French Exit

Doamnă Price, nu puteți să veniți neanunțată la mijlocul semestrului

și să retrageți copilul de la școală.

Nu vreau să completez astea și nu o voi face.

Și cu asta, basta, mă tem.

Bună dimineața.

- Ce vrei să faci? - Nu știu.

Vrei să vii cu mine?

Regulile își au rostul lor, doamnă Price.

- Și hainele mele? - Îți cumpăr altele.

EVADARE LA PARIS

Ai băut până aproape să-ți pierzi mințile?

Violența muzei tale ți-a indus o insomnie?

Nu.

Menstruație?

Cum e relația cu Susan?

Batem pasul pe loc, de parcă n-ai ști.

Să fii tânăr și îndrăgostit

Te vezi azi cu ea?

Oricum nu te pot însoți. Domnul Baker insistă să ne întâlnim.

Iar te roagă să fii cumpătată?

Rămâne de văzut.

Totul s-a dus.

Ce s-a dus?

Doar nu banii din contul meu.

- Nu va mai fi mult timp contul tău. - E pe numele meu.

Numele îl poți păstra, dar toți banii din cont,

pe lângă investiții și proprietăți,

se vor întoarce la bancă.

Proprietățile

Vei fi evacuată, cel mai târziu pe 1 ianuarie.

Dar voi putea păstra banii pe care îi aveam când m-am căsătorit.

Au fost investiți în proprietate cu mult timp în urmă.

Și, scuză-mă că-ți spun, nu era o sumă foarte mare.

Și moștenirea lui Malcolm?

Nu.

Ți-am vorbit despre această posibilitate vreme de șapte ani.

Trei ani ți-am spus că e o certitudine. Ce credeai că se va întâmpla?

Frances, ce? Care era planul tău?

Planul meu era să mor înainte să se termine banii,

dar uite că nu am murit și nu mor.

Și iată-mă aici.

În regulă.

Deci totul este stabilit.

Așa că acum vreau să-mi spui ce să fac.

- Ce să faci? - Da, te rog, spune-mi.

Ce pot să spun? Ia un împrumut de la un prieten.

Imposibil. Spune-mi altă soluție.

Nu ai decât o soluție, Frances. Vinde tot.

Vinde bijuteriile, operele de artă, cărțile.

Vinde-le unor persoane private, discret, ieftin.

Adu-mi cecurile și îți voi transfera totul în numerar.

Și apoi?

Și apoi

orice dorești.

Ai grijă!

- Susan - Dacă am merge la Frances

și i-am spune de logodna noastră?

Împreună.

- Adică noi doi? - Împreună. Da.

- Când? - Acum.

Să vorbim împreună cu mama, acum?

Nu.

- De ce? - E o idee proastă.

Va merge doar dacă îi spun eu însumi.

- De ce te temi, mai exact? - De ceea ce te temi și tu.

Mă duc să-i spun acum.

Uite, vreau să vorbesc ceva cu tine.

Gătești?

Nu.

Doar îmi place sunetul pe care-l face.

Ce este?

Ce-ai spus, domnule Mormăilă?

Ei bine, vestea mea o întrece pe a ta.

Ești pregătit pentru asta?

Suntem faliți.

Nu ne-a mai rămas un sfanț.

N-a mai rămas nimic!

metale prețioase, fiindcă sunt active pe termen lung.

Aurul înseamnă bani.

Dacă vrei să ai aur, aurul e bun ca activ de rezervă.

Nu-l cumperi azi și-l vinzi mâine.

Legat de onorariul meu

Vreau exact 30% și nu e negociabil.

- Nu e? - Nu.

Și nu ar putea fi? Va trebui să fie, dacă vrei să lucrezi cu mine.

Bine, accept 27%.

Îți ofer 15% sau îți mulțumesc pentru timpul acordat.

- Hai 25%. - Vai, domnule Rudy

Dacă mai spui altă cifră care nu e 15%, cobor la 14%.

Spui altul, cobor la 13% și tot așa,

până când onorariul tău

și singurul tău rol în viața mea

vor dispărea cu totul.

Nu așa se negociază. E o treabă delicată.

Mi-ar putea afecta reputația.

Reputația ta?

- Ce hazliu! - Serios?

Ai auzit vreun zvon cu privire la sănătatea mea mintală?

