HIS & HERS

S-ar putea ca oamenii să mă recunoască,

poate chiar să știe cum mă cheamă.

Dar nu vor ști niciodată cine sunt.

Nu poate suna măcar? Are profesioniști pentru păr și machiaj...

Continuă ancheta privind moartea lui Rachel Hopkins.

Autoritățile verifică o posibilă legătură cu școala de fete St. Hilary's,

o școală de elită din localitate, unde a învățat Hopkins.

Toți ne ascundem după fața pe care o arătăm lumii.

Prietena victimei,

actuala directoare a școlii, Helen Wang, refuză deocamdată să comenteze.

Dar oamenii nu se schimbă cu adevărat.

Nu pe dinăuntru.

- Doamne, ce nasol! - Ce amuzantă ești, Rachel!

- Știi ce detest? - Bobocii.

Helen! Nu.

Detest oamenii nesiguri.

E ciudat, fiindcă soră-sa e mișto.

Poate că mănâncă emoțional.

Înseamnă că are emoții multe.

Probabil e doar izolată.

Poate ar trebui s-o chemăm aici?

Adu-o la masa noastră! Mă duc să-mi mai iau o cola.

Sigur pune ceva la cale.

Catherine!

- Vino să stai cu noi! - Nu știu ce să zic...

Nu cred că vor să stau cu ele.

Pot fi drăguțe uneori.

- Bună, Catherine! - Ce citești?

Frankenstein, de Mary Shelley.

Drăguț!

Catherine Kelly!

Ce mai faci?

Doamne! Îmi place de mor părul tău.

Care-i secretul tău?

- N-am niciun secret. - Nu, e mult mai frumos...

Îmi pare rău. Poftim, ia-l pe al meu!

- Nu-i nevoie. - Nu, insist.

- Serios, nu vreau alt suc. - Bea-l!

- Pare să fie ceva in el. - Este.

Pișat.

Poftim?

Mi-a băut pișatul!

Dumnezeule!

- N-am știut. - Nu se poate!

Nu se poate!

- Nu! - Pa!

Dumnezeule!

- Ești fantastică. - Nu!

Lexy nu lucrează la drumuri, nu sapă șanțuri, nu montează rigips.

E plătită să stea pe scaun.

Minunat, fetelor! S-o lăsăm!

Perfecțiunea cere timp.

Prostii! Să mergem!

Acum. Dinții sunt bine?

- Bravo, mulțumim! - Mulțumesc, fetelor!

Ai conferința de presă GBI

despre acuzațiile formulate de Procuratură fără consultarea lor.

Și aiureala aia cu reforma poliției.

Începem cu Dahlonega, corect?

Corect, dar n-o lungi prea mult.

Ce vrei să spui? Abia am început.

O albă moartă nu face audiență la infinit, indiferent de câte ori a fost înjunghiată.

Gata, uită-te la mine!

Respiră adânc!

N-avem nevoie de perfecțiune. E de-ajuns să iasă bine.

Mă gândeam să încep cu ceva personal.

Să zic că aveam nevoie de timp pentru mine,

dar m-am întors și mulțumesc tuturor pentru sprijin.

Îmi place, e grozav.

Și înghite în sec după aia, ca și cum ai un nod în gât.

O să vedem reacția publicului și...

Și ce?

Cine știe?

Întoarcerea reginei.

EL & EA

- CUM E SEXUL CU J? - PLICTISITOR RĂU.

Doamne sfinte!

ȘANTAJ? NU MĂ BĂGA!

Șantaj. Dar de ce?

- L-AI PĂRĂSIT PE J? - DISEARĂ.

Imploră-mă, Clyde!

Suportă, javră!

Da, porcule...

Rachel, apucă-l de boașe!

Îți place, Clyde?

- Plesnește-l, Helen! - Îți place?

Te-am prins!

Futu-i! Fir-ar al naibii!

Ai înjurat ca mami.

Știu, puiule. Îmi pare rău.

Îmi pare rău.

Al cui e telefonul?

Ce? E telefonul meu.

E roz.

Știu, dar băieții pot avea telefoane roz.

Se poate.

La ce te uiți?

Pe telefon?

Mă uitam la niște chestii pentru serviciu.

- Mami zice că e ora mesei. - Așa zice?

- Îi spui că vin imediat? - Da.

Bine.

Cine a luat ultimul copan?

Ne-au dat mai puține.

Dar îmi plac mult copanele.

Și mie. Tu le-ai plătit?

Nu.

Știi cine altcineva nu le-a plătit? Mama. Poftim, puiule!

Meg, du-te la televizor!

Dar vreau să-l văd pe Jack.

- În sufragerie, acum! - Dar...

