Like Flowers in Sand (Flowers Bloom in the Sand / Moraeedo Kkochi Pinda / 모래에도 꽃이 핀다)

CA FLORILE ÎN NISIP

- Sunt Baek-du. - Eu, Jin-su.

Eu sunt Ground, încep cu Du-sik!

- Baek-du, trei! - Baek-du, Baek-du, Baek-du!

Eu sunt Ground, încep cu Baek-du!

- Jin-su, trei! - Jin-su, Jin-su, Jin-su!

Tată, pot să mă joc puțin cu ei?

Eu sunt Ground, încep cu Jin-su!

- Baek-du, patru! - Tată?

Ce-i ia atât lui Seok-hui?

Știu. De ce îi ia atât de mult să mănânce?

Vreți să vă spun o poveste de groază cât timp îl așteptăm?

Hai că vă spun! Un tip se angajează la un muzeu.

Și, în prima zi de muncă, îl pun paznic de noapte.

Paznic de noapte din prima zi?

Mai bine își dă demisia.

Se lasă seara

și se duce la etajul doi, unde e întuneric și gol.

Apoi aprinde lanterna și se uită prin jur.

Din fericire, nu e nimic ieșit din comun.

Ca în orice alt muzeu,

sunt vaze, cutii de bijuterii

și un tablou cu un portret.

Apoi, în dimineața următoare,

discută cu alt angajat despre cum a fost noaptea,

după care leșină.

Știți de ce?

De ce?

Colegul i-a spus așa:

„Poftim?

Nu e niciun portret în acest muzeu.

Și acolo e doar o fereastră!”

Înseamnă că nu văzuse un portret.

Era o fantomă care-l privea de la fereastră.

Și ce?

Ar trebui să fie înfricoșător?

Voi credeți că o fantomă e cel mai înfricoșător lucru din lume.

Nu e așa.

Oamenii sunt mai înfricoșători decât fantomele.

Așa mi-a spus tata.

Oamenii sunt mai înfricoșători?

Ce ți-a luat atât?

Ce-i ăla?

- Un aparat de fotografiat? - Da.

Apropiați-vă!

Du-sik, ești sigură că ții ochii deschiși?

Nu mai râdeți! Te fac praf!

Ce? Fiți atenți,

a mai rămas doar un cadru.

Fac poza acum.

Unu, doi…

EPISODUL 11 LUPUL E DEGHIZAT ÎN OAIE

Stai să înțeleg!

Tu ești Du-sik, tu ești fiica unchiului Cheol-yong și…

Și tu nu ești soțul șomer al lui Du-sik,

ci colegul ei, care a venit cu ea,

și sunteți detectivi sub acoperire, deghizați ca un cuplu?

O fi din cauză că a învățat pentru examenul la Poliție,

dar se prinde repede.

Tu ce zici? Crezi că are sens?

Da.

Și ce investigați? Pentru ce atâta osteneală?

Nu putem să-ți spunem.

E un caz cu meciuri aranjate și pariuri ilegale.

Îl mai știi pe bărbatul înecat în bazin?

Se numea Choi Chil-seong.

Îl urmăream de mult timp.

Dar…

În fine, deja am rezolvat acel caz.

Dar suntem încă aici…

fiindcă îl căutăm pe ucigașul lui Choi.

Bazinul! Nu-i așa?

N-a fost sinucidere. Ce v-am spus eu?

Am zis că am bănuit că e crimă.

Dar au spus că e prea exagerat

și că o fi fost vreo fantomă și…

A, da.

Continuă!

Îl căutăm pe ucigașul lui Choi Chil-seong

și, din informațiile culese până acum,

făptașul se află în acest oraș.

Și credem că același făptaș

e cel care l-a omorât pe unchiul Cheol-yong acum 20 de ani.

Dar cum o să-l prindeți?

Totuși, s-a întâmplat acum 20 de ani.

Ar fi imposibil să găsiți piste sau dovezi.

Mai devreme, telefonul lui Choi cu cartelă preplătită a fost deschis puțin.

La ora 14:36:19, pe 16 iulie 2023.

Semnalul a fost detectat la Jungang-ro, în Geosan.

Nu-i de mirare că nu era de găsit în oraș.

L-o fi luat făptașul.

Dar de ce l-a deschis?

Cum arată?

Era un model foarte vechi.

Tata avea același telefon când eram mică.

Avea și un stilou tactil agățat de telefon.

Cred că e la mine.

Atunci, tu ești făptașul?