Nu.

Mă rog, am auzit că ai fi ciudată.

- Ciudată? - Ciudată, da. Dificilă.

Dificilă.

Și mai e și povestea care circulă despre soțul tău.

La ce poveste te referi?

La faptul că tu l-ai găsit.

Da?

Știi tu.

L-am găsit, dar apoi am lăsat cadavrul o vreme, nu-i așa?

- Mai vorbește lumea despre asta? - Sigur, cum să nu?

Ei bine, am să-ți spun acum un adevăr privat.

Sunt mai mult decât ciudată.

O mare parte din mine vrea să dea foc casei ăsteia,

cu mine și fiul meu înăuntru.

Ce părere ai despre asta?

Nu e treaba mea.

Ba eu zic că e.

Fiindcă, dacă nu obțin cât vreau,

partea asta măricică din mine va deveni și mai mare.

Femeile bârfesc, Frances.

- Spun că sunt falită? - Da. Chiar ești falită?

Mi-a venit în minte un plan.

S-ar putea să fie cretin, nu știu. Dar e bine să ai mai multe opțiuni.

Ce zici de apartamentul meu de la Paris?

N-am mai fost acolo de un an. Stă pustiu.

E isteț să părăsești New Yorkul.

E rațional.

Rațional, auzi.

- Rațional. - Rațional.

- Plătesc eu nota. - Nu.

Frances

Mulțumesc.

Cecul a fost respins din nou, dnă Price.

Doamnă Price?

Aș putea primi numerar?

Ai numerar pentru Sylvia?

- Cât? - Șase sute.

Mersi, Malcolm.

Planurile s-au schimbat, amice.

N-am știut că există măcar un plan.

Da, ei bine, s-a decis că vom pleca la Paris.

Zău?

Pentru cât timp?

E greu de spus. Poate pentru tot restul vieții.

Deci ce ai de raportat, Malcolm?

I-ai spus mamei tale despre logodna noastră?

Vreau să-i spun.

Lucrul pe care nu reușesc să-l înțeleg

e dacă tu crezi că eu am să te aștept.

Firește că da.

Dar nu aș fi mare cavaler dacă ți-aș cere asta, nu?

Te interesează să fii cavaler?

Am multe interese.

Te-ai descrie ca fiind un laș?

Nu.

Dar cum te-ai descrie?

Nu cred că m-aș obosi să fac asta.

Vreau să știi că încerc să nu mai fiu îndrăgostită de tine.

- Susan - Ce e?

Plec la Paris.

La Paris.

Când pleci la Paris?

Curând.

- Cât de curând? - Cred că mâine.

Crezi că mâine?

Când te întorci?

Asta e problema. Chiar nu știu.

Ei bine

Sunt sigură că totul e foarte înduioșător.

Ce anume?

Devotamentul tău față de o femeie

care a făcut cunoștință cu tine abia când ai împlinit 12 ani.

Refuzul tău de a trăi în afara regulilor pe care le-a creat spre binele ei.

Nu aduci flori cuiva de la care îți iei rămas-bun, Malcolm.

Te rog să pleci.

Toate lucrurile bune au un sfârșit.

- Dar sigur trebuie să plecați? - Da. Și regretăm enorm.

Ce păcat, ne simțeam nemaipomenit.

- Serios? - A fost o seară minunată.

Nu aș vrea să plec, dar se pare că avem o urgență acasă.

Ce putem face în asemenea situație?

Nimic.

Îmi va lipsi asta.

Ce anume?

Asta.

Aveți ceva mărunțiș în seara asta?

E posibil să avem.

Dar te putem întreba la ce-ți trebuie banii?

Cred că aș vrea nițel vin, dacă vrei să știi.

Cum te cheamă?

Dan.

Daniel, ce ai face dacă ți-am da 20 de dolari?

Mi-aș cumpăra vreo patru litri de vin, un pachet de țigări și un cârnat.

Și unde te-ai duce cu toate? În camera ta?

Le-aș duce în parc.

Acolo dorm în majoritatea nopților, în parc.

Deci te-ai întinde sub un tufiș

ți-ai fuma țigările și ți-ai bea vinul.

Și te-ai uita la stele.

De ce nu?

Sper că tipul ăla nu vă deranja.