Squid Game: The Challenge

DIN EPISOADELE ANTERIOARE

Atenție, jucători!

Pentru a câștiga premiul de 4,56 milioane de dolari,

trebuie să terminați o serie de probe.

Voi fi cel mai bun prieten al tău, dar te voi trăda cu siguranță.

Nu!

Se spune că sunt jocuri.

Dar nu sunt.

Nu știu dacă toți vor fi cu mamele în joc.

Suntem pe domeniul meu.

Dacă e ceva la care o să fiu bună, asta e.

N-o să mint. Le voi povesti copiilor.

Jucător 432, eliminat.

Nu merge acasă niciunul!

Știi că se apropie furtuna, iar eu sunt felinarul din apă.

- Toți sunt periculoși. - Ne trebuie echipă.

Gașca Gganbu!

În plus, vor fi teste de caracter.

Cum jucați, vă reprezintă.

Acum e momentul să arăt

că pot câștiga Jocul Calamarului.

Drace!

243.

232.

M-ai făcut să plâng.

Veți primi și șansa de a câștiga recompense.

Vă puteți bucura de picnic!

N-am mai simțit o asemenea fericire.

- Sunt bile la fund. - Sunt bile la fund.

Fie o să-mi elimin propria mamă,

fie ea mă va elimina pe mine.

Următorul joc e Marbles.

ADIO

Ce nai…

În sala asta toată lumea e tăcută

și poți să le auzi bătăile inimilor tuturor.

Nimeni nu vrea să se joace Marbles.

Toți trebuie să joace Marbles

și doar jumătate dintre toți intră în dormitor în seara asta.

- Dumnezeule! E nasol. - Da.

- Da, am emoții. - Da.

Am stomacul în noduri. Dacă plâng acum…

Da. Nu, încerc să nu.

Frate!

Gganbu. Au mai rămas doar câțiva.

Gata să ne hotărâm soarta.

- Cu un joc de bile pentru copii. - Da.

Atenție, jucători!

Imediat ce se aude vocea…

Perechile au la dispoziție 20 de minute pentru a concepe și a juca Marbles.

Jocul Marbles poate fi jucat în orice mod hotărăște perechea.

Perechile care nu reușesc să aleagă un câștigător până la sfârșit

vor fi eliminate.

Dumnezeule!

Aveți 20 de minute.

Cu asta, să înceapă jocul!

La ce te gândești?

Aș fi în dezavantaj dacă am face ceva ce implică aruncarea,

pentru că nu mă pricep

și voiam să propun un joc de strategie.

Nu. Pentru că știm cum funcționează jocurile de strategie.

Putem să cădem de acord

pentru o cale de mijloc, care depinde de noroc.

Fii atentă!

Nu vreau să plec acasă

și să dau vina pe ghinion.

Poate începem improvizat, eu cu stânga, tu…

Ca să fie o abilitate și să fie cât de cât corect…

- Ba nu mi se pare corect… - Cum?

Nu are sens. Trebuie să fii rezonabilă.

- Piatră, foarfecă, hârtie, și! - Piatră, foarfecă, hârtie, și!

- Bum! - Atunci, tu prima! Poți alege!

- Nu, tu primul! - Bine. Eu primul.

Doamne, ce frică mi-e! Mi se face rău.

- Fugi de aici! Bine. - Dumnezeule!

Îl facem de îndemânare.

Găsim o găleată. Aruncăm în ea.

Câștigă cine bagă cele mai multe bile.

De acord?

Te iubesc.

O să fie nasol.

Am emoții.

E-n regulă! E un joc.

Joacă-l și atât!

De ce vrei să câștigi?

Pentru că nu-mi permit să mă pensionez.

De asemenea, cineva apropiat mie a avut probleme de sănătate

și cred că voi ajunge să fac o donație unor organizații caritabile

implicate în recuperarea lui, sincer să fiu.

- Înțeleg. - Dar tu?

Știi că sunt surdă.

Pentru mine, e vorba de reprezentare.

Vreau să-mi fac comunitatea mândră

și n-am mai văzut pe nimeni care să mă fi reprezentat.

O persoană surdă, care folosește limbajul semnelor,

care își folosește și vocea.

Da.

Și să pot preda oamenilor limbajul semnelor.

Oamenii cu care am vorbit

cinci minute îmi spun „Bună dimineața”.

Dar și eu sunt surd.

