The Pianist's Choice (Le choix du pianiste)

ALEGEREA PIANISTULUI

Freddy, mai cântă puţin.

Am nevoie de asta în seara asta.

De ce, omule?

Mi-am îngropat mama în această dimineaţă.

Du-te la pian.

Cântă ceva pentru ea.

Îi va face bine acolo sus.

E Chopin. Îl cântă bine.

Vrem să dansăm.

Haide, haide.

Nu poţi dansa pe asta.

Haide, haide.

Dar, domnule.

Chopin aici este o provocare?

L-ai auzit pe Freddy?

Am vrut să-i fac pe plac mamei mele.

Ai cântat cu pasiune.

Mi-ai amintit de...

spectacolul lui François Touraine, de dinainte de război.

Tu eşti...

François Touraine, da.

Te-am văzut la Gavot.

Încă unul, dar pentru domnişoară.

- Este whisky? - Nu-ţi face griji.

Prima persoană care l-a importat în Franţa a fost tatăl meu.

Crezi că a fost o idee bună?

Desigur că este o idee bună.

Vreau să inund Franţa cu această băutură.

Petrecerea este pentru a câştiga cumpărătorii.

Haide, serveşte doar whisky.

Spune-le colegilor tăi.

Gata cu şampania.

Whisky, whisky, whisky.

Urmaţi-mă, doamnelor.

Poftim, pune asta acolo.

Pune florile acolo.

Du-te şi adu-mi încă o sticlă de whisky.

Ce faci? Nu avem voie aici.

Spune-mi,

pianistul pe care l-ai angajat va cânta doar muzică clasică?

- Mă duc să verific. - Mulţumesc.

Domnişoară, aveţi ceva mai vioi pentru seara asta?

Dacă vreţi Charleston, nu ştiu

dacă îl vor aprecia copiii dumneavoastră.

Ce fac ei acolo?

Ar trebui să fie în pat.

M-au ascultat cu plăcere.

Iată-mă.

Nu te uita la mine aşa.

Ştii foarte bine de unde vin.

Nu mai pot să dorm.

Şi dacă ai ghinionul să constaţi că

nu-ţi mai poţi practica arta, cântă.

Cântă, chiar şi pentru tine.

Ei bine, în seara asta m-au lăsat să cânt.

În amintirea mamei.

Nu o să-ţi vină să crezi.

Chopin.

Da.

Chopin al nostru într-un club de jazz.

Crezi că i-ar fi plăcut?

Cineva m-a recunoscut. O cheamă Annette.

Studia muzicologia.

A vrut să mă cunoască.

Cum am trăit războiul.

Ţi-am spus că nu ţin la băutură.

Dar apoi, whisky...

Va trebui să-i spui tatălui tău.

Nu, nu, îl va răni.

- E o idee bună. - Ai grijă!

Dacă o să cazi, nu te pot salva.

- Dar pot să înot. - Serios?

Bine, am uitat.

O întrebare.

Doar atât ai, întrebări?

Câteva întrebări.

- Cum ajungi să... - Să cânţi la pian?

Trebuie să înveţi.

Vino lângă mine.

Cum te cheamă?

François.

Am aşteptat ca toţi să plece înainte să...

Da, înţeleg.

Uite.

Pune mâna acolo.

François.

Acesta este Do.

Încearcă.

François, mai eşti acolo?

Credeam că ai adormit.

Îmi cer scuze, domnişoară, dar el de obicei doarme la ora asta.

Haide, sper că nu ţi-ai trezit sora.

Du-te sus la culcare.

Îl învăţai pe François să cânte?

Te-a rugat el?

Cum ar putea el şi sora lui să înveţe să cânte la pian?

Lecţii.

Aşadar, lecţii pentru amândoi.

Poţi începe luni? Ar fi grozav.

Acest pian va avea în sfârşit un scop.

Toţi aceşti ani fără muncă, în care ai fost numit trădător.

De ce nu ai ripostat?

De ce?

Poate că am fost puţin.

