Desperado

- Ce vrei ? - Bere.

Am doar Chango caldă ca pişatul.

Exact ce-mi place mie.

E atât de bună.

E cea mai bună bere pe care am băut-o vreodată.

De fapt.

Vrei ceva ?

Acum doar mă bucur că trăiesc.

Am trecut prin câteva oraşe mai jos. Ştii Saragosa ?

Eram acolo la un bar. Cam ca ăsta, se serveşte bere.

Nu aşa de bună, dar aproape.

Şi ce-am văzut, n-o să crezi.

Stăteam acolo de unul singur.

Şi barul ăsta,

era plin de nenorociţi.

Adică, nu ca în acest loc.

Ăia erau răi. Ca şi cum n-ar fi buni de nimic.

Eram singur. Îmi place mai mult aşa.

Între timp, se întâmplă chestii.

Chestii pe sub masă. Nu prea evidente,

dar nici prea secrete.

Deci...

Stăteam

şi deodată intră

cel mai mare mexican pe care l-am văzut vreodată,

de parcă ar fi fost proprietarul.

Şi nimeni nu ştia cum să-l ia sau ce să creadă.

Dar iată-l. Apoi a intrat.

Era şi sumbru.

Nu vreau să zic negricios.

Asta e altceva.

Ca şi cum ar fi mers întotdeauna în umbră.

La fiecare pas către lumină,

tocmai când credeai că-i vei vedea faţa, nu apărea.

Era ca şi cum lumina scădea

fix pentru el.

Deci tipul ăsta

ia un loc la bar,

cere un suc, se aşază şi nu spune nimic.

A cerut un suc ?

Nu m-a interesat ce bea.

M-a interesat ce avea cu el.

Un fel de valiză, oarecum grea.

Şi-a aşezat-o lângă el, ca şi cum i-ar fi fost iubita.

Apoi, deodată, ticălosul a vorbit.

Era clar că nu glumeşte fiindcă l-a supărat pe barman.

Mai ales când a pomenit...

A zis ceva de genul...

"Bitch" sau...

"Bucho".

Asta a zis. Bucho !

L-a enervat destul de tare pe barman.

Şi câţiva dintre neplăcuţii ăia,

nu ca băieţii ăştia, ci ticăloşi, s-au enervat şi ei.

Au început să scoată arme şi cuţite. Au început să facă iureş.

Apoi străinul

a sărit de pe scaun.

S-a aruncat direct în mijlocul camerei cu tot cu cutie.

Nu ştiu cum a făcut, dar din două zgâlţâieli şi-a deschis cutia

şi-a scos cea mai mare armă de mână pe care am văzut-o vreodată.

A fost doar începutul.

Ai stat acolo pur şi simplu ? N-ai fugit să te ascunzi sau să te baţi ?

Îngheţasem.

Puteam doar să urmăresc...

Cum făcea localul praf.

Era uimitor.

Jigodiile veneau şi îşi primeau

bine-meritata moarte.

Nu mă înţelegeţi greşit, nu erau reuniunea de clasă care e aici.

Chiar deloc.

Nu, tipii ăia erau cei mai mari rahaţi.

Îmi pare rău, dar au primit ce meritau.

Acolo a fost Noaptea Judecăţii.

L-a apucat pe unul din tipi,

singurul care mai respira.

Şi a început să-l descoasă.

Şi am ştiut după şoptit

că tipul a scos din el.

A dat tot din el. A făcut declaraţii complete.

I-a spus străinului totul.

Totul ?

Îmi dai o halbă mai curată ? Asta-i murdară.

Sictir.

Mai curată n-am.

În sfârşit...

Pe neaşteptate,

fără să lase să-i scape ceva,

străinul se întoarce...

Şi...

Mă vede.

I-ai văzut faţa ?

Faţa ?

Nu.

Ochii.

Şi nu ţi-a făcut nimic ?

Nu prea. S-a întors la tipul de la podea.

Străinul l-a împuşcat,

s-a dus la barman, a plătit şi a plecat.

Barmanul a rămas în viaţă ?