- Ți-am văzut aparatele auditive, da. - Da.

De ce nu m-ai învățat limbajul semnelor? Am vorbit cu tine. Nu ai…

E o chestie reciprocă.

Dacă ai veni la mine și ai face așa, aș fi…

Nu e treaba mea să vin la tine.

- Joci cartea compătimirii? - Compătimirii?

- Da. - Tim.

- Nu. - Ce faci, Tim?

Nu, pentru că nu ai menționat asta. Nu mi-ai spus niciodată.

Tim, nu suntem prieteni.

Ai păstrat asta pentru clipa asta.

- Îți cunosc jocul. - Tim, e dezgustător.

Ai început să vorbești cu mine și ai început automat.

„Folosește limbajul semnelor.” Niciodată n-ai făcut asta.

- Nu. - Ai făcut-o pentru momentul ăsta.

Tim, te sabotezi singur.

M-ai păcălit.

- Tim. - Nu, eu…

Nu, îmi pare rău.

Îmi pare rău pentru tine.

Nu-mi pare rău pentru tine, pentru că pleci acasă imediat.

Să vedem ce spune universul despre asta!

Vreau doar să câștig.

Vreau să fiu cel mai bun la ceva. Știi?

Voiam să găsesc impulsul interior pentru asta.

Cred că l-am descoperit din nou.

Da.

Te iubesc, mamă.

Și eu te iubesc.

Haide! Te fac praf!

Îți urez baftă!

N-ai cum să-mi iei așa ceva.

E aiurea, frate.

Nu vreau să mă lupt cu tine.

Cea mai apropiată de perete câștigă?

- Da. - Așa că vom trage spre treaptă.

Scoatem toate bilele. O singură lovitură.

- Cea mai apropiată ia tot. - Sună bine.

- Să lăsăm să treacă timpul? - Da, de tot.

- Lăsăm 20, 30 de secunde. - Bine.

- Bum. - O singură lovitură. Câștigătorul ia tot.

- S-a făcut! Da. - Bine.

Vrei să sapi groapa și să vezi câte băgăm în ea?

Aruncăm. Cine bagă mai multe…

- Câștigă. - …câștigă.

Bine.

Urmează.

Bine.

Mi-am pus ochelari de cal.

Mă concentrez doar pe mine și pe biluță.

- Drace! - Drace!

Haide!

- Te las să începi primul. - Bine.

Tu alegi jocul, dar eu nu vreau să arunc.

Nu vreau să joc altceva.

Doar un joc de aruncare?

Da. Joc orice joc de aruncare care implică mai mult de o bilă.

- Nu-mi place să arunc. - Nu trebuie să ridici tonul.

- Nu ridic tonul. - E în regulă. Ascultă!

- Parcă erai competitivă. - Sunt.

- De asta nu cedez. - E clar că nu.

De ce te încăpățânezi?

Îmi dau o șansă să câștig, cum ar trebui și tu.

- A intrat? - Da.

- Serios? - A intrat.

- Frumoasă aruncare! - Mulțumesc!

- A intrat? - A intrat.

Da.

Unu-zero.

Doi-zero.

Trei-zero.

Nu o să le bagi pe toate.

Frate!

Doamne, ce greu e!

E o nebunie. Așteptăm puțin?

Bine, să așteptăm.

E multă presiune pe jocul ăsta.

A trebuit să trec prin chestii nebunești, așa că…

Mă bucur că am ajuns până aici…

Unul dintre lucrurile mai importante pe care le-aș face cu banii

e să donez o parte unui centru de donații de rinichi

pentru că mi-am donat rinichiul anul trecut fratelui meu.

Știu că asta mi-ar împinge familia, în sfârșit,

în direcția care trebuie, pentru că nu merităm să continuăm să fim

într-un ciclu al durerii și să trecem prin tot ce am trecut.

Înțeleg că ți-a fost greu.

Dintre toate lucrurile pe care ți le dă viața,

am fost pe fundul puțului.

Familia mea nu m-a susținut

când am hotărât să fiu în armată sau să fiu părinte singur la 19 ani.

Și…

Poți să te descarci!

E greu. A fost greu.

Da. E greu.

E greu pentru că nu am pe nimeni.

- Da. - Da, deci.

- Nu renunța niciodată! - Da. Și n-o voi face.

Da.

- Bine. Ultima. - Ultima?