Nu există "puţin".

Ori eşti trădător, ori nu eşti.

Ascultă cu atenţie.

O să-mi spui ce cânt.

Aş spune Concertul nr. 2 de Chopin.

Foarte bine.

- L-ai cântat în trecut. - Da.

Îl aveam mereu în program.

Din ce motive?

Doar încă o întrebare! Haide.

- La revedere. - Touraine!

Nu am ajuns pe acest doc din întâmplare.

Cauţi ceva aici?

La ora asta?

Ce am putea spera să găsim aici?

Un suflet?

Eşti prea romantic.

Ei bine, la revedere.

Touraine.

Touraine!

Nu-mi pasă că poate să cânte la pian.

Si, Sol, rămân flexibile.

Nu este aici ca să facă muzică.

Dar nu ai dreptul, eşti doar egoist.

Nu am făcut copii ca să devină artişti de stradă.

La un moment dat, e de ajuns.

Tocmai am vorbit cu soţia mea.

Da, aţi vorbit foarte tare şi aţi deranjat lecţia.

Uneori ridic puţin vocea ca să mă fac înţeles.

Ea a spus că fiul nostru ar fi talentat muzical şi că lecţiile lui

- ar putea continua până la vârsta de... - 18-20 de ani.

Dar de ce atât de mult?

Vreţi să faceţi din fiul meu un pianist?

Nu înveţi contabilitate de la Mozart şi Chopin.

Mozart a murit sărac, cred.

Da, dar Mozart sau Chopin ne permit să dezvoltăm

- o formă de sensibilitate. - Sensibilitate?

Sentimentalism, da!

Cum îl va ajuta asta în afaceri?

Eu am planuri pentru fiul meu.

Pentru că fiul meu îmi va lua locul.

Dimpotrivă, trebuie să se întărească şi să devină dur.

De ce?

Pentru a face faţă competiţiei.

Nu am studiat economia afacerilor, şi credeţi-mă, am pierdut mult.

Chiar aţi pierdut atât de mult?

Succesul dumneavoastră dovedeşte contrariul.

Sunteţi amabilă.

Dar el va avea sarcina dificilă de a conduce magazinele noastre spre excelenţă.

Domnule, muzica este ceva înălţător.

Da, permiteţi-mi să prefer înălţarea

oferită de şcolile de afaceri.

Cred că nu mă înţelegeţi.

- Muzica te ajută să devii... - Nimic.

Atât.

Asta e situaţia.

Nu mă deranjează ca Thérèse

să continue orele de pian.

Ceea ce este perfect normal, deoarece este femeie.

Exact.

În ceea ce-l priveşte pe François, în loc de sensibilitate,

îl vom învăţa să lupte.

Nimic nu întrece sportul pentru asta.

Sport, doar sport.

- Dar eu iubesc pianul. - Taci.

Când e aşa, nu-l poţi opri.

Sunt de acord să continui lecţiile cu Thérèsa.

Sunetul pianului se potriveşte acestei case.

Nu cred că vecinilor le place Chopin.

Poate interpretarea mea.

O să le spun că tu m-ai învăţat să cânt aşa.

Ştii că Chopin poate fi cântat oricând.

M-ai urmărit?

M-am gândit la croissante,

ca înainte de război.

- V-au ajuns cartelele de raţie? - Deloc.

E brutarul din cartier. Livra la un hotel,

l-am convins

că ar fi mai apreciat de un student fără bani.

Brutarul are inimă.

E fierbinte.

Pe aici, intră.

L-am făcut mai tare.

Ne va prinde bine.

Cafea adevărată?

- Da, e de la restaurant. - Care restaurant?

La care lucrez.

Cânt la pian la Closerie des Lilas.

Am noroc, ei nu ştiu cine sunt.

- O cheamă Rachel. - Este profesoara ta?

François, mergem la club.

Pune-ţi jacheta.

Azi e zi de scrimă.

Da, da, aşa cred.

Cum adică "cred"? Haide, să mergem.