Ghost Whisperer

Anterior în "Ghost Whisperer"

Am nevoie de ajutorul tãu. Trebuie sã gãseºti aceastã carte.

- Umbre. - Ce fel de umbre sunt?

Cele care sunt fãcute din pãrþi ce sunt lãsate în urmã.

- Pãrþi din ce? - Oameni. Oameni rupþi.

Umbrele? De fapt, vor ceva?

Orice ar fi, sunt destul de înfricoºãtoare aºa încât cartea s-a decis sã se rescrie pentru a ºterge orice menþiune despre ele.

- Bedford ºtia despre acea carte? - Sunt sigur cã umbrele au fãcut-o.

Bedford este preºedinte acum. El ar avea control total asupra ei.

- Subordonaþii nu au ºtiut unde vã aflaþi. - Ai putea s-o întrebi pe mama, dacã n-ar fi în comã.

Am vizitat-o în fiecare zi de când are insuficienþã hepaticã.

Lasaþi-o în pace. Nu te voi lãsa sã o rãneºti.

Voi face orice este nevoie, mã auzi? Mã auzi?!

- Anunþã-mã dacã ai întrebãri. - Mm-hmm.

Uau.

Huh.

Asta nu e chiar o chestie mondenã ce ai purta în mod normal.

Adevãrat, dar se pare cã e interes pentru lucruri militare acum, ºi am gãsit acest colecþionar care are foarte multe.

Ei bine, acum ai cu adevãrat experinþã de cumpãrãturi de la "A" la "Z".

Ai perne antice pentru ace, lãmpi artizanale, ºi uite, ai luat tocuri de armã din al doilea rãzboi mondial.

ªtii ce, asta poate cã va aduce mai mulþi clienþi de sex masculin.

Ei bine, te-ai gândit vreodatã sã faci un concurs de tricouri umede de epocã?

- Pentru cã asta îi va aduce cu siguranþã. - Vremurile sunt grele, chiar s-ar putea.

Da, ºtiu. Vorbind de timp, am o prezentare de casã peste drum, pe coastã.

Ooh, pot împrumuta aceºti clopoþei? Ar da frumos afarã, pe veranda din faþã.

Aceastã casã încã nu s-a vândut?

Ascultã, plec chiar acum pentru a face prãjiturele în bucãtãrie.

- Voi încerca orice acum. - Orice?

- Pentru cã am teuri de epocã. - Foarte amuzant.

- Bine. Mulþumesc foarte mult. Ne vedem mai târziu! Pa! - Pa.

Succes.

Succes.

- Eºti bine?! - Da, cred cã da.

- Ah, îmi pare aºa de rãu! - Ei bine, ce s-a întâmplat?

Nu ºtiu. Un fel de leºin, presupun.

- Ei bine, te-ai lovit la cap? - Nu, nu cred. Sunt atât de jenatã.

- Te rog, nu fi. Lasã-mã sã-þi dau puþinã apã. - M-am simþit atât de zãpãcitã dintr-o datã.

- Niciodatã nu mi s-a mai întâmplat asta. - Uite, soþul meu e medic la spital, chiar acolo.

- Am putea merge doar... - Oh, nu, nu, mulþumesc. Mã simt foarte bine.

Eu... poate cã nu am mâncat destul astãzi. Îmi pare rãu pentru vaza dvs.

- Lasã-mã sã o plãtesc. - ªtii ce? Oricum am urât acea vazã.

- Mi-ai fãcut o favoare. - Eºti sigurã? - Da.

- Sã-þi chem un taxi? - Nu, cred cã mersul pe jos îmi va face bine.

Trebuie doar sã scap de acest sentiment ciudat. Îþi mulþumesc din nou, atât de mult.

Nici o problemã. Uite, promite-mi cã, dacã nu te simþi mai bine, te vei duce la un doctor.

- E o promisiune. Mulþumesc din nou. - Te conduc.

- Pa. - Pa.

Jur cã deja le-am ordonat...

Ecologie...

ªtii ce se spune despre oamenii ce vorbesc cu ei înºiºi.

Da. dar e periculos doar când începi sã-þi ºi rãspunzi.

- Pot sã te ajut, preºedinte Bedford? - Da, vreau sã-þi dau liniile directoare pentru curriculum din urmãtorul semestru.

Asta e? Pentru asta ai venit aici?

- Oh, îmi place cum þi-ai aranjat locul. - Nu am fãcut-o eu.

- Încerc sã-mi dau seama cine a fãcut-o. - Nu înþeleg. - Am sentimentul cã cineva mi-a umblat în lucruri.

Poate ar trebui sã depui un raport de furt la securitatea campusului.

Da, vezi, asta-i partea ciudatã. De fapt, nu lipseºte nimic.

Lucrurile sunt doar rãvãºite. Nu sunt în locul unde le-am lãsat.

- Cum îþi poþi da seama? - E ca ºi cum cineva cautã ceva. Ceva ce nu-i aparþine.

