bună, mamă!
- Bine că te-am prins! - Ce se aude?
Încerc să comand hârtie igienică online. Elevii o fură întruna.
Am o tastă care se tot blochează.
- Prea multe detalii, mamă. - Tu ai întrebat.
E mare agitație aici.
M-am blocat în trafic. Acum am ajuns la locul evenimentului.
Întârzii la seara ta cea mare! Nu știi să-ți gestionezi timpul.
Aș vrea să fi fost cu tine.
- Mamă, mă aștepți puțin? - Sigur că da.
O clipă.
Gata. Spune-mi.
Te-am sunat să văd dacă ai vorbit cu Paul.
Nu încă.
Sper că n-ai spus nimănui ce simt pentru el.
Crede-mă, în Des Moines, nu-i pasă nimănui.
- Nici Heather și Emma nu știu. - Nu le-ai spus?
Nu sunt pregătită!
Dacă prietenele tale nu știu, e foarte posibil ca nici Paul să nu știe.
I-am dat destule semnale.
Să vezi cum mă privește când lucrăm împreună!
Mă înțelege, mamă!
Ești îndrăgostită de el. De ce nu-i spui?
- Poate că n-o să fie nevoie. - Ce s-a întâmplat?
Zice că trebuie să vorbim despre ceva.
- Serios? - Ar putea fi seara cea mare.
- Merge! - Trebuie să închid.
Bine. Dacă nu-ți spune ce simte pentru tine, spune-i tu.
Atât îți spun.
- Bine, te iubesc. Pa! - Și eu te iubesc.
- Bună, fetelor! - Bună!
- Ce tare! - Suntem mândre de tine.
Vă mulțumesc că ați venit.
- Unde e eșarfa de la mine? - Undeva în Brooklyn.
- Cum așa? - Un accident aiurea.
Te înțeleg, dacă nu-mi mai împrumuți nimic.
Stai liniștită! Era o mostră de la serviciu.
Heather, ai făcut o copertă excelentă!
- Îți place? - E extraordinară!
Ce zici, Emma?
- Cred că ne-ai ascuns ceva. - Ce? Pe Paul?
Da. Lucrezi cu el de peste un an. Nu-mi spune că nu l-ai observat.
Cred că e un scriitor extraordinar. Atât.
Ar trebui să ai și tu numele pe copertă. Practic, tu ai scris cartea.
Nu e așa. Nu întocmai.
Asta mă ajută în carieră. Paul îmi pune o vorbă bună la editură.
- E irlandez! - Da.
- Are accent sexy? - N-am observat.
- E singur? - Dă-mi cartea!
- Unde te duci? - Să-l găsesc pe Paul.
Hai, Maddie! Nu da înapoi acum.
Aici erai!
Iau niște curaj lichid, înainte să dau piept cu publicul.
O să le placă. E o poveste frumoasă.
Ție trebuie să-ți mulțumesc.
După mine, iubiții s-ar fi aruncat în lac până la capitolul zece.
Ești uimitoare. Știi asta?
Mă echilibrezi, Madeline.
Facem o echipă bună.
Așa e. De-asta am vrut să vorbim despre ceva foarte important pentru mine.
- Poți să-mi spui orice. - Păi...
Cred că e timpul
să ducem relația noastră la nivelul următor.
Nu știu ce să spun. Simt același lucru.
Serios? E minunat!
Vrei...
să lucrezi cu mine la următoarea mea carte?
Vreau să te implic de la concepția poveștii.
Știu că voiai să scrii un roman. Te pot ajuta.
Dar crezi că mai poate aștepta puțin?
Eu...
- Sigur. - Grozav!
- Sună grozav. - Minunat!
Bine! E timpul să mă las sfâșiat de lupi.
Ne vedem acolo.
Dacă nu te mai miști, o iau eu.
Du-mă la baie.
Scuze! Ai pățit ceva?
- Avem o mică defecțiune la gene. - Pot să te ajut?
Poate că da. Sunt noile gene NanoGrip.
Sunt stilistă la Bergdorf.
Primesc cele mai noi mostre de cosmetice de lux.
Asta primește notă mică.
- Pot să încerc? - Sigur.
O să fiu foarte atent.
Gata! Cum e?
Mult mai bine.
Vă întrerup, dar te așteaptă multă lume.
- După tine! - Nu, după tine.
„Privește din adâncul apei.
