HIS & HERS

Țicnita dracului!

Futu-i! Fir-ar al naibii!

Nu puteai să-ți ții gura, nu?

Poftim, lovește, dă-i drumul...

Distruge-l! Bravo ție!

Fir-ar al naibii!

Mi-a luat mult timp,

dar acum înțeleg de ce n-a mers bine.

Totul duce înapoi aici.

În acest loc.

La cei care au făcut ce n-ar fi trebuit.

Ce stilată ești, Zoe!

Rahat!

Bună, Jack!

Jack?

Jack?

S-a întâmplat ceva?

Anna!

- Ce e? - De necrezut!

După atâta timp, încă te delectezi făcându-mi rău.

Nu dramatiza!

Mă înjunghii în spate cu orice ocazie.

Te înjunghii? E cam mult în contextul ăsta.

„Ai încredere! Ai cuvântul meu, Jack.”

- N-am zis asta. - Nici nu trebuia, se subînțelegea.

Uite ce-i! O să rămân o vreme în oraș, deci hai să încercăm să coexistăm.

Să coexistăm, nu? El e aici?

- Cine? - Iubitul tău.

Cameramanul meu?

Sigur, cameraman...

Ce înălțător lucra azi!

Nu știu ce anume filma, dar sigur nu era o știre.

E amuzant?

Scuză-mă, Jack, nu mi s-a părut că tu ai fost cast.

Ce Dumnezeu trebuia să fac? Ce voiai?

Să stau la dispoziția ta? Să te aștept?

Da, exact asta trebuia să faci, futu-i!

Să zicem că aș fi făcut așa. Ar fi contat?

Nu știu.

Da...

Poate că ai dreptate. Poate că ar trebui să...

Da, să încercăm să coexistăm.

Tu-ți faci treaba ta, eu, pe a mea. Mergem fiecare pe drumul lui.

- Bine. - Bine.

Bun.

Ai vreun suspect deja?

Doamne, nu te poți abține, nu?

Ce? Îmi fac meseria!

Zi-mi măcar dacă Duffie e suspect.

Nu știu, Anna...

- Doamne! - Ce-i?

Ce-i?

Nici n-ai vorbit cu soțul, așa e?

Am fost la el acasă, nu l-am găsit. O să dăm de el. Ce-i?

- Ține-mă la curent! - Da, te țin.

Aici a murit o persoană pe care o cunoșteai.

A murit un om în carne și oase.

Nu mă încurca, altfel te arestez.

- Pentru ce? - Fiindcă ești nemernică.

De necrezut!

EL & EA

- Ce e? - O brățară.

O brățară a prieteniei.

- Ce-i? - De unde știți?

Purta soră-mea. E o chestie de adolescente.

Eu n-am purtat când eram adolescentă.

Ați zice că aveați nenumărate prietene?

O să căutăm ADN pe ea. Încă n-am mostrele voastre.

Da... Le luăm la pachet.

Durează cinci secunde. Faceți-l și gata!

- Trebuie să ajung la soț. - Asta ați zis și ieri.

Frate...

Condoleanțe, domnule.

Dle Duffie, știți cumva de ce parcase soția dv. în pădure noaptea?

Ca să și-o pună, probabil.

Am diabet și insuficiență cardiacă congestivă.

Capacitatea mea de a avea erecție e... sub 50%.

Nu vă deranja infidelitatea soției?

N-aș merge până acolo.

Nu-i vina mea că sunt cardiac.

Dar n-o învinovățeam pe Rachel.

Era o femeie tânără, cu libido sănătos.

Domnule, aveți idee

cu cine ar fi putut fi în noaptea aceea?

Aveam o înțelegere.

Nu acasă, nu în Dahlonega și fără nume.

Bărbați, femei...

Rachel prefera sexul cu persoane de care nu-i păsa.

Cât se putea de detașat.

Îi plăceau mașinile.

Adora camionetele.

Mașinile și camionetele?

Să preacurvească în ele.

I se părea incitant, murdar.

Ca și cum s-ar fi ascuns sau ar fi fost încă liceană.

De asta era în pădure.

Mă scuzați, dar nu păreți să aveți o părere grozavă despre ea.

Am dreptate?

Sunteți căsătorit, det. Harper?

Da, domnule, sunt.

Mi-am iubit soția.

Mă făcea fericit.

Rachel avea o energie lacomă,

o vervă care mi se părea... amețitoare.

