Euphoria: A Look Back

- Niciunul dintre noi n-a ştiut... - Sunt Jacob Elordi.

- Angus Cloud. - Storm Reid.

Impactul pe care îl va avea "Euforia"...

Am 12 ani şi sunt Ashtray.

Habar n-am avut.

Deloc. Pare o nebunie.

Privesc în urmă... eram, pur şi simplu, nişte copii.

- Chiar ţi-e frică? - Da, fată!

Când realizezi un produs artistic, nu ştii ce se va întâmpla.

Ca regizor, Sam e un maestru al provocării.

Vrei să te asiguri că publicul rămâne captivat.

Părerile vor fi împărţite.

Asta e frumuseţea.

Te simţi norocos că ai creat ceva de o asemenea amploare.

Sunt un foarte mare fan "Euforia". De la bun început.

Cum te simţi în seara asta, Coachella?

Am vrut să iasă bine,

să ne asigurăm că lucrăm cât de intens trebuie.

Privind în urmă, sunt incredibil de mândru de ce am realizat.

Sunt incredibil de recunoscătoare pentru fiecare dintre voi,

pentru toate amintirile noastre.

Vă mulţumesc din suflet.

PRIVIND ÎN URMĂ

Dacă te-ai putea întoarce la începuturi?

Spune-ne cum s-a născut proiectul "Euforia".

Prin 2016, am primit un telefon despre un format israelian numit "Euforia".

Era despre copii cu un comportament problematic, ca să zic aşa.

Ne-am decis să cumpărăm formatul

şi să căutăm un realizator cu propria sa abordare.

Christine Kim era director în cadrul departamentului de producţii dramatice.

Ea cunoştea rescrierile de scenarii făcute de Sam pentru filmele HBO.

Am stat de vorbă cu şefa 'HBO Drama', Francesca Orsi.

Şi am discutat despre toate drăcoveniile

pe care le-am făcut, şi ea, şi eu, în adolescenţă.

La sfârşitul întâlnirii noastre, a zis "du-te şi scrie asta".

"Absolut", am zis eu.

Aşa că am luat anumite experienţe,

oameni cu care crescusem şi genul de situaţii în care te găseşti

când drogurile sunt principala ta motivaţie în viaţă.

Şi am pus totul pe hârtie.

Aveam, astfel, şi ocazia să arătăm că adolescenţii de azi

se confruntă cu o grămadă de lucruri prin care noi n-a trebuit să trecem.

Introduci în ecuaţie drogurile, 'social media', smartphone-urile.

Asta ne-a pus pe calea succesului.

Adicţia e o poveste universală, dar s-o plasezi într-un liceu

şi în viaţa unei eleve de liceu părea ceva oarecum revoluţionar.

Şi cred că numai la HBO am fi putut realiza asta.

Au fost foarte entuziasmaţi şi ne-au dat "undă verde".

Sunt Zendaya, o interpretez pe Rue şi suntem la premiera "Euforia".

La lansarea primului sezon, serialul a avut recenzii destul de bune.

Aveam o oarecare audienţă, dar nu foarte mare.

În plus, am stârnit o controversă enormă.

Vrei să ne drogăm?

Ţin minte că mi-am zis: ar putea fi un succes sau un dezastru.

"EUFORIA" ŞI ARTA IMPERFECTĂ A PROFEŢIEI DESPRE GENERAŢIA Z

În perioada aceea se lansa şi "A fost odată la... Hollywood"

şi Leonardo DiCaprio era pe covorul roşu.

Şi a fost întrebat la ce filme se uită.

Tocmai am văzut "Euforia", care e un serial uimitor.

"DiCaprio e fan înfocat al controversatului serial HBO "Euforia":

"E uimitor."

Când el a spus asta, a fost prima dată

când traiectoria serialului a suferit o schimbare.

Era un serial interesant, pe care publicul îl urmărise.

Unii auziseră de el... dar încă nu explodase ca popularitate.

