The first 200 lines.
Adaptarea Bubuloimare
Sã vã spunem o veche poveste
si vom vedea cât de bine o stiti.
Au fost odatã ca niciodatã, douã regate dusmane de moarte.
Asa de mare era discordia dintre ele,
cã se spunea cã doar un mare erou
sau un groaznic ticãlos mai putea sã le aducã împreunã.
Într-un regat, trãiau oameni ca voi si cu mine.
Cu un rege zãdarnic si lacom care domnea peste ei.
Erau vesnic nemultumiti
si invidiosi pe bogãtiile si frumusetile vecinilor lor.
Iar în celãlalt regat erau...
Multe creaturi ciudate si minunate.
N-aveau nevoie de rege si reginã, aveau încredere una în cealaltã.
Într-un mare copac, de pe o mare stâncã din The Moors
trãia un astfel de spirit.
Ai putea-o lua ca pe o fatã.
Dar nu era o fatã obisnuitã,
era o zânã.
Gata.
Iar numele ei era... Malefica.
Bunã dimineata, dle Chandoval, îmi place basca dvs.
Nu... Nu, n-o face !
Nu m-ai nimerit.
- Bunã dimineata ! - Bunã dimineata !
Foarte frumos, fetelor !
- Ce-i forfota asta ? - Gãrzile au gãsit la hotare...
Vreau sã-i spun eu !
Sunt niste reguli, Flittle. Eu îi spun acum, tu data viitoare.
Ultima oarã i-ai spus tu,
ar trebui sã-i spun eu acum si tu data viitoare.
- Ce sã-mi spuneti ? - Bine.
Multumesc.
Malefico...
La hotare, garzile au gãsit un om-hot la fântâna perlelor.
Scuzati-mã.
Mereu face asa cu aripile alea mari.
Sper sã nu înceapã un nou rãzboi.
Nu mi-e teamã.
Pe lângã asta, n-am mai vãzut un om atât de aproape.
- Iesi ! - Nu.
Au sã mã ucidã. Pe lângã asta,
sunt hidosi.
E extrem de nepoliticos !
Nu-l asculta, Balthasar.
Frumusetea ta e proverbialã.
Nu-i voie sã furi.
Dar noi nu ucidem oameni pentru asta.
Iesi, imediat !
Esti un om adult ?
Nu.
Cred cã-i doar... un bãiat.
Iar tu esti o simplã fatã.
- Cred. - Cine esti ?
Mã cheamã, Stefan.
Tu cine esti ?
Eu sunt, Malefica.
Da, sigur !
Trebuie s-o dai înapoi.
Ce sã-ti dau înapoi ?
De ce ai aruncat-o si n-ai vrut s-o tii ?
N-am aruncat-o.
Am trimis-o acasã la ea, cum fac cu tine.
Într-o zi voi locui acolo... în castel.
Acum unde locuiesti ?
Într-o surã.
Asadar pãrintii tãi sunt fermieri ?
Pãrintii mei sunt morti.
Si ai mei.
Ne mai vedem.
N-ar trebui sã mai vii aici, e nesigur.
Dacã aleg asta, dacã mã întorc... vei fi aici ?
Poate.
- Ce-ai pãtit ? - Inelul tãu.
- Metalul arde zânele. - Îmi pare rãu.
Îmi plac aripile tale.
Malefica a crezut cã Stefan si-a aruncat inelul.
El care avea atât de putin pe lume.
Astfel ca mâna aceea s-o mai poatã atinge din nou.
Si i-a miscat inima.
Asa cã tânãrul hot care spera sã fure o bijuterie,
a furat ceva mult mai pretios.
Cum am spus !
Malefica !
Dupã atâtea sãptãmâni, uite cã te-ai întors.
Cred cã meritã riscul.
Asadar... tu cum te distrezi pe aici ?
Stefan si Malefica au devenit cel mai putin probabil, prieteni.
Si pentru o vreme pãrea cã, mãcar pentru ei,
vechia dusmãnie dintre zâne si oameni fusese uitatã.
Cum se întâmplã adesea,
prietenia s-a transformat încet în altceva.
La a 16 aniversare, Stefan i-a dat Maleficei un dar.
Îi spusese cã era sãrutul adevãratei iubiri.