Dacă vi se pare că o desconsideram, e prejudecata dv., nu a mea.

Dacă îi plăceau banii mei, să fie avută? Dv. nu v-ar plăcea?

E ceva important aici. E important oriunde.

Ce aranjament aveați cu banii?

Aveați un cont comun?

Rachel era cam mână spartă.

Eu făceam banii, ea îi cheltuia.

Uneori cam agresiv, așa că-i dădeam o alocație consistentă.

Dar...

eram o echipă.

Oricât de siropos ar suna.

Iertați-mă!

Iertați-mă că vă întreb,

dar unde ați fost în noaptea când v-a murit soția?

Acasă, mai tot timpul.

Îmi închipui că poate confirma cineva.

Mary Ann.

Rachel pleacă.

O scot afară pe Mary Ann.

Ne întoarcem acasă.

Aveți obiceiul ăsta, să vă plimbați câinele pe ploaie?

Dacă trebuie să-și facă nevoile...

Chiar și pe o furtună cu fulgere?

E un câine de 100 kg. Vreți să curățați după ea?

Nu, domnule.

Puteți derula, s-o mai văd o dată pe Rachel plecând?

Sigur.

Acolo. Mulțumesc.

Vorbește la telefon în timp ce iese din casă.

Soția dv. nu obișnuia să vă trimită locația?

Dat fiind aranjamentul, preferam să n-o facem.

Da. Am cerut operatorului ei să-i localizeze telefonul.

Să sperăm că mai are baterie și e deschis.

Deschis este.

Am sunat ieri toată ziua și din nou azi-dimineață,

ca să-i ascult vocea pe robot.

Mi-e dor de ea.

Dle Duffie, vă înțeleg.

Vă înțeleg, dar va trebui să încetați.

Sunând, consumați bateria și scad șansele să găsim telefonul, înțelegeți?

Da, înțeleg.

Sper să găsiți telefonul.

Aflați cu cine vorbea și o să știți cu cine se culca.

Cel mai probabil, ăla e criminalul.

Mulțumim, dle Duffie, dar e mai bine să nu tragem concluzii pripite.

Când o femeie e ucisă sau dispărută,

întâi e suspectat soțul, apoi amantul.

Și știu că eu n-am omorât-o.

O să vrem imaginile acelea, domnule.

Și amprentele dv., o mostră de ADN și hainele cu care v-ați plimbat câinele.

Sunt aici, dnă detectiv.

Astea-s hainele?

Sunt haine curate.

Le-am spălat și uscat atunci, seara.

- V-ați spălat încălțămintea? - Era plină de noroi.

Și le aveți pe toate pregătite pentru noi?

Nu știam că fusese omorâtă, nu?

Dacă-mi permiteți,

de ce credeți că prefera sexul cu o persoană de care nu-i păsa?

„Detașat”, ați spus dv.

Mi-a zis că are cele mai puternice orgasme când partenerul e sub ea,

la propriu și la figurat.

Se poate să-i fi spus asta celui cu care era,

cel mai probabil în timpul actului.

De ce spuneți asta?

Rachel...

Cu toate calitățile ei,

putea fi răutăcioasă.

Credeți că de la asta i s-a tras?

Înjunghiată de 40 de ori.

A enervat pe cineva.

- De unde știți asta? - Ce anume?

De unde știți că a fost înjunghiată de 40 de ori?

Mi-a zis Anna Andrews.

- A lucrat la WSK-TV... - Știu cine e.

Se pare că a vorbit cu jumătate din secția de poliție.

Pare să știe mai mult decât voi.

- Când a fost aici? - Azi-dimineață.

La 6:30, bătea mai să-mi spargă ușa.

Și v-a cerut un interviu?

Mi-a cerut, am refuzat.

- Bine. - Dar...

Dar ce, dle Duffie?

E insistentă.

Dle Duffie, în acest interviu,

v-a întrebat ceva ce noi nu v-am întrebat?

Cui i-ar fi putut spune cu cine se vedea în pădure.

Da... Și ce i-ați răspuns?

Bunei ei prietene Helen Wang, directoare la St. Hilary's.

Îți zic, Jim. E foarte simplu cu Duffie.

Da, cred că îi face plăcere să joace rolul văduvului îndurerat.

Aș mai forța un pic.

- A dat apă la șoareci? - Din belșug.

Propun un reportaj de 30 de minute în prime-time.

„Moarte la Dahlonega”.

- Bravo, ține-o tot așa! - Bine, Jim.