Barmanul nu moare niciodată.

Dar...

Apropiindu-se de uşă...

CLIENTUL N-ARE NICIODATĂ DREPTATE

Nu... Barmanul a luat-o mai rău decât toţi.

Poftim. E din partea casei

dacă-ţi aminteşti faţa lui.

Mulţumesc, dar nu, mulţumesc.

Eu ies de-aici.

Căci cred

că vine încoace.

Mulţumesc, băieţi !

Aveţi grijă de voi !

Treci înapoi.

Stai acolo.

Cine e ?

Singurul tău prieten.

Nu crezi că eşti puţin prea prudent ?

Ai să te bazezi prea mult pe asta şi-ţi vor zbura creierii.

Ce vrei ?

E aici.

I-am pomenit numele şi s-au speriat.

Bucho e aici ?

Nu auzeau nimic din ce le spuneam,

dar când am adus vorba de el,

nu se mai săturau să asculte.

Şi brusc au devenit interesaţi de cine eşti.

Aşa că le-am vărsat povestea gros şi frumos.

Cât de gros ?

Cam gros.

N-am văzut mexican mai mare ca tine.

Minunat.

Am exagerat, dar a prins.

Acum fac pe ei cu găleata, promit.

Unde mă duc ?

Barul Tarasco e un început bun.

Nu-l face baie de sânge ca data trecută.

- N-a fost vina mea. - Sigur că nu.

- Ei au început. - Mă rog. Ţine minte.

Bucho are mulţi flăcăi, dar fără ei e mort.

Nu risipi gloanţele.

Brusc...

Eşti frate-meu mai mare.

Mă simt responsabil pentru tine.

- Pot să te întreb ceva ? - Ce ?

Ce se întâmplă după ce moare ?

După ce moare Bucho,

se termină.

El e ultimul.

Sfârşitul răzbunării. Ochi pentru ochi.

Vei fi, în sfârşit, satisfăcut ?

Aşa cred.

Aşa sper.

Nu mai suport asta.

Niciodată n-ai suportat.

Nici tu.

Am sunat la Barul Oro Verde din Saragosa.

N-a răspuns nimeni.

Anunţă-mă dacă afli ceva.

Vreau să urmăriţi îndeaproape toate operaţiile.

Verificări duble sau triple, chiar şi la clienţii obişnuiţi.

Mă ocup eu.

Unde mi-e maşina ? E gata ? Cât mai trebuie să aştept ?

Am trimis-o înapoi.

Iar ? Mi-o făceam şi singur până acum.

- Asta ce e ? - Nepotul surorii mele.

Are nevoie de lucru, aşa că a vrut să-ţi arate cum luptă.

Şi lupta împotriva lui Pipon o numeşti tu probă ?

Dacă nu-l bate pe Cristos, nu mă interesează. Intră aici.

Pipon, ieşi !

Încă nu mi se pare deosebit.

Fă-l praf, Cristos !

Aşa mai merge.

N-o să mai danseze.

Cam atât cu Cristos. Ţi-am zis.

Ascultă. Iată ce vreau să faci.

Mai ia nişte oameni şi pune-i prin Tarasco şi La Azteca.

Columbienii se întreabă dacă pot mai mult.

Şi aşa ne supraveghează îndeajuns.

Ce e ?

Şi el ?

Pune-ţi piciorul în ghips. Şi bun venit în familie.

Cât face în dolari ?

18.000 de dolari.

Rahat.

Îi plătim sau îl ucidem ?

Mai mult pentru noi.

Am rată la casă.

Să-i omorâm.

Mă scuzaţi. Dar...

Am lucrat într-un bar

şi ştiu ce-nseamnă să serveşti lumea.

Aş dori să vă spun că serviciul de aici

necesită îmbunătăţiri urgente.

Ce vrei să spui ?

Ce vreau să spun ?

Chelnerul nostru...

Unde-i ?

Să nu-mi spuneţi că e încă la toaletă.

N-a revenit să vadă dacă mai vrem altceva.

Nu ne-a adus nota.