The Devil's Hour

Acest episod tratează probleme sensibile, inclusiv sinuciderea și subiectele conexe.

Nerecomandat minorilor.

ORA DIAVOLULUI

Déjà-vu.

Se spune că este ca un scurtcircuit în creier.

Percepția unui moment plasată în centrul memoriei.

Și simți că ai mai experimentat totul înainte.

Știi despre ce vorbesc?

Sentimentul acela?

Am mai fost aici?

Ne cunoaștem deja?

Nu mă cunoști.

Știu că te simți nelalocul tău.

Detașată.

Ca și cum viața ta nu este a ta.

Știu că te trezești noaptea dintr-un vis dur pe care nu l-ai avut niciodată.

Dumnezeule!

M-ai speriat.

Ce faci aici, jos?

- Isaac? - Ce faci aici, jos?

- Ești bine, dragul meu? - Ești bine, dragul meu?

Să mergem înapoi la culcare.

Culcă-te înapoi.

Și cât de des apar aceste episoade?

O dată sau de două ori pe lună.

Deci, dinainte de mutare?

Da.

Somnambulismul este destul de comun la copiii de vârsta lui Isaac.

Nu, îmi pare rău.

Nu este somnambulism.

Este diferit.

Și sunteți doar voi doi acasă?

Da.

Își mai vede tatăl?

Nu.

Și cum a reacționat când i-ați spus că dv. și soțul dv. vă despărțiți?

Nu a reacționat.

Isaac, vrei să vii să stai lângă mami?

Mulțumesc.

Cum te simți astăzi?

Isaac, dr. Bennett te-a întrebat ceva, dragul meu.

Isaac, îți amintești că te-ai trezit noaptea trecută

și ai coborât scările?

Și îți amintești de ce ai făcut asta?

Meredith plângea.

Uneori Isaac își imaginează lucruri. Oameni.

Asta e destul de comun, nu-i așa, prieteni imaginari?

Este corect, Isaac? Meredith este prietena ta?

Nu mă poate auzi.

E cu noi de când ne-am mutat. Nu este prima, totuși, nu?

Am avut-o pe Barney, Stephanie. Am avut chiar și un Alejandro odată.

Cum este la școală?

E bine. Vreau să spun, se descurcă bine.

Fără probleme comportamentale?

Întotdeauna este așa de apatic?

Nu plânge niciodată.

Nu râde niciodată, nu se înfurie niciodată, e doar...

... nu ar trebui să fiu aici.

Ai spus ceva, Isaac?

Nu ar trebui să fiu aici.

E în regulă, vom merge la școală imediat ce terminăm cu dr. Bennett.

- Ruby, te rog. - Ruby.

Și există un caz de schizofrenie în familie.

Mă scuzați?

Mama ta.

Dr. Harper a exclus schizofrenia.

Dar tatăl tău,

există vreo problemă din partea aceea de familie?

Nu de care să știu. A murit când eram mică.

A fost un anevrism cerebral.

Nu este schizofrenie.

Nu e autism.

Nu există un răspuns simplu aici, crede-mă.

Ești, de fapt, doctorul numărul șapte.

Număr cu noroc, sper.

Voi face ce pot.

... pute a urină.

Am făcut un duș, dar se lipește de tine.

Încă mai simt mirosul aici, acum. Mai dă-mi o pauză.

Luce?

Nu, înțeleg. Chestia e, Karen, că deja avem lipsă de personal.

Ce zici de Mark? Când a făcut ultima dată o vizită la domiciliu?

Mark?

Mark nu folosește bani, cică sunt acoperiți de bacterii vaginale.

Ba chiar a și scris asta, am primit un e-mail de la el.

Face în pat?

Da.

Mama nu schimbă cearșafurile. Este dezgustător.

- Rob a fost cu tine? - Nu, sigur că nu.

Rob ar trebui să vină cu tine data viitoare.

Ar putea fi un semn de abuz, trebuie să excludem asta.

Nu, Luce, nu este vorba despre abuz...

Ba da, este.

- Nu, vreau să spun... - Asta ne e meseria, Karen.

Da?

E aici.

Domnule Fisher, numele meu este Lucy Stevens.

- L-ați cunoscut deja pe Rob. - Da.

Rob și cu mine am lucrat la cazul dv.

După cum știți, v-a făcut mai multe vizite acasă.

Nu.

