The Devil's Hour

Trebuie să-l oprim, Lucy.

Am nevoie să fii de partea mea.

Bine.

Bine.

Mă faci să-mi amintesc.

Îl oprim.

Dar, când s-a terminat,

după ce a murit, stai departe de mine.

Îmi fac propria soartă, în termenii mei,

și nu mai vorbim niciodată.

În acea viață sau în oricare alta.

S-a făcut.

Shepherd. Ridică-te. Mai ai un vizitator.

SUB SCĂRI. SCOATE PERCUTORUL.

3:33

Nu mai e altcineva aprobat.

Dispensă specială.

Încă trăiești.

Ne-am întâlnit?

Da.

Și ne mai întâlnim. Totul e relativ.

Nu ești pe lista mea.

Nu ar trebui să fii aici.

Da, mi se spune des asta.

Ceasul nu mai merge.

Nu am putut renunța la el.

Mi-a spus cineva odată că e important.

Ce vrei de la mine?

O să faci schimbări mai mari decât crezi.

Te-ai jucat cu haosul, iar haosul m-a creat pe mine.

Nu sunt chiar o viață, ci ceva... în derivă.

Fără legături.

Este imposibil.

Întreaga mea viață e imposibilă.

La fel și a ta.

Și totuși iată-ne aici.

Cine ești?

Ce vrei de la mine?

Mă numesc Isaac Chambers.

Și vreau să știu de ce mi-ai ucis mama.

ORA DIAVOLULUI

Îl avem prezent aici

pe Neil Koch care a venit să ne vorbească de noul lui roman, Snowflakes.

Și vorbim cu Alice Rider, realizatoarea unui podcast paranormal

despre cele mai bântuite locuri din Marea Britanie.

De la un pod în Kilmarnock până la pista de carting în South Kennet.

Dar întâi începem dimineața

cu melodia Supposed To Be de la The Lazy Eights.

Îți dezleg o mână, ca să poți mânca.

Să nu încerci nimic.

Da.

- Lucy... - E mai bine dacă nu vorbim.

Dacă mă lași să plec, spun că m-ai ajutat.

Orice ți-a spus, orice ar fi făcut, te putem ajuta.

Suntem amândouă victimele lui.

- Mănâncă-ți sendvișul. - Te rog!

Ți-am făcut preferatul tău.

Mănâncă-l.

L-am nimerit, nu?

Sau ți-a spus Ravi.

Știi că ești ușor alergică la roșii?

De asta uneori ai crampe la stomac.

De obicei, afli asta pe la 40 de ani.

Nu renunți la ele, doar le feliezi... mai subțiri.

Ajută-mă să scap.

Dacă prezinți dovezi contra lui, poate scapi.

Uite ce e...

- Nu cred că ești un om rău... - Dar o să fiu.

O să fiu. Dacă plec, exact asta o să fiu.

Nu îți amintești nimic?

Ce să-mi amintesc?

Toți acei copii.

Cei care mor azi.

Cei care vor urma.

Lasă-mă să plec.

Te implor.

Am o soție.

Am un copil, Lucy.

Mănâncă-ți sendvișul.

Trebuie să facem ceva cu ea.

Găsim o soluție. După aceea.

Dacă o eliberezi, va trebui să fugi.

- Lucy... - Are loc în dimineața asta.

- Să ne concentrăm! - Unde ți-ai lăsat mașina?

În fața casei lui Dhillon.

O luăm pe drum.

Parcăm pe strada Brennan. Așa avem mai multe variante.

Ia harta!

Păstreaz-o.

Dacă mă cauți...

acolo o să fiu diseară.

Nu există „diseară”. Ai doar ziua de azi. Atât.

Orice se întâmplă, eu atât te ajut. Trebuie să se termine.

Niciodată nu se termină.

Isaac? Vino aici, scumpule.

Trebuie să ies o oră, două.

Vreau să stai aici cu bunica.

Odihnește-ți piciorul.

Bine? Ai telefonul la tine?

Ține-l cu tine, da? Vino aici, îmbrățișează-mă.

Nu pleca.

