Finding Michael

Atenție! Acest film conține scene care pot afecta emoțional.

Michael era fratele meu mai mare.

Era un copil minunat, foarte iubitor, foarte bun.

Mike era un băiat foarte fericit.

Era bun la sport. Avea mulți prieteni.

Era un fel de supererou.

Dacă aveam probleme, apelam la Mike.

Mikey era foarte ager.

Era foarte bun în tot ce făcea,

deși n-ai fi zis.

Cred că a făcut-o pentru că așa a vrut.

A ajuns pe cel mai înalt vârf din lume.

Mike voia să-și testeze limitele.

Să vadă cât de departe poate ajunge, cât de sus poate ajunge.

A murit la 22 de ani.

A devenit cel mai tânăr britanic care a ajuns în vârful Everestului.

UN BRITANIC MOARE DUPĂ O ASCENSIUNE-RECORD PE EVEREST

L-au abandonat pe munte.

E un mod groaznic de a muri.

TRAGEDIA NOASTRĂ DE PE EVEREST

După 20 de ani, din senin,

am primit o fotografie cu un cadavru, făcută lângă vârf.

Ar putea fi Michael.

Inima îmi spune să mergem să-l căutăm.

Iar dacă putem,

să-l aducem acasă.

ÎN CĂUTAREA LUI MICHAEL

Bravo! Privirea înainte!

Numele lui Theodore este „Theodore Frederick Michael Matthews”.

Am vrut ca Frederick și Michael să fie prenumele nostru,

fiindcă tatăl meu, care a murit, se numea Frederick,

iar Michael e numele fratelui lui Spenny.

Aveam zece ani când a murit Mike.

Ai grijă. Concentrează-te.

Pare ciudat,

pentru că am 33 de ani acum, iar el a murit la 22 de ani,

deci sunt mult mai în vârstă decât era el.

Bravo, T.T.!

Dar îl consider fratele meu mai mare.

Pot s-o fac.

Pedalează!

La începutul relației,

când am început să ne cunoaștem mai bine,

mi-a spus despre MIchael,

și mi s-a părut șocant.

E foarte trist.

Cred că pierderea lui a fost mai dificilă decât își poate imagina.

Niciunul dintre noi nu s-a gândit la posibilitatea găsirii cadavrului.

Au trecut două decenii de la moartea lui Mike.

A apărut din senin.

Am primit fotografia.

E un cadavru aflat la 8.500 m,

similar cu locul unde se crede că l-am pierdut pe Mike.

Cred că am putea merge să-l luăm.

MUNȚII SCOȚIEI

Dacă vrem să facem asta,

trebuie să fim pe aceeași lungime de undă.

Mai ales mama mea Jane și sora mea Nina.

CUTIA LUI MICHAEL

Ții minte că toți am purtat trandafiri roșii la comemorare?

Da, așa e. Ăsta e.

Și multe scrisori de condoleanțe.

Pot citi ore întregi.

Uite ziarul Yorkshire Post.

„Tânăr englez dispărut după ascensiune-record.

Furtuna transformă bucuria în tragedie.”

Mike trebuia să ajungă în vârf pe 13,

dar pe 14, noi nu știam nimic.

A sunat telefonul.

Am fost chemat sus

și, de cum am intrat în cameră,

se simțea…

o tensiune îngrozitoare în aer.

Mama și tata nu erau în apele lor.

Mi-au spus că a venit furtuna și că Mike a dispărut,

dar trecuse prea mult timp

și mi-am dat seama că a murit.

Nu știi dacă a căzut într-o crevasă sau de pe cornișă,

sau dacă din cauza epuizării

s-a așezat și și-a pierdut cunoștința.

Nu cred că am râs în familie

ani de zile, când eram copil.

Nu prea înțelegeam ce se întâmplă.

Nu mi-am dat seama că nu-mi voi mai vedea fratele.

Am presupus că, deși e înghețat într-un bloc de gheață, îl va dezgheța.

- Îmi place asta. - Da.

- I-a plăcut aia, în mod ciudat, Spen. - Da.

E o poză grozavă.

Șaptesprezece.

Șaptesprezece.

Crezi că e momentul potrivit,

după atâta timp?

E momentul ideal să-l aducem pe Mike acasă, să se odihnească.

Sunt sigură că asta și-ar dori.