Fă ce-ți spun!

Las-o mai moale!

N-are nimic. Dă pe Love Island.

- Dă pe Sesame Street! - Nu se mai difuzează, deșteptule!

- Ce naiba ai? - Ce căcat se întâmplă?

Știi ce? Habar n-ai câte am pe cap într-o zi normală.

- Poți să stai jos, să mănânci? - Sunt sigură.

- Deschide naibii televizorul! - Mai încet! Ce ai pe suflet?

Ce se întâmplă cu tine?

Rachel mi-era prietenă.

Serios? Când ai văzut-o ultima oară?

Acum 20 de ani? Ce să-ți zic...

Săptămâna trecută la benzinărie.

A ținut neapărat să mă salute. De ce?

Nu știu, voi sunteți apropiate.

- Ai ceva de zis? - Nu.

I-o trăgeai?

Doamne sfinte! I-o trăgeai.

Ascultă!

Mă privește ce fac. Viața mea personală mă privește, pricepi?

- Ai fost cu ea în noaptea când a murit? - Ți-am zis, am lucrat până târziu.

- Am lucrat, asta am făcut. - La ce?

- Ești „detectiv” în districtul Lumpkin. - Minunat!

Când s-a cărat nevastă-ta și am zis să stai cu noi,

era pentru două săptămâni, nu un an.

Sunt o povară pentru tine?

Fiindcă plătesc facturi și cumpăr de toate?

Fiindcă o duc pe Meg peste tot? Încerc să pricep.

- Meg, du-te sus, puiule! - Nu.

- Fugi în camera mea! - Ascultă-mă pe mine! Eu sunt mama ta!

Da, super mamă! O lași singură toată ziua.

Uite ce-i, aș putea să plec.

N-ai decât să vinzi iar vechituri pe eBay. Nu, stai așa, ai pensie alimentară!

Ba nu! Ar fi cam greu, fiindcă habar n-ai cine e tatăl.

- Ai omorât-o pe Rachel? - Nu îndrăzni să mă iei așa!

Tu ai omorât-o, Jack?

Sunt detectiv. Sunt fratele tău.

Chiar crezi că aș fi în stare de așa ceva? Chiar crezi asta?

De ce i-ai luat ADN lui Meg?

- Vă jucați de-a detectivul? Serios? - Termină!

Credeai că nu văd că ageamiul de frate-meu vine târziu trei seri pe săptămână

și e mai vesel?

Apoi Rachel e căsăpită.

Tu redevii iritabil și furios, vii puțind a parfum.

Și nu de duzină, de-ăla scump, care ține.

De-ăla cu care era să mă înece Rachel la benzinărie.

- Ajunge! - Hai să ne jucăm de-a detectivii, Jack!

Ai fost cu ea sau nu?

- Da. - Da. Și?

M-am culcat cu ea, asta întrebi?

- Unde? - În mașina mea.

Unde anume în Dahlonega, nătărăule?

În pădure, Zoe. M-am culcat cu ea în pădure.

Am făcut sex și apoi am plecat. Nu știu ce s-a întâmplat.

- Le-ai zis colegilor? - Nu.

De ce nu?

Fiindcă m-ar privi exact ca tine. Zoe, ce...

Nu i-am făcut rău.

- Uită-te în ochii mei și zi-mi asta! - Zoe!

Serios...

Nu i-am făcut niciun rău.

Nu i-am făcut.

- Bună! - Bună!

Am adus două mostre de ADN în cazul Rachel Hopkins.

Bine, dă-le încoace.

- E fascinant ce faceți voi. - Da...

Apropo, eu am prelevat materialul genetic pentru ambele mostre.

Una de la Clyde Duffie, una de la mine.

A găsit-o?

Poftim?

Partenerul tău și-a găsit verigheta?

O căuta când și-a adus mostra. Credea că a pierdut-o aici.

Nu.

Nu cred că a găsit-o.

Păcat. O să prelucrez astea.

O să înnebunească Atlanta când te vede în scaunul ăla,

fiindcă ești grozavă, ești cea mai bună.

- Începem imediat. - Bine.

Aici e locul tău.

Am ajuns! Mii de scuze, oameni buni!

Pe cumnată-mea a lăsat-o baltă bona.

M-am dus în locul ei, dar mi-am uitat telefonul.

Nu contează, îmi pare rău. Acum sunt aici.

Anna! Îmi pare tare rău! Sper că nu te-au chemat pentru asta.

Jim, cum ai putut?

- Treizeci de secunde. - Intrăm în emisie cu Lexy?

Schimbați-le urgent!

Îmi pare rău că-ți fac asta, Anna.

Drum bun, scumpo!