Faci o acuzaþie? Pentru cã, din nou, securitatea campusului ar fi cea indicatã.

ªtii ce vreau sã spun.

Chiar crezi cã sunt atât de prost, sã las "Cartea schimbãrilor" în biroul meu?

Ei bine, ceea ce cred eu de prostia ta nu e important.

Ceea ce e important e cã am încercat sã te avertizez contra cui te pui.

Acum eu sunt cea mai micã problemã a ta, Eli.

El a fost iubit ºi a murit prea tânãr.

Chiar ºi aºa, a avut un mare impact asupra multor vieþi.

Giovanni a fost cea mai bunã þestoasã din lume.

- Eºti bine? - Da.

Îmi pare rãu pentru Giovanni. ªtiu cã voi doi eraþi apropiaþi.

A fost un bun ascultãtor.

ªtii, nu te-am mai întrebat de ce te-ai decis sã-þi numeºti þestoasa Giovanni.

Pentru cã dacã el ar fi putut vorbi, cred cã ar fi avut accent italian.

Are logicã.

Te iubesc. Ne vedem dimineaþã.

- Nu cred cã el este într-adevãr mort. - Ce?

- Giovanni. Nu e mort cu adevãrat. - Ce te face sã spui asta?

Pentru cã mi-l amintesc atât de bine. ªi toate lucrurile amuzante pe care le-am fãcut.

Pun pariu cã ºi el îºi aduce aminte de mine. Oriunde ar fi.

Da. Pun pariu cã da.

- Deci, el nu este cu adevãrat mort. - Eºti un micuþ foarte înþelept.

- Nu, sunt doar însetat. - Bine.

Atunci îþi aduc apã.

Poate ar trebui sã-þi spun Francis.

Jim?

Aiden!

Marvasmar are plãcerea de a vã prezenta:

Ghost Whisperer Sezonul 05, episodul 15 "Implosion"

- Hei, cum a fost la prezentarea casei? - Doar 3 oameni au apãrut. Prãjiturile însã, au fost un hit.

- ªi nici o singurã ofertã? - N-aº spune asta.

O doamnã mi-a oferit 25 de dolari pentru clopoþei.

Aha.

Ce faci?

- Nu sunt foarte sigurã. - Ei bine, îmi place sinceritatea ta.

Îmi cer scuze, cred cã existã un spirit ataºat la unul din lucrurile din aceastã colecþie.

- Poate cã a fost ucis în luptã. - Serios?

Da, ºi aruncarea în aer din fiecare noapte va face sã se învecheascã foarte repede.

- Poftim? Ce e acum? - E o poveste lungã.

Cred cã ai atins un punct sensibil.

Vezi pe cineva?

Nu.

Dar cred cã trebuie sã mã întorc la sursã.

Bine. Um...

Eu am sã plec. Am ceva de fãcut.

Ne vedem mai târziu. Pa.

George?

- Fãrã returnãri, toate vânzãrile sunt finale. - Nu returnez nimic.

- Îþi aminteºti de mine? - Uau! Oh, da.

Oh, da, îmi amintesc de tine. Nu am mulþi clienþi care sã arate ca tine.

Nu pentru asta am venit sã te întreb, dar acum sunt curioasã...

Plutonierul (Master Sargeant) e cu adevãrat numele dvs?

Nu, este Masters.

Am adãugat "argeant".

Voiam de fapt sã pun "la arme", dar nu s-ar fi potrivit.

- ªtii cã "sergent" e scris cu un "e", nu? - E... da, ºtiu.

Ser... Ser... Da, da, ºtiu. Unde vrei sã ajungi?

Ai fost vreodatã în armatã George? - Da!

- Spiritual. - Dar fizic? - Nu prea mult. Nu.

Am avut o micã problemã fizicã peste care n-am trecut.

Bine. Colecþia ce am luat-o de la tine, trebuie sã ºtiu de unde provine.

- De ce? - Trebuie doar sã ºtiu.

- E greu de spus. - Sunt documente? Ceva?

- Pentru cã trebuie sã ºtiu cine e proprietarul. - Am cumpãrat aceste chestii de peste tot...

ªtii, licitaþii, talcioc.

Toate tipurile de locuri.

Corect, fac la fel cu antichitãþile, doar cã, de obicei am facturi, chitanþe, informaþii de contact.

Da, ei bine, ºtii, clienþii mei nu sunt interesaþi de birocraþie, aºa cã...

Oricum, totul e legal, totul e cinstit.

Corect, dar ar trebui sã existe un fel, de a...

Da, ºtii ce, am primit echipament de la marinã iar ei aºteaptã într-un fel livrarea aici.

- Poþi sã... - Ascultã, oh!

Sãptãmâna viitoare, vând sârmã ghimpatã.

ªtii, ar trebui sã-þi inviþi prietenii, bine?

Nu mi-e fricã. Nu mã tem.

Nu mi-e fricã.

Nu mi-e fricã!

