Expats

Da, Chef!

Da, Chef! Gata, Chef!

Gata de servire!

Mă bucur că ți-ai luat-o!

Știu!

Îmi doream de-atâta timp o pisică hibrid!

Si.

Ai răbdare!

Te faci bine mai devreme sau mai târziu. Te gândești la asta mai târziu.

Nu mă joc, iubito!

Așa sper!

Vai de mine!

COPII DISPĂRUȚI HONG KONG

PERSOANE DISPĂRUTE, POLIȚIA HONG KONG

ANUNȚURI PUBLICE COPII DISPĂRUȚI

ZONA MEDIANĂ

Copii, fugiți!

Da! Mai repede!

Haide, Gus, haide!

Mă tot uit la poza

pe care a găsit-o poliția, și nu are sens.

De ce ar avea Christopher o poză cu Gus în telefon?

Ție nu ți se pare ciudat?

Că vecinul tău mort are o poză cu fiul meu?

Nu eram cu omul ăla când a făcut poza,

iar Essie se jură că nici ea nu era cu el.

Asta nu înseamnă că

are Christopher legătură cu...

E o posibilitate.

Asta-i tot ce zic.

E o posibilitate.

Trebuie investigată.

Știu că e greu să nu ai răspunsuri, Margaret,

dar nu poți continua așa.

Ce nu mai pot continua? Să caut? Să-mi caut fiul?

Să crezi că toți sunt suspecți.

Există consecințe...

E un indiciu.

De ce nu îl iei în serios?

Orice detaliu e important.

Așa a spus tot timpul detectivul Chang.

Dar brusc nu mai contează?

Omul respectiv îi făcea poze pe furiș fiului meu.

Cum să nu însemne nimic?

I-a făcut o singură poză.

Nu au găsit nimic altceva.

De ce îl tot aperi?

Cât de bine îl cunoșteai, de fapt?

Mereu i-am udat plantele și i-am plimbat cățelul.

Deci, practic, nu-l cunoșteai deloc.

Nu mai pot vorbi acum.

Știi ce? Zic doar că vreau să...

Iartă-mă, trebuie să închid.

Puri, ce faci?

Nimic, doamnă.

Șterg praful.

E mult praf peste tot.

Întârzii la o întâlnire, Sam. Poți să conduci repede?

- Da, doamnă! - Mersi.

Verifică-le!

Mulțumesc.

Au adus hainele!

Da, du-le în cameră, te rog! Mulțumesc!

Hei, Sam, ce mai faci?

Voi pune vulcanul dincolo, ca să pot aranja masa pentru cină.

Ce facem cu lava? N-avem sirop de porumb.

I-am zis mamei. O să ia când vine.

Pun pariu cu tine pe 100 de dolari că uită.

- Dolari din Hong Kong sau USA? - USA.

N-ai tu 100 de dolari americani.

- Ba da, am. - Ba nu ai!

Hai s-o ajutăm pe Essie să pună masa, bine?

Amândoi! Pune telefonul jos, Daisy!

- Dar, tati... - Haide!

Hai! La treabă!

Hai, Philip!

Spală-te pe mâini!

Da...

Ce vrei?

- Cel puțin, tu... - E mâncare cantoneză.

Bine. Să mâncăm repede.

Hai, repede! Să terminăm de mâncat și să mergem...

Nu pune mâna!

Vai, dragilor...

Lasă telefonul să mănânce primul.

De ce să facem poză? Mereu e așa.

Haide, venim rar la Hong Kong. Să facem poză ca amintire.

Aici s-a filmat O iubire imposibilă?

Nu, la Gold Finch.

- Ne ducem acolo mâine. - Ador filmul ăla!

Nu-i așa? Christopher Doyle e un geniu.

Poftim? El e regizorul?

Nu. Wong Kar-Wai e regizorul.

Nu crezi? Mă gândeam să-mi tai bretonul...

Iar vrei să-l tunzi?

Regreți de fiecare dată.

Da... dar cred că o să mi-l ondulez mai târziu.