Şi, când el a spus asta, parcă s-a lansat într-o altă stratosferă.

Ceva s-a schimbat.

Să scoţi un serial pe piaţă e un mic miracol.

Aşa că am fost bucuros când a avut primirea pe care a avut-o.

În mare parte, a fost meritul distribuţiei.

Sunt Jacob Elordi şi am 1,93 m.

Bună! Mă numesc Nika King.

Sunt Storm Reid.

Am 12 ani şi sunt Ashtray.

Când am început să alcătuim distribuţia,

căutarea actorilor a fost intensă şi minuţioasă.

Am căutat oameni şi chipuri noi care nu aveau, neapărat,

experienţă actoricească, dar aveau un magnetism pur.

- Crezi că areolele mele arată ciudat? - Nu.

Nici măcar nu te uiţi!

Şi s-au dat probe peste probe.

Mamă, o să te otrăvesc în somn.

Sydney Sweeney a dat probă, iniţial, pentru Maddie.

Crezi că majoritatea oamenilor sunt sută la sută hetero?

Apoi am rugat-o să dea probă şi pentru rolul lui Cassie.

Încetează, mamă!

Când am dat probă pentru "Euforia", nu ştiam ce fel de personaj e Cassie.

Am vorbit cu Sam şi mi-am dat seama că am o empatie profundă pentru ea

şi acesta a fost începutul.

De ce face toată lumea atâta caz?

Alexa... îmi amintesc când a venit să dea probă.

Avea o personalitate unică.

Prima scenă pe care a trebuit s-o interpretez a fost cea a carnavalului,

pentru un grup mare de oameni.

N-ar trebui să fiu aici acum, fiindcă sunt îmbrăcată ca o târfă.

Şi niciunul dintre voi nu mă place.

Nu ştiu cum şi de ce, dar parcă eram în priză.

Şi m-am uitat la toţi şi am spus ce trebuia să spun.

Dacă au ceva de spus, ar trebui să mi-o spună în faţă, nu?

M-am îndrăgostit de personaj,

şi, dintr-odată, potenţialul său a devenit infinit.

- Eşti frumoasă! - Ştiu şi eu...

La Maude Apatow, se observă toată autocritica pe care o manifestă

într-o scenă, ceea ce conferă profunzime personajului.

Crezi că are o influenţă proastă?

Îmi amintesc că eram atât de nervoasă şi de nesigură...

Şi îmi doresc să mă fi putut relaxa un pic mai mult.

Asta ar fi evitat multă energie inutilă.

La ce dracu' te uiţi?

Jacob Elordi. Era un necunoscut.

E din Australia.

Cine naiba e aia?

Mă pregăteam să mă duc acasă. "Euforia" era ultima mea audiţie.

Să vorbească cineva, altfel boarfa asta o s-o păţească nasol!

Aproape că renunţase la ideea de actorie. Cred că trăia în maşină.

A venit şi a fost atât de al naibii de bun şi de pasionat.

Ai violat-o? Zi dracului dacă ai violat-o!

Îmi amintesc că mă înroşisem tot. Eram foarte nervos.

Se pare că lui i-a plăcut asta.

Nu se poate!

Mă îndreptam spre casă şi m-a sunat agentul meu.

M-a întrebat dacă pot să mă întorc la biroul de casting.

Şi am întors maşina pe loc.

Se întâmplă cu adevărat!

Şi, după aia, totul a mers strună.

A fost o foarte mare provocare să descoperi atâtea noi talente

şi să le faci să se îmbine într-un tot unitar.

Era logic să ne întrebăm ce talente ascunde lumea reală.

Aşa că am lucrat cu Jennifer Venditti, care făcea casting direct de pe stradă.

"A24" mi-au spus că Sam vrea să folosească filozofia mea de casting.

Eu elaborasem această idee de căutare de talente pe stradă.

Am 17 ani. Unii oameni, când au nevoie de ceva, cer.

Aveam căutători de talente peste tot.

Se aprobă!