Dacă ar întinde mâna și ar atinge-o, ar rupe vraja.
Dar el se întoarce.
Ea îl strigă cu vocea gâtuită,
în timp ce el dispare în umbra poienii pline de mușchi.”
„Capitolul opt.
Prima noapte de una singură a fost cea mai grea.”
DOUĂ INIMI IRLANDEZE
Poftim, Gertrude! E un nume frumos.
Mulțumesc, Paul!
- Cum v-ați cunoscut? - Suntem prietene de când eram la școală.
- Eu citeam mult. - Poftim?
Eu citeam!
- Vrei un autograf pe carte? - Da, aș vrea.
Sigur că da.
- Imediat. - Lacul există în realitate?
Da. E în Irlanda, nu departe de casa familiei mele.
Mi-ar plăcea să-l văd cândva.
Mi-ar plăcea să-l vezi cândva.
Scrii povești uimitoare. Aș putea să le ascult toată noaptea.
N-ar fi drăguț? Dar Paul are întâlnire cu presa dimineață.
Nota, vă rog!
- Băuturile sunt gratis. - Ba nu.
A fost incredibil!
A fost cea mai tare seară din viața mea.
Părea că vă înțelegeți bine.
Da, am stabilit imediat o legătură.
N-o lua prea în serios. Paul e o persoană faimoasă.
- Lângă el, te simți special. - Mi-a dat un autograf.
- Semnează multe cărți. - Cu numărul lui de telefon?
MI-AR PLĂCEA SĂ TE REVĂD
E doar un număr de telefon, nu o cerere în căsătorie.
Nu pot să cred că Paul și Emma se căsătoresc!
- S-a întâmplat repede. - Dintr-odată.
- Bun-venit în Irlanda! - Mulțumim!
- Încă puțin. Mai e un geamantan. - Paul, și acela e al meu!
- Ia-l! - Ți-ai luat destule bagaje, Em?
Mă mărit, Heather.
N-o să-ți vină să crezi de câte ținute o să am nevoie.
Scuze! Doamnă...
- Mads! - Scuze!
- E totul în regulă? - Da.
- Maddie, ți-ai luat geamantanul? - Aproape.
- Ne vedem în față? - Bine!
Dacă ai nevoie de mine pentru proiect, sunt disponibil imediat.
Bine. Sigur că da.
Da.
Scuze! E al meu.
- Mă tem că e al meu. - De fapt, e al meu.
O să închid. O americancă vrea să-mi fure valiza.
Nu-ți fur nimic! Îmi iau valiza mea.
Uită-te la etichetă, o să vezi.
Nu e nevoie. Îmi știu geamantanul. Dă-i drumul!
Nu-ți dau geamantanul meu!
Uite, fusta mea ecosez preferată!
Ești sigură că e mărimea ta?
Îmi pare foarte rău.
E în regulă. I se putea întâmpla oricui.
Deși cred că ție ți se întâmplă mai des.
Distracție plăcută!
BAGAJE PIERDUTE
Maddie! Aici erai!
Am reușit să băgăm toate bagajele Emmei în mașină.
Eu o să stau pe capotă.
- Nu-mi vine să cred că se întâmplă! - Așa e. Cum te simți?
- N-ai îndoieli, nu? - Eu? Niciodată.
Nu-ți pot mulțumi destul că m-ai prezentat Emmei.
Mi-ai schimbat viața. N-o să uit niciodată.
Completați asta.
Se pare că va dura ceva. Mergeți acasă.
Nu te pot lăsa aici!
- Nu-ți face griji. Iau un taxi. - Bine.
Sună-mă să-mi spui că totul e în regulă. Bine!
IRLANDA DE VEST AEROPORTUL KNOCK
„Nicio mașină Uber în zonă.” Grozav!
CU BRIGID ÎN CIRCUIT
- Poți merge la adresa asta? - Da. Te pot duce acolo, scumpo.
Bine. Mulțumesc!
Așteaptă!
Billy! Mă bucur să vă revăd!
N-ai convins pe nimeni să-ți dea un geamantan?
Mi s-a pierdut bagajul, dar voi fi sunată când e găsit.
Dacă ai nevoie de boxeri, știi pe cine să întrebi.
- Ești fotograf? - Da.
Fotograf de natură.
Mă rog... încerc să fiu.
E mai complicat acum, când toți au o cameră în buzunar.
No comments yet. Be the first to leave one.