Mă întorc foarte repede.

Se vor întâmpla lucruri rele.

Nu. Nu se vor întâmpla, pentru că voi preveni eu asta.

Le voi preveni.

Viețile pe care le ducem sunt ca niște urme pe zăpadă.

Și, când le trăim din nou,

mergem pe urmele pe care le-am lăsat înainte.

Dar, dacă calea noastră se schimbă, nu există urme.

Ca și cum am trece printr-o pulbere groasă.

Unii consideră că este greu.

INSPECTORUL-ȘEF HATBY

VICTIME MULTIPLE ÎN EXPLOZIA DE LA MAGAZIN

Explozia s-a produs la primul etaj al clădirii,

imediat după ora 11:00.

Nu e stricat.

Nu azi.

De ce credeai că e stricat? Părea stricat?

Nu îmi e frig.

Crezi că e din cauză că vorbim?

Crezi că, dacă tăcem, i-ai putea auzi?

Vrei să încercăm?

Bine. Închide ochii.

Ține-i închiși.

Am să pun niște muzică.

Acum poți asculta muzica sau poți asculta vocile.

Ieși din spatele draperiei, Amelia, haide!

Vreau să-ți văd chipul frumos.

Nu e frumos. E urât și groaznic!

Nu e frumos să zici asta despre tine, nu?

JUCĂRII

Mai e o oră.

I-aș putea scoate.

I-aș putea avertiza.

Nu poți. Dacă schimbăm prea mult, l-am putea speria.

El nu va ști că s-a schimbat.

Va simți. Déjà-vu.

Nu interacționa. Trebuie să-i vedem fața.

Asta este prioritatea.

Și ce? Îi vezi fața,

afli cine e, te întorci data viitoare și-l omori de mic?

Nu am ucis niciodată un copil.

Asta e bine.

E bine de știut. Bine că ai clarificat asta.

Nu știu ce se va întâmpla în continuare, dar am o idee.

Un semn prevestitor.

- Lucy, dacă nu supraviețuim... - Vom supraviețui.

Trebuie.

- Ce faci? - Marchez momentul.

Asta e infracțiune.

- Este romantic. - Este o infracțiune. Ești un infractor.

Ce scrijelești?

Sunt doar inițialele noastre.

Și, în fiecare an, la aniversarea noastră, mai adăugăm un semn.

Ce siropos!

Vandalism, distrugerea proprietății, comportament antisocial.

Ar trebui să ceri un ordin de restricție.

Haide, că doar nu desenez... un penis mare.

Mi-ar plăcea asta.

Desenează un penis mare. Haide!

Apoi, revenim în fiecare an și adăugăm ceva.

Ce anume putem adăuga?

Nu știu. Păr?

Vrei să marcăm anii noștri de căsnicie cu păr pubian obscen?

- Alo, Lucy! - Unde ești acum?

Încă mă ascund în cel mai fain hotel din Leeds.

- De ce? - Deschide televizorul.

Poliția nu a confirmat încă dacă atacul e de natură teroristă...

- E în Hackridge? - Suntem la fața locului.

E sigur să fiți acolo?

... au raportat mai multe victime...

Ce s-a întâmplat?

Bine. Da. Am înțeles. Îi informez.

- Scuze, trebuie să închid. - Stai, Lucy...

... pe High Street. Poliția creează rute ocolitoare pentru șoferi.

Încă nu știm cauza exactă a exploziei,

care a avut loc puțin după ora 11:00.

10:13 SÂMBĂTĂ 30 NOIEMBRIE

- Zâmbește. - Bine.

Dă-mi să văd.

Aluneci în diferite timpuri.

Unde e ceasul?

Nu funcționează bine, nu?

Nu funcționează deloc bine.

Lasă-l în seama mea.

Sigur aveam niște bandă adezivă pe aici.

Uite...

Acum ar trebui să meargă bine.

Evelyn.

Mamă!

Încetează!

E cineva?

E cineva acolo?

Ești aici?

Suntem în prezent?

Da.

Te rog, Evelyn.

Evelyn te numești, da?

Nu-mi place aici.

Nici mie.