- Nu știați despre asta? - Nu, nu știu nimic despre asta.

Legat de asta, situația a fost clarificată.

Despre ce e vorba? Pentru că am treabă.

Avem mai multe rapoarte ale poliției privind incidente violente.

Unele, cu vechime.

Acum, sunteți eliberat pe cauțiune pentru ultima acuzație.

Da.

Chloe ne spune că ați agresat-o fizic

și că ați amenințat siguranța fiicei dv.

Nu. Ea spune asta, dar nu este adevărat, nu am făcut asta.

- Nu ați făcut... - Nu am amenințat-o pe Tilly.

Bine?

Nu aș răni-o, sunt minciuni!

Inventează.

Dar a existat un atac,

dle Fisher.

Ea m-a împins, am împins-o și eu.

Sunteți conștient

că nu aveți voie să aveți contact cu familia în acest moment?

Bine.

Acum trei zile, v-ați apropiat de Chloe în fața școlii fiicei dv.

- Vă purta fiul... - Nu e al meu.

Uite ce, nu mi-o va lua, bine?

E fiica mea.

O iubesc, nu-i voi face nimic ei.

Vreau să fiu foarte clară cu dv., dle Fisher,

în cazul în care există alte incidente,

vom lua în considerare măsuri de protecție a copilului.

Înțelegeți?

Asta e tot?

E un lucru foarte serios, Shane.

Da.

- Dacă te apropii de familia ta... - Da, înțeleg.

Ești bine, Luce?

Da.

Este întotdeauna plăcut să cunoști oameni noi.

Victima este dl Harold Slade.

În jur de 50 de ani.

Înjunghiat de trei ori.

- Arma? - Nu, încă nu.

- Unde este? - În biroul de la etaj.

Soția a venit acasă, l-a găsit pe la 16:00.

- A venit de unde? - De la clubul de carte.

Alibiul este solid.

Cum arată acolo sus?

O mulțime de stropi.

Hai să terminăm odată cu asta.

- Poftim? - Vecinii nu erau acasă.

Ușa din față era descuiată.

Ucigașul a ales bine momentul. Probabil știa victima.

- Îi știa cel puțin programul. - Soția zice că lumea îl plăcea.

Voluntar la St. John, a condus clubul local de canotaj.

Stâlp al comunității.

XXXADULTPLAY - AVERTISMENT acest site este doar pentru adulți - ACCESEAZĂ

Serios?

Da, și am găsit câteva reviste în sertar.

Nimic ilegal.

Un pic dur, știi, sclavie, sadomasochism.

- Vrei să ne retragem? - Nu.

Ne cazează pe undeva pe aici.

Dumnezeu știe unde.

Desigur, ar trebui să ne matolim la King's în seara asta.

Ciudat moment pentru artificii!

Ești bine, amice?

Îmi pare rău, eu... Știi când îți amintești ceva pe jumătate?

Ar trebui să devină mai ușor.

Știi, cu sângele.

Tuturor le e greu la început, dar se obișnuiesc cu asta.

Nu critic, spun doar,

ești singurul detectiv pe care îl știu care încă se clatină.

- Nu mă clatin. - Nu e nicio rușine în asta.

Toată lumea se sperie de ceva.

Bella mea are o teamă irațională de brânză, dacă-ți vine să crezi.

Acest lucru nu este irațional.

Sângele este moarte, e normal să ne producă anxietate.

Ai putea spune că e irațional să nu te temi de asta.

Ai putea. Totuși, nu te ajută prea mult.

Nu atunci când slujba ta implică victime înjunghiate.

- Îți vine să vomiți? - Sunt bine.

- De ce să faci asta? - O ranchiună.

Datorii neplătite. Jaf nereușit.

Nu, mă refer la tine.

De ce acest loc de muncă, dată fiind predispoziția ta?

Cineva trebuie s-o facă.

Ce vezi când te uiți la mine?

Un criminal? Un monstru?

De ce ai venit aici?

Ai spus că nu vei vorbi cu nimeni altcineva.

Și ai venit?

- Nu erai obligată. - Ei bine, vor răspunsuri.

Ba nu. Vor dovezi, mărturisiri...

Să închidă cazul, să uite totul.

Crezi că nu vreau să uit asta?

Știu că vrei.

Dar tu nu vei uita.

Ce oră este?

Încă mai ai coșmaruri?

Ți-am spus să nu dormi aici.

Vorbeai în somn.