Dar nu avea sã fie asa.
Odatã cu trecerea anilor,
ambitia lui Stefan l-a fãcut sã se îndepãrteze de Malefica,
tentat de lingusirile oamenilor.
În timp ce Malefica, cea mai puternicã dintre zâne,
crestea ca sã devinã protectoarea lui The Moors.
Malefica hoinãrea singurã
si câteodatã se întreba unde ar putea fi Stefan,
dar n-a înteles niciodatã lãcomia si invidia omeneascã.
Dar avea sã învete.
Regele oamenilor a auzit cã The Moors a devenit puternic
si a jurat sã-l distrugã.
Atentiune. Opriti !
Pãstrati rândurile !
Uitati-o !
Misteriosul The Moors unde nimeni nu îndrãzneste sã se aventureze
de teama creaturilor magice
care-si fac acolo cuib. Eu spun sã le zdrobim !
Nu treceti mai departe !
Un rege nu primeste ordine de la un elf înaripat.
Tu... nu-mi esti rege !
Aduceti-mi capul ei.
Scoateti sãbiile !
Atacati !
Ridicati-vã si stati alãturi de mine !
Haideti !
Atacati !
La rege !
Nu vei avea The Moors, nici acum, nici altã datã !
Nu !
Când am urcat pe tron,
i-am promis poporului
cã într-o zi vom cuceri The Moors si comorile lui.
Fiecare din voi
mi-ati jurat loialitate.
Mie si acestei cauze.
Majestate...
Înfrânt în luptã...
Asta va fi mostenirea mea.
Vã vãd cã asteptati sã mor.
Nu va dura mult, si apoi ce se va întâmpla ?
Voi desemna un succesor la tron.
Care sã aibã grijã de fiica mea.
Care dintre voi e demn,
sã ucidã creatura înaripatã,
sã mã rãzbune si dupã moartea mea sã preia coroana ?
Malefica !
Malefica !
Cum e sã trãiesti printre oameni ?
Malefica, am venit sã te previn.
Vor sã te ucidã. Regele Henry
Te rog, trebuie sã ai încredere în mine.
Au vorbit multe lucruri...
Iar anii s-au dus.
Iar ea l-a iertat pe Stefan.
Ambitia lui prosteascã
si totul se petrecuse acum multã vreme.
Malefica ?
Ce-i asta ?
V-am rãzbunat, sire.
E învinsã ?
Ai fãcut bine, fiule.
Ai fãcut ceea ce altora le-a fost fricã sã facã.
Te asteaptã o frumoasã recompensã.
Voi face tot ce-mi stã în putintã
ca sã fiu un succesor demn, Majestate.
Te-am prins !
- Am sã te bat ! - Transformã-te în om.
Un demon !
Ce ai fãcut cu minunata mea înfãtisare ?
Voiai mai degrabã sã-l las sã te batã ?
- Nu sunt sigur. - Nu te mai plânge.
Ti-am salvat viata.
Iartã-mã.
Cum vrei sã-ti spun ?
Diaval.
Si pentru cã mi-ai salvat viata, sunt slujitorul tãu.
Orice ai nevoie.
Aripi...
Vreau sã fii aripile mele.
Vi-l prezint pe primul din linia lui...
Alteta Sa regalã... regele Stefan.
El mi-a fãcut asta...
Ca sã fie rege.
Ce fac acum, stãpânã ?
Ei bine...
N-am vãzut nimic.
Dar era...
Ce ?
Un copil.
Regele Stefan si regina au un copil.
Va fi botezat.
Au spus cã va fi o mare sãrbãtoare.
O mare sãrbãtoare.
Pentru copil.
Ce grozav !
Toatã lumea a venit la botez.
Chiar si cele trei zâne cu gânduri de pace si urãri de bine.
Uitati-vã la copil !
Concentrati-vã, vã rog. Nu vã mai repet.
Salutãri, Majestate. Eu sunt Knotgrass, din tinutul The Moors.
Eu sunt Flittle, Majestate.
Iar eu sunt Thistlewitt, Alteta voastrã.
Aduc daruri pentru fiica noastrã.
Si astea nu-s simple daruri, pentru cã vedeti...
Suntem fermecate !
No comments yet. Be the first to leave one.