Categoric.

Nu doar pentru noi, ci și pentru el.

- Da, pentru el. - Și pentru el.

E ceea ce vrem să facem.

Dar oare nu ne lăsăm în voia

visului de a-l aduce pe Mike acasă?

Tot ce avem e poza asta neclară.

MUNȚII STÂNCOȘI

Un nume din expediția lui Mike mi-a rămas în minte când eram mic:

Dave Rodney.

Dave și Mike s-au împrietenit,

au stat în același cort și au făcut ascensiuni împreună.

Și mai important, Dave a fost printre ultimii care l-au văzut pe Mike în viață.

- Dave! - Spencer!

- Ce mai faci? - Mă bucur să te văd.

Bine ai venit în casa din Alberta!

Mulțumesc că m-ai primit.

Intră!

Priveliștea e incredibilă.

Vreau să-ți arăt un fragment de istorie.

Asta am filmat în 1999.

- E uimitor. - Așa e.

Am ceva ce pot băga aici.

Ce scrie? Ce scrie?

Asta e urcușul spre vârf.

Urcușul spre vârf. Nu am nicio filmare cu Mike.

De parcă nu l-aș mai fi văzut…

- pe Mike în fața camerei. - Serios?

Aș vrea s-o văd.

- Ești pregătit? - Sigur? OK, s-o facem.

- Da. S-o facem. - Bine, s-o facem.

Aia e cascada de gheață?

E cascada de gheață Khumbu, deasupra taberei de bază,

în ascensiune spre tabăra unu.

Uite-l pe Mike!

Bravo, Mikey!

Salut!

Ai făcut treabă bună.

S-a comportat ca un profesionist.

Michael o va testa.

Mike trece de parcă n-ar fi mare lucru.

- Uite, sare trepte! - Da, e Michael.

Da?

E în largul lui. Categoric.

- Destul de bine. - Da.

Ce zici, Michael?

Ai făcut baie cu un alt membru al grupului,

nu-i așa, Dave?

Tu ai fost.

În fine…

Îți pot arăta ceva?

Familia a primit un e-mail cu poze cu un cadavru.

Doamne!

Pe Everest, spunând că ar putea fi Mike.

Și mă întreb, mai întâi, ce părere ai.

Bine.

Iar apoi, dacă crezi că ar putea fi el.

- Bine. - Poftim.

- Vai de mine! - Ăsta e cadavrul.

Nu vreau să văd toată…

Ar putea fi…

S-ar putea.

L-am recunoscut imediat.

Spencer, ăsta e costumul purtat în ascensiunea din 1999.

Doamne!

Dar ar fi fost exact la fel și pentru Michael.

Asta purta în acea zi.

I-am văzut costumul în poze cu el în vârf.

E uimitor să-l vezi. Da.

E ciudat…

Crezi că e același costum?

Din unghiul ăsta, Dumnezeule…

Vezi porțiunea roșie de aici, unde se vede velcroul?

Asta e, chiar acolo.

- Velcroul… - Da. Acolo.

Atunci ai putea spune: „Nu văd o mânecă neagră.”

Nu se vede fiindcă e acoperită.

Nu-i așa?

- Să vedem. - Da.

Dar mai e și negru. Uite, așa arată.

E singura fotografie, nu?

Da. E tot ce avem.

- Nu se poate! - Știu.

Dar ar putea fi, nu?

Ascultă, îmi dă speranțe pe care nu le-am mai avut.

Simt că acum îl pot găsi pe Mike.

Ar putea deveni realitate.

Trebuie să vedem cum putem face asta, cum putem planifica.

Mi-ar plăcea să urc pe Everest.

Să nu-i spun mamei, asta ar fi o problemă.

Nu sunt alpinist,

dar există cineva pe care îl cunosc de mult timp

și al cărui sfat chiar l-aș aprecia.

LONDRA, ANGLIA

Îmi amintesc că eram la școală, în amfiteatru.

Erau vreo 400-500 de copii în sală

și a intrat un tip

care zicea că e cel mai tânăr englez care a urcat pe Everest.

- Bear! - Salut!

Ce mai faci?

- Ești bine? - Da.

Nu ne-am văzut de mult.

- Ce faci? - Da.

E palpitant. Hai la bord!

Mersi.

E distractiv, asta înseamnă viața pe râu, Spen.