Într-o zi, o tânără care lucrează pentru mine a văzut doi băieţi,

le-a dat cartea mea de vizită şi le-a spus

că, dacă sunt interesaţi, să treacă pe la noi.

A doua zi, eram la birou şi a intrat Angus.

Mă numesc Angus Cloud şi sunt din Oakland, California.

Oakland, SUA. Înţelegeţi?

Îmi amintesc prima înregistrare cu el.

Fusese întrebat cum îl cheamă şi ce înălţime are.

Numele meu e Angus Cloud şi am cam 1,73 plus vreo 10 cm.

Mi-am zis: perfect, îl distribuim!

În cazul lui Hunter, ştiam ce căutăm. Aveam un rol foarte greu de acoperit.

Atunci am luat legătura cu cunoştinţe ale mele din industria modei

şi aşa a apărut numele ei.

- Vezi? Sunt invincibilă! - Eşti o afurisită de psihopată.

Am ştiut toţi, pe loc: "Ea e Jules".

Rue... am o veste nemaipomenită!

Nu mai interpretasem un rol în viaţa mea.

Aşa că mă jucam pe mine însămi.

Mi-am dat seama, destul de repede, că ei asta vor.

Îmi amintesc ce bucuroasă am fost când am primit rolul.

Apoi, imediat, m-a apucat groaza.

Fiindcă acum chiar trebuia să joc.

Zendaya făcea parte din schiţa conceptuală a lui Sam pentru Rue.

Impresarii ei erau cam reticenţi

în faţa unui material atât de "la limită".

Tocmai încheiasem o fază a carierei mele.

"La naiba... acum va trebui să fiu actriţă."

Nu ştiam ce voi face în continuare şi încă nu credea nimeni

că pot face ce credeam că pot face.

Nici eu nu ştiam dacă pot.

Apoi am citit un mic scenariu numit "Euforia".

"Trebuie să fac parte din asta."

MAI 2019, CU O LUNĂ ÎNAINTE DE PREMIERA SERIALULUI "EUFORIA"

Înainte de "Euforia", Zendaya a fost actriţă Disney.

La Gala Met din 2019, a apărut în chip de Cenuşăreasa.

Deci a părut un fel de desprindere de "rădăcinile Disney".

Mulţi foşti copii-vedetă se străduie să-şi schimbe vechea imagine.

Şi lucrurile care-ţi aduc succes ca actor-copil

nu-ţi asigură succesul ca actor adult.

Acum îţi ascunzi emoţiile. Joci mult mai nuanţat.

Rick, îmi cer sincer scuze că te-am trimis la dracu'.

Am vrut să zic că mama poate găsi pe cineva mai bun

şi că urăsc să te văd pe scaunul tatei.

I-am trimis episodul-pilot. M-a sunat, foarte emoţionată.

A zis: "Tocmai l-am vizionat."

"Am simţit mereu că am asta în mine."

"Că sunt capabilă de interpretarea asta."

"Numai că n-am avut dovada. Şi acum am dovada."

A fost un moment de mare încărcătură emoţională.

Şi aşa am abordat toţi proiectul, în toate departamentele,

de la actori până la mine însumi.

Toţi am avut ceva de dovedit.

O să fie o seară pe cinste. Hai să câştigăm bani!

Sincer, am fost speriat de moarte

o mare parte din perioada filmărilor la primul sezon.

La fel cum iei banii, cu ambele mâini.

Credeam în viziunea pentru serial.

Eram încredinţat că va ieşi bine.

Însă era cumplit de greu.

Mişcare în fundal! Şi acţiune!

Am vrut să mă inspir

nu neapărat din propriile noastre amintiri din viaţa de liceu,

ci mai mult din amintirile comune ale noastre, ale tuturor.

Unul dintre motto-urile primului sezon a fost "La dracu' cu realitatea".

E vorba de cum te simţi în liceu, nu de cum sau ce este viaţa de liceu.

În primul sezon, într-un fel, ne găseam identitatea.