Ce tot vorbești? Sigur că nu.

Nu sunt. Doar l-am găsit.

Vă spun adevărul.

Unde l-ai găsit?

În groapa săpată de Bulgăraș lângă bazin.

Doamne!

Nu mă credeți, nu?

Spun adevărul. L-am găsit acum câtva timp,

când am alergat după Bulgăraș până acolo.

Seok-hui, păreai atât de sincer când eram mici,

dar acum ți-a trecut.

Ce nedreptățit mă simt!

Ascultați-mă!

Bulgăraș a scăpat de prea multe ori și a început să mi se pară ciudat.

Cum poate un câine să se dezlege mereu așa?

N-am dreptate?

Atunci?

Înseamnă că îi dă drumul cineva, dar tot e ciudat.

De ce doar îi dă drumul?

De ce nu o fură sau de ce nu o vinde?

Deci de ce?

Așa că am făcut o probă.

I-am dat drumul lui Bulgăraș.

Apoi a alergat acolo, ca și cum abia ar fi așteptat.

- La bazin? - Da.

S-a dus într-un desiș de lângă bazin

și a început să sape în pământ.

Mă temeam că ar putea fi un cadavru acolo,

dar, pur și simplu, își îngropase lucrurile acolo.

Și telefonul era unul dintre ele.

Deci, când a lătrat data trecută lângă bazin, înseamnă că…

Cred că a văzut ceva acolo.

Vânzătorul de plăpumi a văzut-o

când se întorcea acasă în noaptea incidentului.

A auzit un câine lătrând, și apoi a apărut ea lângă bazin.

Dar stăpâna lui Bulgăraș zice că nu latră niciodată și că e pașnică.

Sigur a văzut ceva.

L-o fi văzut pe Choi Chil-seong

- …certându-se cu cineva. - Și?

Unde e telefonul?

POLIȚIA

Ăsta e.

Da, cred că ăsta e. E telefonul pe care l-am văzut și eu.

L-am deschis mai devreme, dar s-a închis imediat

și nu se mai deschide.

Înțeleg. Cred că s-a stricat,

dar nu sunt sigur,

așa că-l trimit la Criminalistică digitală. Vedem ce zic.

O, nu! Credeam că v-ar fi de ajutor.

Dar nu e, nu-i așa?

Nu, nu spune asta! Ne ajută.

- Da? - Bineînțeles.

Când mă întorc la Seul,

o să îi spun șefei mele despre contribuția ta.

Uau, nu ești doar frumos!

Poftim?

Ești și bun la suflet. Nu e drept!

Păi, eu…

Vrei să fim prieteni?

Da. O să-ți vorbesc informal.

- Și eu, Seok-hui. - Bun, Hyeon-uk.

- Mă bucur să am un prieten din Seul. - Da.

- Haide! - Da.

Bulgăraș, hai să-ți dau o gustare!

Ce?

Cine e?

Credeam că am văzut pe cineva. Poate că mi s-a părut.

Bulgăraș!

Să nu fugi și azi!

Stai acasă, bine?

Dacă nu, iar o să comenteze polițistul.

Știi care e porecla lui Seok-hui?

„Cap pătrat.”

Mereu spune prostii, așa că Geum-gang i-a dat porecla asta.

Cum ți se pare? Nu i se potrivește?

Asta a făcut și mai devreme.

Adică el crede

că Bulgăraș a fost martoră la crimă? Nu are sens.

- Nu-mi vine să cred. - De ce nu?

Mie mi se pare că are sens.

Poftim?

Mi se pare plauzibil.

N-ar trebui să respingem ideea.

Chiar e posibil ca cineva să o dezlege pe Bulgăraș din cauza telefonului.

Acum, că mă gândesc, ar putea fi posibil.

Dumnezeule! Ce l-a apucat pe Seok-hui?

Pentru prima dată, chiar e util.

Până și un ceas defect arată ora exactă de două ori pe zi.

Ce e?

E ceva în neregulă?

Nu. Nu e nimic.

Ce e? Spune-mi!

Mi se pare ciudat.

Persoana care a făcut ceva atât de oribil e dintre cunoscuții mei.

Când te gândești că cineva cu care te-ai întâlnit,

te-ai salutat și ai discutat în oraș de 30 de ani a făcut așa ceva…

Nu-mi vine să cred.

Cum poate un om să facă așa ceva?

Nu ți-am zis?

Oamenii sunt mai înfricoșători decât fantomele.

Să nu ai încredere în ei!

Pe termen lung, așa e mai bine.