Exact. Așa faci de fiecare dată. Nu des.

Ce vrei să...

Exact. Nu-i așa? Ar trebui să fie bine.

Băiat obraznic! Nu ai verificat!

La ce oră pleci acasă?

La ora 21.00.

- La 20.30. - La 21.00.

- 20.30. - 21.00.

- La 20.30. - Ce enervant ești! La 21.00.

- La 20.30. - La 21.00.

- La 20.30. - La 22.00.

Și tu erai la Deli Way?

Sunt coreeană.

Te-am văzut.

La restaurant.

De fapt, sunt coreeană-americană.

De ce nu ai zis așa?

Spuneam că

te-am văzut la Mei Dou.

Restaurantul de după colț.

N-am crezut că mă vede cineva.

De ce? Crezi că ești invizibilă?

Ceva de genul ăsta.

Eu aș prefera să zbor.

Poftim?

E mai bine să zbori decât să fii invizibil, în topul superputerilor.

Eu vreau să fiu bogată.

Să fii bogat nu-i o superputere.

Spune-le asta oamenilor săraci.

Eu sunt Charly.

Mercy.

- Mă bucur să te cunosc. - Și eu mă bucur.

La oră, profesorul ne-a cerut să numim zece metale.

- Zece metale? - Da.

- Da. - Aluminiu.

- Titaniu... - Bună!

- Bună! - Ați început deja.

A fost foarte aglomerat.

Nu a luat sirop de porumb.

Ți-am zis eu!

Hei!

Cum a fost la ore?

Bine.

Mâncarea arată bine.

BISERICA BAPTISTĂ INTERNAȚIONALĂ TOATĂ LUMEA ESTE BINEVENITĂ

Bună, sunt David Starr.

Lăsați un mesaj și revin eu cu un apel.

Bună, David!

Știu că ești supărat, dar putem vorbi?

Nu știu unde ești,

ce faci.

Dar nu de-asta te sun. Voiam să știu dacă ai...

Dacă vei reuși să ajungi la cină diseară.

Mi-ar plăcea mult să vii.

Știi că nu mă descurc singură cu Richard.

Oricum...

Doar...

Te rog, sună-mă și dă-mi de știre.

Acum locuiești aici?

De cât timp, cam trei săptămâni?

Cum îți speli hainele?

Să nu vorbim despre asta, te rog.

Vai, Doamne! Tu chiar locuiești aici!

Unde crede soția ta că ești, domnule Președinte?

Să nu spun „soție”?

Femeie, dă-mi pace, te rog!

- A fost rea cu tine? - Oprește-te!

Te-a rănit și te-a făcut să pleci?

Ești atât de sensibil, dle...

Doamne, am zis gata!

La naiba!

Era o glumă.

Știu. Scuze, sunt...

E complicat. Înțelegi?

Te-a înșelat?

Nu. Ea...

A ezitat.

Poftim?

Mulți oameni nici nu și-ar da seama, dar...

Eu nu mai pot să uit.

A fost o clipă. Două secunde, poate. Mai nimic, dar...

când te interoghează poliția

să afle unde erai în seara

dispariției unui băiețel și o întreabă pe soția ta,

speri că ea îți va lua apărarea imediat,

că nici nu s-ar gândi că ești implicat.

Iar acum, când mă uit la ea, asta-i tot ce văd.

Ezitarea ei.

Dovada felului în care mă vede, ca pe cineva capabil să răpească un copil.

E al naibii de jenant, nu-i așa?

Cum s-ar putea gândi cineva că i-am făcut ceva lui Gus?

Și ce credeți că am făcut cu el? L-am ascuns?

Unde? În haina mea?

În mașină?

Poate că l-am ascuns în biroul meu, ca să nu-l găsească Hilary.

„Unde ai fost, David? Ce ai făcut?”

Poate că e în valiză.

Gus, ești aici?

Nu? Nu ești aici?

Știu! Poate e în dulap!

Gus?

Ieși, nu te mai ascunde! Gussy!

Știu!