The Pale Blue Eye

‎„Hotarele care separă Viața de Moarte

‎sunt, în cel mai bun caz, obscure și vagi.

‎Cine știe unde se sfârșește una ‎și unde începe cealaltă?” E. A. Poe

‎ O C H I U L A L B A S T R U D E S C H I S

‎Bună dimineața, domnilor!

‎- Sunteți Augustus Landor? ‎- Da.

‎Dv. cine sunteți?

‎Căpitanul Hitchcock, ‎comandant-adjunct al Academiei.

‎Sunt aici să vă informez

‎că dl comandant Thayer ‎solicită o întrevedere urgentă.

‎- Cu ce scop? ‎- O să vă spună dl colonel.

‎- Și când o să aibă loc? ‎- Cât de repede puteți.

‎Și dacă hotărăsc să nu o onorez?

‎E problema dumneavoastră, sunteți civil.

‎E o zi bună pentru o plimbare.

‎VALEA HUDSON, NEW YORK - 1830

‎Guvernatorul spune că sunteți o legendă ‎printre polițiștii newyorkezi.

‎Când v-a recomandat serviciile, ‎a subliniat realizările impresionante,

‎inclusiv capturarea ‎liderilor bandei Daybreak Boys,

‎destrămarea temutei bande Shirt Tails

‎și rezolvarea oribilei ucideri a unei ‎tinere prostituate în Elysian Fields.

‎ACADEMIA MILITARĂ A STATELOR UNITE ‎WEST POINT

‎Vă pricepeți la spargeri de coduri, ‎controlul mulțimilor

‎și interogatorii fără mănuși.

‎Sunteți fiu de preot din Glasgow,

‎v-ați mutat la New York în adolescență.

‎Și sunteți văduv, dle Landor.

‎De trei ani.

‎- Să trimit după o cafea? ‎- O bere ar pica mai bine.

‎Țineți…

‎Țineți notițele astea prin niște firide, ‎pe undeva prin spate, nu-i așa?

‎Ce mai scrie?

‎Scrie că n-am mai călcat într-o biserică

‎de multă vreme?

‎Scrie că fiica mea a fugit acum ceva timp?

‎Suntem la curent cu dispariția fiicei dv.

‎Vă oferim compasiunea noastră.

‎Cu tot respectul, sper că nu v-am jignit.

‎Nu.

‎Nu, eu ar trebui să-mi cer scuze.

‎Iertați-mă! Continuați!

‎Dle Landor, suntem obligați să acționăm ‎cu discreție maximă.

‎Căutăm pe cineva.

‎Un civil ale cărui sârguință și tact ‎sunt bine-cunoscute

‎și care să conducă o anchetă ‎în numele Academiei.

‎O anchetă extrem de complexă și delicată,

‎legată de unul dintre cadeții noștri.

‎Un student din anul doi, din Kentucky, ‎pe nume Fry.

‎- Leroy Fry. ‎- Să spunem lucrurilor pe nume!

‎Fry s-a spânzurat aseară.

‎Îmi pare rău să aud asta.

‎Mare nenorocire! Dar trebuie ‎să înțelegeți în ce postură ne aflăm.

‎Acești tineri au fost lăsați ‎în grija noastră,

‎ca să facem din ei domni și soldați, ‎iar pentru asta suntem duri cu ei.

‎Dar ne place să credem ‎că știm când să ne oprim.

‎Un băiat s-a spânzurat.

‎- E treabă de legist. ‎- Mă tem că asta nu e tot.

‎Cadavrul cadetului Fry a fost profanat ‎noaptea trecută în spital.

‎Profanat? De către cine?

‎Dacă am fi știut, ‎nu mai aveam nevoie de dv.

‎Sunt sigur ‎că sunt destui farsori în Academie.

‎Asta n-a fost o farsă, dle Landor.

‎Lui Leroy Fry i-a fost scoasă ‎inima din piept.

‎Dle doctor Marquis, ‎cum face cineva așa ceva?

‎Cu bisturiul. ‎Sau cu orice cuțit bine ascuțit.

‎Dar să ajungi la inimă e partea dificilă.

‎Spintecăturile de pe plămâni și ficat

‎au fost făcute înclinând lama, ‎ca să nu atingă inima.

‎Și cum ar conserva cineva inima?

‎Într-un recipient.

‎Învelită în muselină sau într-un ziar.

‎Probabil împachetată în gheață.

‎Ce fel de om poate face asta?

‎Unul puternic.

‎Deci nu o femeie?

‎Eu n-am avut plăcerea ‎să cunosc o asemenea femeie.

‎Are cunoștințe medicale?

‎Trebuie să fie cineva ‎cu educație și experiență, ca dv.?

‎Nu neapărat.

‎Are nevoie de multă lumină ‎și să știe unde să taie,

‎dar nu e obligatoriu ‎să fie doctor sau chirurg.

‎- Trebuie să fie… ‎- Nebun!

‎Și e în libertate.

‎La piept arm'!

‎Vă rog să mă iertați, dle Landor!

‎Ne găsim într-o situație foarte delicată.

‎Sunt senatori puternici la Washington

‎care își doresc să dăm greș, ‎ca să ne închidă.

‎Vă cer să ne ajutați să salvăm onoarea ‎Academiei Militare a Statelor Unite.

‎O să mă străduiesc.

‎Erați de gardă aseară, dle Huntoon.

‎Da, domnule.

‎De la 21:30. La miezul nopții am plecat ‎spre camera de gardă.