Trebuie sã-mi salvez oamenii. Nu mi-e fricã!

Toatã lumea jos!

Eu merg primul!

Oh, nu!

Trebuie sã fie o fantomã a unui soldat ce a murit într-o explozie.

E ataºat de vesela cumpãratã.

ªtii, cineva ar trebui sã inventeze un scaner care sã-þi spunã ºi preþul

dar ºi dacã e vreo fantomã ataºatã la ea.

- Ar salva lumea de multe probleme. - De ce pãrea a fi un bãieþel?

Nu ºtiu.

- Cred cã Bedford a cãutat prin birou cartea. - Te rog spune-mi cã nu e în biroul tãu.

Crezi cã sunt idiot? Cartea e ascunsã aici, unde nimeni nu o poate gãsi.

E bine.

Da, vestea proastã e cã, am ascuns-o atât de bine, cã nici eu nu am putut-o gãsi.

- Dar apoi am gãsit-o. - Bine, hai sã ne întoarcem la cealaltã întrebare.

- Oh, ei bine, sincronizare perfectã. - Ned, ce faci aici? - Este rândul meu.

Ned ºi cu mine þinem cu rândul cartea, aºa cã niciodatã nu e într-un singur loc prea mult timp.

- E o idee bunã. - Da, a fost ideea lui Ned. - Nu mã surprinde.

- Destul de inteligent, nu? - Am venit pentru carte, nu pentru cinã.

Nu e ca ºi cum am etichetat-o.

Interesant.

Se pare cã, cartea a adãugat câteva chestii. Nu înþeleg nimic, dar e cu siguranþã mai mult aici decât ultima oarã.

Deci, unde o vei ascunde?

Cred cã ar trebui sã respectãm regula de a nu ne spune reciproc. E mai sigur aºa.

- Eu am arãtat locul meu! - Ei bine, alege altul nou. - Uºor de spus!

Bãieþi, am o fantomã de trecut dincolo.

- Oh, bine, cel ce bântuie vesela. De unde provine? - Ei bine, asta e chestia.

M-am dus la acest furnizor cu care n-am mai lucrat ºi când am ajuns sã-l întreb despre asta, a devenit ciudat.

- ªtii, ca ºi cum ar fi ascuns ceva. - Uite cum faci...

Fã-i o comandã pentru acelaºi tip de chestii. Promite-i o remunerare mare, apoi urmãreºte-l.

- Vezi unde se duce sã ia. - Bine. Sunt impresionatã din nou.

- Eºti prea aproape. - Nu, nu sunt.

- Îþi poate vedea farurile în oglindã. - Asta nu înseamnã cã ºtie cã-l urmãrim.

Stai puþin mai la distanþã. Vrei? Ai încredere în mine.

Mã uit la TV.

- Unde ne duce? - Nu ºtiu. N-am fost niciodatã pe aceste drumuri.

Poate cã ne-a vãzut dupã el ºi ne-a ispitit spre moarte, ºi nimeni nu ne va gãsi vreodatã trupurile.

Am spus ºi eu aºa.

- Crezi cã el a venit aici? - Dacã aº fi fost mai aproape aº fi ºtiut. Acum, haide.

- Ce este acest loc? - Am auzit despre ea.

A fost o bazã militarã veche pe care mai apoi au închis-o pentru a economisi bani.

- Acesta a fost primul care a mers. - Corect, am citit ceva despre asta.

Nu cumva trebuia sã construiascã case pe aici?

- Da, ei bine, nu s-a întâmplat nimic, niciodatã. - E trist sã-l vãd atât de pustiu.

Nu e chiar pustiu.

Oh, grozav, nu-i destul de înfiorãtor aici? Acum trebuie sã avem patrulã cu noi?

Ai vãzut medicul? Avem nevoie de medic.

- Îmi cer scuze, tocmai ce am ajuns aici. - Îi puteþi spune sã vinã în cort imediat?

- E nevoie de el. - O voi face.

E vreun motiv pentru care nu putem face asta mâine dimineaþã, când soarele va strãluci?

Uite.

Oh, Doamne! M-ai speriat! Stai puþin, ce faci aici?

- Ce faci tu aici? - Eu? Eu, uh...

- Jefuieºti, asta faci aici! - Aici îþi actualizezi inventarul?

- Furi din aceastã bazã? - Bine, în primul rând, nu fur. În regulã?

A fost abandonatã, rugineºte tot aici. Furnizez doar un serviciu!

- Dupã urma cãruia faci bani. - Da, ºi ce? ªtii, fac muncã de teren.

Nimeni nu mai ºtie despre acest loc. ªi l-am gãsit!

Bine, George, asta nici nu conteazã. Aruncã lucrurile. Bine?

- ªi nu te mai întoarce. - Asta înseamnã cã înþelegerea a cãzut? - Tu ce crezi?

Ei bine, ce-ai zice sã o facem pe din douã? Livrare direct din depozit.

- La revedere. - Oh, Doamne!

E atât de rãu!

ªi acum?