‎Unde e?

‎Clădirea numărul patru. ‎Lângă Fort Clinton.

‎Recunosc că nu cunosc zona,

‎dar cred că locul unde ne aflăm

‎nu e pe drumul ‎de la Fortul Clinton la Cazarma de Nord.

‎- Nu, domnule. ‎- De ce te-ai abătut?

‎Pe drum, am auzit ceva.

‎Am crezut că e un animal.

‎Părea să fie pe moarte sau într-o capcană ‎și am vrut să-l ajut.

‎Iubesc tare mult animalele.

‎Veneam încoace, ‎când mi-a apărut în față cadetul Fry.

‎- Cum arăta? ‎- Nu prea bine.

‎Nu stătea drept.

‎Parcă stătea pe un scaun.

‎Nu pricep.

‎Picioarele lui atingeau pământul.

‎- Picioarele atingeau pământul? ‎- Da, domnule.

‎Bine. Și ce ai făcut?

‎Am fugit direct către Cazarma de Nord.

‎Încă o întrebare și nu te mai deranjez.

‎Mai era cineva pe aici?

‎Nu, domnule.

‎Dle Huntoon!

‎Gâtul…

‎Asta m-a șocat.

‎Vedeți?

‎Nu e o urmă curată. Funia s-a strâns,

‎apoi i s-a tot frecat de gât, ‎căutând să se fixeze.

‎De parcă…

‎De parcă… opunea rezistență.

‎Uitați-vă la degetele lui!

‎Are bășici proaspete ‎de la cât a tras de funie,

‎încercând să se elibereze.

‎Pot să întreb ce se petrece aici?

‎E complet neregulamentar.

‎Sunteți amabil să pipăiți ceafa dlui Fry?

‎L-ați examinat pe dl Fry, nu?

‎Firește, doar asta mi-e meseria.

‎Am discutat deja asta.

‎E o contuzie.

‎În regiunea parietală.

‎Măsoară cam opt centimetri.

‎Mi-a scăpat.

‎Cineva l-a ucis pe dl Fry.

‎Asta susțineți, dle Landor?

‎S-ar putea să aveți dreptate, ‎dle căpitan Hitchcock.

‎Oricui putea să-i scape asta, dle doctor.

‎Dle Landor!

‎Dacă ați acceptat sarcina,

‎e important să stabilim ‎niște reguli de bază.

‎Îmi dați raportul zilnic, ‎iar eu îi raportez dlui colonel.

‎Și nu suflați nicio vorbă nimănui ‎de la Academie sau din altă parte.

‎- Asta e tot? ‎- Mai e o condiție.

‎Nu beți pe parcursul anchetei.

‎Reputația vă precede.

‎Scuze!

‎- Sunteți Augustus Landor? ‎- Da.

‎Dacă nu mă înșel, sunteți însărcinat ‎cu rezolvarea misterului

‎legat de Leroy Fry.

‎Întocmai. Cu ce te pot ajuta?

‎Mă obligă datoria și onoarea instituției

‎să vă divulg unele concluzii ‎la care am ajuns.

‎Concluzii?

‎Referitoare la răposatul domn Fry.

‎Sunt foarte interesat.

‎Omul pe care-l căutați

‎e poet.

‎Soldat Cochrane.

‎Când cadavrul lui Leroy Fry a fost dus ‎la spital,

‎ai fost însărcinat cu paza sa?

‎Da, domnule.

‎- S-a întâmplat ceva pe parcursul gărzii? ‎- Nimic până la ora 2:30.

‎- Atunci am fost înlocuit. ‎- Cine te-a înlocuit?

‎- Soldat, cine te-a înlocuit? ‎- Nu pot să vă spun, domnule.

‎Doar că era ofițer.

‎- Nu s-a prezentat? ‎- Nu, domnule.

‎Dar e ceva normal pentru un ofițer.

‎Ce ți-a spus ofițerul ăsta?

‎A zis: „Mulțumesc, soldat. Asta e tot. ‎Te înlocuiesc eu.”

‎- Era o solicitare bizară, nu? ‎- Da, foarte bizară.

‎- I-ai văzut fața? ‎- Nu, domnule.

‎Aveam doar o lumânare și era beznă.

‎Atunci, de unde știi că era ofițer?

‎După tresele de pe umăr. ‎Dar recunosc că era tare ciudat!

‎- Cum așa? ‎- Tresele…

‎Cele de pe umărul stâng lipseau.

‎Iată-l pe omul zilei!

‎Benny recunoaște un om ‎care are nevoie de un pahar.

‎Ajunge să-l văd și m-am și încălzit.

‎- Benny! ‎- Domnule!

‎- Pentru reguli. ‎- Dă-le în mă-sa!

‎Patsy!

‎Ce te supără?

‎Ai auzit de bietul cadet?

‎- Se spune că i-a luat ore bune să moară. ‎- Cine spune?

‎El.

‎Nu trebuia să fii la recital?

‎Bună seara! Recital?

‎Nu, n-o să-mi simtă lipsa.

‎Sunt ignorat la Academie.

‎Și am învățat mai multe în locuri ca ăsta ‎decât în orice sală de curs.

‎Nu mă îndoiesc.

‎Așezați-vă, vă rog! Luați…

‎- Loc? ‎- Loc. Mulțumesc.

‎Cadet clasa a IV-a Poe. E. A. Poe.

‎Edgar A. Poe.

‎Văd că ți-a fost sete.